RAMONA MANESCU: Registrul Pasagerilor – un alt „big brother” sau o usa trantita in nasul teroristilor?

Europarlamentarul PNL/PPE RAMONA MANESCU a postat, pe pagina sa oficiala, o noua analiza politica, de aceasta data politicianul roman abordand  tema Registrului cu Numele Pasagerilor (PNR), privire la care Parlamentul European va lua o decizie in aceasta saptamana, dupa cinci ani de indecizie.

„Saptamana aceasta va fi una decisiva la nivel european in privinta adoptarii Registrului cu Numele Pasagerilor (PNR – Passenger Name Record). Dupa cinci ani de indecizie, Parlamentul European trebuie sa ofere un raspuns coerent si hotarat nevoilor de securitate ale celor 500 de milioane de europeni.

Cred ca PNR-ul nu este nici „glontul de argint” care va pune imediat capat terorismului globalizat dar nici un alt mod prin care serviciile secrete ne vor patrunde in intimitatea spatiului privat pentru a ne controla de la distanta vietile. PNR-ul este doar una dintre multele componente ale unui raspuns de loc simplu la o problema care ameninta valorile si modul de trai al unui intreg continent si chiar vietile cetatenilor europeni. Aparut ca o necesitate si adoptat de SUA imediat dupa atacurile teroriste de la World Trade Center din 2001, Europei i-au trebuit 10 ani pentru a veni cu o propunere de program similar. Ceea ce functiona atunci cand un european zbura catre SUA, Canada sau Australia, nu se intampla si pe teritoriul UE – transmiterea automata a datelor detinute de companiile aeriene catre o autoritate centrala, capabila sa analizeze acele date si sa le dea un inteles din punct de vedere al amenintarilor de securitate.

Autoritatile europene si-au dat seama ca un astfel de sistem este util si pe teritoriul UE, iar o propunere in acest sens a venit de la Comisia Europeana in februarie 2011. PNR-ul european, in loc sa genereze unitate si sustinere, a coalizat impotriva sa o multitudine de forte, de la extrema dreapta si cea stanga, pana la socialisti, verzi si liberali – toti sustinand ca aceasta incercare de regulament european nu reprezinta decat o incalcare inutila si abuziva a dreptului fundamental la intimitate si viata privata. Aceasta mare coalitie a respins in aprilie 2013 in Comisia de libertati civile (LIBE) a Parlamentului European propunerea sustinuta de Populari si Conservatori, argumentand lipsa de proportionalitate a masurii, slaba protectie a datelor cu caracter personal si timpul prea lung de pastrare a informatiilor.

Din pacate, atacurile din Paris si apoi cele din Bruxelles au demonstrat, intr-un mod extrem de macabru, ca pentru a putea vorbi de viata privata, trebuie mai intai sa vorbim despre dreptul la viata.  Aceste atacuri au readus in centrul dezbaterilor nevoia urgenta a adoptarii unui PNR la nivelul UE. Sper ca de aceasta data dezbaterea sa nu mai fie dominata de emotie si de argumente ale nespecialistilor, iar decizia sa fie una bazata pe analize si date concrete. Traim intr-o lume globalizata, in care informatia circula instantaneu iar un individ se poate afla in aceiasi zi in trei capitale europene diferite. Terorismul s-a adaptat rapid la aceste realitati, care pentru cei mai multi reprezinta un castig si o libertate, si profita de ele pentru a se ascunde sau pentru a lovi la distanta.

Sunt una dintre vocile care au sustinut inca de la inceput nevoia implementarii PNR si utilitatea unui sistem centralizat, reglementat, nu doar atunci cand un european ia un avion catre SUA ci si atunci cand el intra pe teritoriul UE venind dinspre o zona de conflict.

Intorcandu-ma la ideea de inceput si anume la dezbaterile ce vor avea loc in aceasta saptamana in Parlamentul European asupra PNR, cred ca trebuie demontate niste mituri care au fost construite in tot acest timp si care sunt plimbate prin titluri de ziare.

