GALA MIREASA PENTRU FIUL MEU, 12 NOIEMBRIE 2013. NOSTALGII PENTRU CONCURENTII DIN SEZONUL 2

Gala din ziua de 12 noiembrie a emisiunii Mireasa pentru fiul meu a fost una cu adevarat speciala. Leit-motivul emisiunii l-a reprezentat distrigerea vechii case in care s-a desfasurat sezunul 2 si inceputul sezonului 3.

Transformarea decorului emisiunii in istorie a condus catre o gala dedicata trecutului, amintirilor, in special a celor din sezonul 2, nostalgiile luand locul pentru cateva zeci de minute starii de buna dispozitie.

Cornelia a fost prima dintre concurentele fostei editii care a trecut, pentru ultima oara, pragul casei. Ramasa singura, inca de la finalul sezonului trecut, Cornelia a aratat inca o data ca a fost cea mai joviala dintre concurentele fostei editii.

Doamna Elena, una din prezentele pitoresti din sezonul 2, a venit si ea in emisune pentru a rememora clipele placute dar si mai putin fericite din trecut.

Platoul s-a animat total odata cu aparitia trioului George-Lorena-doamna Cristina. George si Lorena pareau a fi un cuplu foarte fericit, casnicia consacrand implinirea celor care au reprezentat, pana la urma, modelul demn de urmat, chiar si pentru concurentii din acest sezon.

Si cei doi au pasit in casa cu nostalgia lucrurilor dragi dar si a locului in care s-a format cuplul lor.

Atmosfera vesela din platou s-a mai diminuat in momentul in care in gala au intrat Andreea, Alin si doamna Rodica, cunoscuti ca mici rivali ai tripletei mai sus mentionate. Andreea si Alin s-au casatorit si ei si au defilat in fata telespectatorilor ca o familie fericita. Nu si-au ascuns insa antipatia fata de George si Lorena, marturisind asistentei ca nu au mentinut legatura cu acestia datorita nepotrivirii de caracter.

Ultimul cumplu, din sezonul 2, care a intrat in gala din aceasta seara a fost cel dintre Cosmin si Cristina, insotiti de doamna Emilia.

Cristina si-a dezvaluit latura extrem de sensibila, in momentul in care a facut turul casei in care a locuit un an de zile. Nu s-a abtinut sa nu planga, explicand gestul ca fiind unul firest in contextul in care isi aminteste doar lucrurile bune care i s-au intamplat in acest loc.