Ignatul porcilor 2020. Tradiții, obiceiuri și superstiții

Ignatul la români se sărbătorește în fiecare an în data de 20 decembrie și, potrivit unei vechi tradiții, se sacrifică porcul pentru masa de Crăciun și celelalte sărbători de iarnă.

Sacrificarea porcului de Ignat amintește de jertfele sau ofrandele de animale, un ritual practicat în special de popoarele vechi (egipteni, greci, romani) dar și de triburile păgâne.

Tăierea porcului de Ignat își are rădăcinile tocmai în antichitate, atunci când romanii practicau acest sacrificiu la Saturnalii, în perioada 17-30 decembrie, dedicându-i-l zeului semănăturilor, Saturn.

În prezent, tăierea porcului de Ignat este un prilej de reunire a familiei și prietenilor, însă la sacrificarea animalului este bine să participe numai bărbații, rolul femeilor începând deabia când porcul ajunge pe masa unde va fi tranșat și carnea va fi împărțită pe categorii.

Pomana porcului, pregătită de gospodina casei, este pentru pentru cei care au ajutat la tăierea porcului. Într-un ceaun mare, de tuci, se prăjește carne din porcul proaspăt sacrificat, tăiată din toate partile porcului: muschi, ficat, slănina, coastă. Se servește cu o mamaliga mare si un castron cu muraturi. Din restul carnii se prepara produsele destinate sarbatorilor de Craciun, Anul Nou si Boboteaza: carnati, piftie, toba, caltabosi, carne fripta.

Obiceiuri și superstiții de tăierea porcului

In seara de Ignat se ia un dovleac, i se taie coada si se pastreaza, pentru ca se spune ca este bun pentru leac de bube dulci la copii. Se spune ca in aceasta noapte vrajitoarele umbla sa ia belsugul casei, de aceea se presara mei si sare imprejurul casei, al hambarelor si al curtii.

Daca porcul este negru, se ia o bucata din untura lui si se duce la biserica de Boboteaza, sa fie sfintita de preot. Apoi poate fi folosita de cei care au dureri de picioare sau junghiuri.

Diferite organe ale porcului sacrificat sunt utilizate ca remedii in tratarea unor boli ale omului sau animalelor, in practici magice de vindecare a unor boli atribuite deochiului, spiritelor malefice, ca adjuvant in vraji si farmece.

Despre ficatul porcului se spune ca este bun pentru vindecarea anemiei sau a lipsei poftei de mancare. Sangele animalului, amestecat cu mei si lasat sa se usuce, este bun pentru afumat copiii cand se sperie sau cand au guturai. Parul de porc se pastreaza si cu el se afuma copiii atunci cand se crede ca sunt deochiati. Traditia spune ca in ziua de Ignat nu este permisa nicio alta activitate, ziua intreaga trebuind dedicata doar taierii, sortarii si prepararii specialitatilor din carne de porc. Singura activitate permisa in ziua de Ignat este taiatul porcului. Se credea ca prestarea oricarei alte munci — spalatul rufelor, cusutul, torsul lanii, maturatul casei — atragea dupa sine pedepsirea celor care incalcau normele sarbatoririi.

Daca in inima porcului se gaseste mult sange ”inghetat”, este semn ca stapanul va avea noroc la bani. Splina porcului este cea care indica durata iernii: daca splina este groasa in capat, e semn ca va fi o iarna grea, cu multa zapada, iar daca este subtire, arata ca va fi iarna saraca in omat, iar anul nou nu va fi imbelsugat. In anumite zone le tarii este obiceiul ca stapanul casei sa ia din sangele scurs din porc si sa deseneze o cruce pe fruntea copiilor, pentru ca acestia sa creasca rumeni si sanatosi. Fetele din casa sedeau deoparte si, cand cei care lucrau la taiatul porcului nu erau atenti, furau sange si se stropeau pe frunte ori isi desenau dorintele: o inima pentru iubire, o cruce pentru curatenie sufleteasca sau un pom pentru a fi roditoare.

Sursa foto: grafica