Frica de managerul privat

de Anca Opre

Este o vorba, de ce ti-e frica, nu scapi ! Probabil ca au auzit-o si profesorii universitari din invatamantul de stat. Profesori pentru care, sa fim bine intelesi de la inceput, am tot respectul, doar ei au fost cei care mi-au oferit o educatie universitara la cel mai inalt nivel. Tot ei sunt cei care ofera in continuare studentilor o educatie la cel mai inalt nivel si vor continua sa o ofere cu aceeasi abnegatie si devotament.

Si totusi, cu tot respectul pe care il port cadrelor didactice din invatamantul romanesc, fie el de stat sau privat, trebuie sa spunem lucrurilor pe nume: la acest moment s-au conturat distinct doua tabere. Una care apara interesele invatamantului de stat, si care face tot posibilul pentru ca universitatile private sa nu fie recunoscute ca si alternativa viabila, pe alocuri mult mai buna, la invatamantul de stat. Cealalta apara interesele invatamantului universitar privat si incearca sa faca in asa fel incat aceasta forma de invatamant sa fie respectata in pofida faptului ca a aparut abia dupa revolutie.

Nu putem compara, din punct de vedere al experientei, invatamantul de stat cu cel privat. E clar ca primul sistem are o vasta experienta, are profesori cu ani multi de predare si are zeci de generatii de studenti absolventi sau doctori in diferite discipline universitare. Totusi, sa nu uitam ca aceiasi profesori din invatamantul de stat au clase carora le predau in sistemul de invatamant privat; mai mult, profesorii din invatamantul universitar privat depun aceleasi eforturi ca si cei din invatamantul de stat.

Societatea romaneasca trebuie sa invete sa se debaraseze de tarele trecutului, de preconceptia ca universitatile private scot absolventi pe banda sau ca primesc studenti doar in baza dosarelor de inscriere. Acel mit numit „Bioterra” cred ca a apus de mult iar lumea s-a lamurit ca lucrurile au evoluat si ca ne aflam acum la un alt nivel al invatamantului privat. Si atunci? De unde atata scandal si interese ascunse ce mana de la spate pe toti acei care, in spatiul public, la televiziuni sau pe la usile Guvernului si Parlamentului, ba chiar si la Cotroceni, incearca sa conteste desemnarea doamnei Corina Dumitrescu in functia de ministru al Educatiei? De ce au ajuns profesorii din universitatile de stat sa fie mai preocupati de cine conduce ministerul decat de curicula universitara? De ce incearca televiziunile sa puna in seama doamnei Dumitrescu o serie de greseli de redactare a unui CV, greseli care in niciun caz nu ii apartin, si care au fost facute de o persoana pe care incearca acum sa o identifice CSM-ul? De ce nu mai avem voie sa facem cursuri ale unor prestigioase institute doar pentru ca acestea nu se finalizeaza cu diploma?

Raspunsul este unul singur, insa am sa il prezint mai elaborat:De cativa ani incoace, mai precis, de vreo 8 ani, clica portocalie a capusat invatamantul romanesc, cu largul concurs al ministrilor PDL care s-au succedat in functie. Asa au ajuns sa fie cheltuite milioane de euro pe manuale de un slab nivel calitativ, asa au ajuns elevii de liceu sa nu mai stie sa rezolve o ecuatie simpla sau sa viseze ca trec Bac-ul daca stiu cum sa il laude pe Basescu in vreo lucrare de examen sau daca scriu ca Nichita Stanescu este o doamna bine care se ingrijea ore in sir in oglinda!

Victor Ponta a sesizat excelent problema invatamantului romanesc si s-a gandit ca ceea ce ii trebuie, in afara de un ministru pregatit profesional, unul care sa stie sa gestioneze resursele si nu doar sa le cheltuiasca, unul care sa nu mai tolereze nemunca si care sa cunoasca ce anume trebuie facut pentru cresterea calitatii si performantei elevilor si studentilor romani. Cu alte cuvinte, era nevoie de un ministru care sa fi excelat in sistemul privat, singurul sistem care te provoaca sa folosesti judicios resursele umane si materiale aflate la dispozitia ta, singurul sistem unde banii se gestioneaza nu doar se cheltuie.

Raspunsul lui Ponta la cerintele mentionate s-a numit Corina Dumitrescu. Simplu.De aceea, mi-e greu sa inteleg gestul unor colegi de la stat care s-au apucat sa scrie scrisorele in care sa conteste decizia premierului desemnat. Suntem in democratie dar ministrii nu se aleg de catre bugetari si nu se dau jos la presiunea scrisorilor intocmite pe servetele la vreo intalnire de taina la Golden Blitz.

Cei 20 de semnatari ai scrisorii nu numai ca nu reprezinta intreg corpul profesoral, dar s-ar putea sa constatam in zilele urmatoare ca sunt chiar minoritari in comparatie cu vocea celor multi din sistemul universitar romanesc. Iar celor carora asteapta sa le fie frica sau spera intr-o rasplata inainte de a face ceva bun pentru invatamantul romanesc, nu sunt decat o adunatura jalnica. Nu am spus-o eu, o spune Albert Einstein, dupa cum puteti citi in motto-ul Blogului Ancutei. Sa aveti un week-end linistit!