In primul rand PNR-ul nu inseamna ca vreun serviciu de securitate va cere date suplimentare atunci cand un cetatean UE ia un avion de la Paris catre Ankara. Toate datele necesare au fost deja furnizate de respectivul pasager atunci cand el si-a facut rezervarea de bilet. Iar pentru a fi foarte clari, ele se rezuma la: nume, data zborului, traseu, datele de contact, tipul de bagaj, modalitatea de plata si locul din avion. Toate aceste informatii sunt deja furnizate benevol de catre pasager catre compania aeriana, tur-operator sau agentia de turism prin care si-a cumparat biletul de avion.

Niciun serviciu secret nu va sti daca pasagerul X este Crestin Maronit sau Musulman Sunit ori daca este de nationalitate kurda sau romana. Astfel de informatii nu sunt nici oferite si nici cerute. Mai mult, cei care au avut rabdarea si interesul sa se documenteze despre sistemul de procesare a datelor, stiu ca aceasta nu se face la nivel de individ ci grosier, iar rezultatul identifica tendinte si asocieri.

In privinta protectiei datelor, lucrurile sunt extrem de bine clarificate, iar la informatiile cu caracter personal nu pot ajunge decat cei cu autorizare si pregatire speciala si doar din motive intemeiate. Din pacate, nu acelasi lucru putem spune despre datele, mult mai multe si cu caracter mult mai intim, pe care le furnizam atunci cand solicitam un card de reduceri la un lant farmaceutic. Si nu am vazut demonstratii in strada cerand eliminarea unor astfel de carduri sau acuzand farmaciile ca doresc sa ne controleze din umbra.

Un alt argument impotriva PNR, pe care l-am auzit identic de la activisti neguvernamentali si de la membri ai extreme stangi sau drepte din Parlamentul European este cel care spune ca „nu este nevoie de un astfel de sistem”. Un serviciu secret, daca doreste sa afle informatiile despre un anume pasager, poate solicita un mandat in acest sens de la un judecator si obtine ulterior datele de la compania aeriana care le detine. Nu stiu cum acest lucru s-ar fi putut intampla in cazul lui Faisal Shahzad, care a recunoscut incercarea de a detona o bomba in piata Time Sqare din New York si care a fost retinut inainte de a parasi SUA, pe baza datelor furnizate in cadrul rezervarii de bilet si a analizei automate a acestora in timp util.

In final, cred ca cel mai serios argument in favoarea PNR este raspunsul la intrebarea ”cum va ajuta PNR-ul practic lupta impotriva terorismului?”. Multi considera ca daca un astfel de sistem nu impiedica un descreierat sa se arunce in aer intr-un vagon de metrou, atunci este inutil. O astfel de interpretare distorsionata a realitatii nu face decat foarte mult rau. Munca de intelligence este de multe ori anosta si plictisitoare, rezumandu-se la adunarea de crampeie de informatii si testarea legaturilor dintre ele. La fel este si PNR-ul. Nu intereseaza pe nimeni daca ”Vasilica” se duce in vacanta in Beirut. Dar daca ”Vasilica” face trei drumuri la Beirut si de fiecare data a doua zi are loc o explozie in Beirut, atunci, undeva, intr-un computer, se aprinde un beculet rosu. Iar de aici incepe munca de intelligence care vine si pune mai multe intrebari, face conexiuni si identifica ce este in mod real o amenintare sau doar o coincidenta. Dar fara o astfel de prima conexiune, niciun beculet nu s-ar aprinde. Iar PNR-ul face posibil acest lucru intr-un ocean de informatii.

Pe viitor, PNR-ul este util nu doar in a pune o frana terorismului globalizat. Aceleasi metode de investigatie se aplica si in cazul crimei organizate, a traficului de persoane, droguri sau armament. Cred ca a intarzia si mai mult adoptarea PNR-ului pune o mare responsabilitate pe umerii celor care se opun prin votul lor. A continua sa luptam cu armele de ieri in lumea de maine este o mare greseala si poate echivala cu o condamnare la moarte a acelor cetateni europeni, mai putin norocosi, care se vor afla in raza de explozie a unui atentator terorist ce se foloseste de astfel de vulnerabilitati si intra nestiut in Europa”, a scris europarlamentarul RAMONA MANESCU pe pagina sa oficiala.

Sursa foto: ramona-manescu.ro