Învață fotbal de la cel mai influent jucător și antrenor din istorie: „Să joci simplu e cel mai complicat!”

Johan Cruyff, fotbalist și antrenor, și-a pus amprenta „Sportului Rege” așa cum nimeni n-a mai făcut-o vreodată. El a lăsat în urmă cugetări epocale și sfaturi tactice care au fost asimilate de toți marii tehnicieni din ultimii 30 de ani.

Despre olandezul care a dispărut în 2016, Pep Guardiola spunea: „Nu am știut ce înseamnă fotbalul până să-l cunosc pe Cruyff”. Spaniolul a antrenat cea mai bună echipă din istorie, Barcelona perioadei 2008 – 2012, și a câștigat tot ce se putea câștiga. Acea formație a rămas în legendă și datorită stilului tiki-taka, bazat pe pase repetate și schimbări derutante de poziție în teren.

Bazele acelui joc, centrat pe posesie prelungită, au fost puse de Cruyff, cel care a antrenat Barcelona în perioada 1988 – 1996 și l-a avut printre elevi și pe Guardiola. Între cei doi, a mai existat un om esențial care a stat pe banca formației catalane: Frank Rijkaard (2003 – 2008), și el, fost elev al lui Johan, la Ajax.

Cruyff spunea: „Să joci fotbal e un lucru simplu, dar să joci fotbal simplu este cel mai complicat lucru”. Olandezul a explicat în cartea autobiografică „Driblingul meu” care erau reperele sale tactice. „Când spațiul e prea mare, cresc riscurile”

„Sunt un adept al stilului de joc ofensiv, însă ca să ataci trebuie să te aperi făcând presing în față, iar pentru asta trebuie să ataci mingea. Ca totul să fie cât mai simplu pentru jucători, trebuie să creezi cât mai multe linii cu putință. Jucătorul care are mingea trebuie să aibă mereu pe cineva în fața lui și pe cineva lângă el. Spațiul dintre acest jucător și cei doi coechipieri nu trebuie să fie niciodată mai mare de zece metri. Când spațiul e prea mare, cresc riscurile.

În principiu, îmi place să folosesc cinci linii, excluzându-l pe portar: cei patru fundași, un mijlocaș central care să joace din spate, doi mijlocași laterali care să avanseze, un atacant retras sau avansat și doi atacanți pe aripi. În faza de atac, terenul de joc începe în jumătatea inferioară a cercului de la centrul terenului și se termină în suprafața de pedeapsă a adversarului. E vorba despre o suprafață cu o lungime de 45 de metri și o lățime de 60 de metri, cu un spațiu de circa nouă metri între linii”, spunea olandezul.

Cruyff explică modul în care funcționa mecanismul perfect al Barcelonei: „Nu uitați că, imediat cum cei de la Barcelona făceau presing după ce pierdeau mingea, nu vedeai pe niciunul dintre ei la o distanță mai mare de zece metri de un coechipier, iar toți erau în mișcare, ceea ce înseamnă că încercarea de-a recupera balonul e rapidă și bine intenționată (…) Liniile trebuie să fie cât mai apropiate între ele, pentru că un jucător aflat pe poziție de atac și în posesia mingii să poată încerca o fază, iar în jurul său să fie mereu șase sau șapte coechipieri care să-l acopere.

„Lumea joacă un fotbal incredibil de complicat”

Când cele cinci linii sunt utilizate corect și toată lumea își vede de treabă, vor fi create triunghiuri pe teren, elemente tactice esențiale. Un jucător se concentrează să paseze mingea, unul s-o preia, iar un al treilea va încerca să intre în acel spațiu pentru a primi pasa următoare. Pe scurt, uneori lumea joacă un fotbal incredibil de complicat, însă totul funcționează cel mai bine când ne rezumăm la lucruri simple.”

Pep Guardiola a spus întotdeauna că portarul este primul atacant al unei echipe. Ideea a fost lansată de Johan Cruyff, om care a jucat la marea echipă Ajax Amsterdam, în anii ‘70, cea care, pregătită de Rinus Michels, a pus bazele „fotbalului total”.

„E esențial ca toată lumea să-și dea seama că strategia începe când portarul are mingea. El e cel dintâi atacant și, în cele mai multe dintre aceste situații, fundașii vor reacționa mai repede decât atacanții, cu unul dintre fundașii centrali care deja avansează în teren și este liber să primească mingea. Trimiterea balonului către acest jucător reprezintă prima fază de joc a echipei. Aripa din atac trebuie să alerge în față, pentru a oferi spațiu de deplasare fundașului central. În acest timp, prima linie de fundași, adică atacanții adversarului, a fost păcălită și ai pus bazele unui atac.

A adus prima Cupă a Campionilor din istoria Barcelonei

Adversarul trebuie să ia niște decizii pentru a-l opri pe fundașul central să înainteze, iar șmecheria este să anticipezi asta. O să vă dau două exemple simple de faze în care liniile trebuie să colaboreze. Prima e când atacantul se deplasează spre dreapta, unul dintre cei doi fundași centrali ai adversarului trebuie să se țină după el, iar celălalt trebuie să înainteze pentru a acoperi și spațiul descoperit de coechipierul său.

În această strategie, aripa stângă și atacantul se confruntă cu situații om-la-om. Al doilea exemplu este: fundașul stânga îi trimite cu putere mingea atacantului, la 20 de metri în față, iar acesta o va pasa pe urmă înapoi la mijlocașul dreapta care înaintează. Dacă mijlocașul și-a sincronizat corect alergarea, el va avea un avantaj asupra adversarului său, ceea ce va crea o situație de unu-la-unu pe partea dreaptă a terenului”.

O altă idee promovată de olandez spunea că: „atunci când ai mingea terenul trebuie să devină mare, iar când încerci să recuperezi balonul, terenul trebuie să devină mic”.

Cu aceste metode, Cruyff a adus la Barcelona prima Cupă a Campionilor din istoria clubului, după 1-0 cu Sampdoria, în finală. Olandezul spunea că a reușit performanța după câteva mii de ore de antrenament. Bineînțeles, șansa a jucat și ea un rol important. Catalanii s-au calificat în grupe după ce au trecut de Kaiserslautern. Pe „Camp Nou”, Barcelona a învins cu 2-0, iar în retur, nemții au condus cu 3-0. În ultimele secunde, Bakero a marcat cu capul și și-a dus echipa în faza următoare.

Sursa traducere: evz