EDMUND HALLEY era convins ca exista viata in interiorul Pamantului

Tota lumea a auzit de cometa Halley si implicit de cel care i-a calculat pentru prima data orbita, astronomul si matematicianul Edmund Halley. Britanicul a stabilit ca acest obiect ceresc, care si-a facut aparitia pentru prima oara in 1682, trece pe langa Pamant o data la fiecare 76 de ani.

Nu a fost insa singura ipoteza stiintifica lansata de Edmund Halley. El si-a indreptat studiul catre scoarta terestra, mai bine spus catre ceea ce se ascunde aici.

Astronomul britanic a fost unul dintre primii sustinatori ai teoriei Pamantului gol pe dinauntru, bazandu-se pe variatiile campului magnetic terestru inregistrate de-a lungul timpului. Edmund Halley credea ca unul dintre campurile magnetice este emanat dintr-o sfera aflata in interiorul Pamantului, acolo unde ar exista o adevarata civilizatie.

Halley a dezvoltat teoria ca existau patru sfere concentrice si goale in interiorul planetei. El credea ca interiorul Pamantului era populat cu viata si avea o atmosfera luminoasa. Aurora boreala, concluziona el, era de fapt o emanatie de gaze radiante din interiorul planetei, care se degaja prin straturile subtiri ale crustei polilor.

In secolul al XVIII lea, teoria lui Halley a fost adoptata de alti doi faimosi matematicieni, elvetianul Euler si scotianul Leslie. Euler a abandonat ideea sferelor concentrice a lui Halley si a postulat ca un nucleu fierbinte cu un diametru de circa o mie de kilometri incalzea si lumina Pamantul, in interiorul caruia se dezvolta o civilizatie avansata.

CITESTE SI: DOVEZI INCREDIBILE ALE UNEI CIVILIZATII ANTICE AVANSATE

Pe de alta parte, Leslie credea ca exista doua sfere concentrice in interiorul Pamantului, fiecare avand un soare propriu, pe care el le-a numit Pluto si Proserpina, dupa zeul grec al lumii subpamantene si sotia acestuia.

Poate cel mai entuziast sustinator al Teoriei Pamantului gol, a fost americanul Cleves. In 1818 a publicat propria versiune a Teoriei Pamantului gol, apreciind ca acesta avea sfere concentrice si primea lumina si caldura de la Soare prin intermediul imenselor orificii deschise la polii Terrei. Teoria polilor deschisi a fost subminata de unii, adulata de altii, avea sa devina si mai populara dupa 1846, cand ramasitele unui mamut lanos, creatura disparuta de multa vreme, au fost descoperite perfect conservate In gheata In Siberia.

Inghetul survenise atat de rapid incat animalul nici macar nu apucase sa digere conurile de pin pe care le mancase inaintea mortii. S-a presupus ca mamutul fusese surprins de o schimbare climatica, dar multi au pus la Indoiala ca o asemenea schimbare s-ar fi putut petrece atat de rapid si de complet.

Unii considerau ca mamutul iesise pur si simplu din interiorul Pamantului, printr-o gaura aflata la Polul Nord. Una dintre cele mai interesante variante asupra Teoriei Pamantului gol, pretindea ca o civilizatie superioara ar locui pe suprafata interioara, concava, a Pamantului. Atmosfera densa impiedica sa se vada prin aceasta suprafata, dar Luna, ar reflecta suprafata mai Intinsa si nelocuibila a Pamantului.

CITESTE SI: DOVEZI DESPRE LUMEA SECRETA DIN INTERIORUL PAMANTULUI

Teoriile Pamantului gol au continuat sa fie promovate de catre entuziasti, chiar si dupa ce exploratorii au atins Polul Nord si Polul Sud, In primul deceniu al secolului al XX lea. Teoria polilor deschisi a mai primit o lovitura cand aviatorul Richard Byrd a devenit primul om care a zburat deasupra celor doi poli, raportand ca nu vazusera nimic In afara unui nesfarsit pustiu alb. In 1959, un submarin american a patruns sub calota glaciara polara si a iesit la suprafata chiar la Polul Nord, pe baza unor calcule precise. De atunci, staii permanente de cercetare au fost construite la diferite puncte, la ambii poli. Niciun orificiu de mari dimensiuni n-a fost descoperit.

Entuziastii Pamantului gol continua totusi sa spere. Teoria Pamantului concava a fost testata In al doilea razboi mondial de un savant nazist. El a indreptat o camera de luat vederi la un unghi de 45 de grade spre cer, de pe o insula din Marea Baltica, sperand sa obtina o imagine a flotei britanice aflata pe cealalta parte a Pamantului concav. Experimentul a esuat.