INVIEREA DOMNULUI – SARBATOAREA LUMINII si a BUCURIEI

 INVIEREA DOMNULUI. Pentru Ortodoxie, sarbatoarea Sfintelor Pasti este o icoana de lumina a bucuriei vesnice din Imparatia cerurilor. Insa aceasta bucurie are izvorul in Iisus Hristos Cel rastignit si inviat, Biruitorul pacatului, al iadului si al mortii.

INVIEREA DOMNULUI. Invierea lui Hristos este inceputul si temelia invierii tuturor oamenilor, a invierii de obste. Din acest motiv, proclamarea Invierii lui Hristos se face in afara edificiului bisericii, in auzul si in vazul tuturor oamenilor, deoarece invierea sau biruinta asupra mortii este darul lui Dumnezeu pentru intreaga omenire. Bucuria Invierii este o bucurie mai tare decat suferinta si moartea. Apoi, ca si sufletele curatite si innoite prin rugaciune si post, prin pocainta si impartasire euharistica, vesmintele liturgice de Pasti sunt albe ca lumina, iar credinciosii ortodocsi poarta haine noi si frumoase, dupa ce au zugravit si impodobit si casele lor, ca sa fie pline de lumina si frumusete.

INVIEREA DOMNULUI. Fiecare dintre noi suntem chemati sa fim in jurul nostru martori si slujitori ai pacii si bucuriei lui Hristos Cel inviat, mai ales in spitale, orfelinate, inchisori, azile de batrani si case in care se afla oameni in suferinta si saracie, intristare si singuratate. Sa aratam in jurul nostru lumina din lumina Invierii lui Hristos; sa privim fata fiecarui om in lumina Invierii lui Hristos, ca pe o sfanta lumanare de Pasti aprinsa in lume de iubirea lui Hristos pentru oameni. Sa inaltam rugaciuni si pentru toti romanii care se afla departe de tara, printre straini, ca sa pastreze credinta crestina ortodoxa stramoseasca si sa cultive iubirea fata de valorile noastre spirituale si culturale romanesti

CITESTE SI: SEMNIFICATIA BUCATELOR de PASTE: MIELUL, OUALE ROSII, COZONACUL SI PASCA

INVIEREA DOMNULUI. “Frumusetile liturgice si sensurile duhovnicesti ale sarbatorii Sfintelor Pasti ne inalta mintea si inima spre lumina sau slava netrecatoare a Imparatiei lui Dumnezeu in care vor locui dreptii si sfintii dupa Invierea de obste(cf. Apocalipsa 21, 23).

INVIEREA DOMNULUI. In noaptea Sfintelor Pasti, intunericul produs prin stingerea luminii si a lumanarilor in biserica lacas de cult, exact la miezul noptii, simbolizeaza „intunericul cel mai din afara” (Matei 25, 30) al mortii si al iadului, in care a coborat Hristos Dumnezeu cu sufletul Sau uman (cf. 1 Petru 3, 18-19). Totodata, sufletul viu si indumnezeit al lui Hristos coborat la iad este simbolizat de singura candela care ramane aprinsa in biserica, si anume candela de pe Sfanta Masa, din Sfantul Altar, deoarece Sfanta Masa simbolizeaza mormantul Domnului Hristos, din care El a inviat. Cand protosul (arhiereul sau preotul) aprinde lumanarea de Pasti din candela de pe Sfanta Masa, iese din altar siridica lumanarea in vazul tuturor, aceasta semnifica taina ridicarii sau invierii lui Hristos din morti(in limba greaca invierea este redata prin cuvantul anástasis, care inseamna ridicare). Apoi, de la aceasta singura lumanare a protosului, se aprind toate lumanarile clerului si credinciosilor. Prin acest act liturgic se marturiseste simbolic adevarul ca Hristos Cel Unul Sfant este „incepatura (a invierii) celor adormiti”(1 Corinteni 15, 20), „intaiul nascut din morti” (Coloseni 1, 18), „intaiul nascut intre multi frati” (Romani 8, 29), „Cel dintai inviat din morti ca sa vesteasca lumina poporului (evreu) si neamurilor” (Fapte 26, 23). Asadar, intelegem ca Invierea lui Hristos este inceputul si temelia invierii tuturor oamenilor, a invierii de obște. Din acest motiv, proclamarea Invierii lui Hristos se face in afara edificiului bisericii, in auzul si in vazul tuturor oamenilor, deoarece invierea sau biruinta asupra mortii este darul lui Dumnezeu pentru intreaga omenire.

INVIEREA DOMNULUI. Bucuria Invierii este o bucurie mai tare decat suferinta si moartea, pentru ca nu este bucurie produsa de lumea robita de pacat si moarte, ci este bucurie izvorata din Hristos Cel inviat, Cel ce a biruit pacatul si moartea. Bucuria Invierii este bucuria intrarii omului in slava si fericirea vietii vesnice a lui Dumnezeu. Din acest motiv, ca si sufletele curatite si innoite prin rugaciune si post, prin pocainta si impartasire euharistica, vesmintele liturgice de Pasti sunt albe ca lumina, iar credinciosii ortodocsi poarta haine noi si frumoase, dupa ce au zugravit si impodobit si casele lor, ca sa fie pline de lumina si frumusete.

INVIEREA DOMNULUI. Lumanarile de Pasti simbolizeaza lumina lui Hristos Cel inviat impartasita oamenilor.Iar ouale rosii sau incondeiate de Pasti simbolizeaza viata frumoasa traita in iubire smerita si sfanta, care este mai tare decat pacatul si moartea. Crucea unita cu lumanarea de Inviere arata biruinta lui Hristos Cel rastignit si inviat asupra rautatii demonilor (cf. Coloseni 2, 15), dar si biruinta iubirii Sale rastigniteasupra urii, invidiei si violentei celor care L-au rastignit.

CITESTE SI: TRADITII si SUPERSTITII in SAMBATA MARE

INVIEREA DOMNULUI. Daca nu ar fi inviere a mortilor, viata omului, ca fiinta rationala, libera si iubitoare, s-ar reduce la un orizont biologic limitat, care se termina la mormant. Fara inviere, toate idealurile omenirii de adevar, dreptate, bunatate si iubire sincera raman fara suport etern si fara sens existential.

INVIEREA DOMNULUI. Intelegem, asadar, ca, pentru oameni, credinta in inviere este izvor de lumina si putere spirituala pentru a marturisi in lume adevarul, pentru a lupta pentru dreptate si libertate, pentru a cultiva iubirea curata si milostiva, pentru a savarsi faptele bune, mai ales, cand societatea umana este robita de multe rautati pricinuite indeosebi de lacomia de avere, de putere, de placere si de slava desarta. De aceea, in afirmarea sensului vietii, poetul exclama: „Credinta-n zilele de apoi/E singura tarie-n noi” (G. Cosbuc).

INVIEREA DOMNULUI. In lumina Invierii, ca biruinta a iubirii milostive a lui Hristos, intelegem ca vindecarea oamenilor de fapte nedrepte si patimi rele, individuale si colective, necesita pocainta sau convertire, adica regret profund pentru raul savarsit si dorinta puternica de a pune un inceput bun. Astfel, pocainta, ca stare de intristare sau cainta si eveniment spiritual de innoire a vietii, devine izvor de bucurie. In acest sens, Domnul Iisus Hristos spune ca„mare bucurie se face in cer, cand un pacatos se intoarce la Dumnezeu” (Luca 15, 10). Uneori, daca oamenii nu se pocaiesc din propria convingere, ajung mai tarziu in situatii dificile care-i determina sa se pocaiasca prin constrangeri sau necazuri neasteptate. Pe unii necazurile ii schimba in bine, devenind mai smeriti, mai responsabili si mai buni, pe altii incercarile grele ii fac mai rai sau mai agresivi, pentru ca sufletul lor n-a ajuns sa simta ca numai libertatea de-a face binele este adevarata libertate.”

Sursa text: Pastorala de Sfintele Pasti, Patriarhul Daniel