ISTORIA LENJERIEI INTIME: DE LA FRUNZA la TANGA! DE LA FASII din PIELE la SUTIEN

Cel mai vechi  obiect de imbracaminte dateaza, potrivit Bibliei, de pe vremea lui Adam si a Evei si a constat, pare‑se, intr‑o acoperitoare a sexului din fibre vegetale. De atunci, oamenii au continuat sa poarte chilotii ca pe un obiect normal de imbracaminte. De‑a lungul istoriei, acestia au cunoscut diverse forme. Gladiatorii, de pilda, au fost printre primii purtatori ai chilotilor tanga.

Celebra piesa de lenjerie intima purta pe atunci numele de subligaculum si era constituita dintr‑o fasie din lana alba care acoperea partea de jos a corpului si era petrecuta, in fata si in spate, pe sub centura. Atletii si actorii greci, ca si romanii, de altfel, purtau chiloti (perizoma) pentru a nu‑si expune organele genitale, considerate, ca si in vremurile adamice, rusinoase. Totusi, in timpul celei de‑a 15‑a olimpiade (720‑716 i.Hr.) apare conceptul de nuditate eroica. Sportivii se puteau intrece fara a avea soldurile acoperite, ei renuntand astfel la perizoma. Schimbarea a fost atat de radicala incat a fost consemnata de istorici.

Toga nobililor romani ascundea acelasi obiect de lenjerie. Femeile romane purtau sub robe un fel de chiloti in forma triunghiulara, cu partea din spate ceva mai lata si fixata de o centura. Obiectul de lenjerie era prins cu ace de siguranta sau fibule.

Din punct de vedere istoric, forme primitive de perizoma erau folosite de multe populatii antice. Catre mijlocul secolului VI i.Hr., etruscii sunt reprezentati, de obicei, cu pantaloni scurti sau chiloti variind in lungime,de la foarte scurti pana la genunchi. Camasa falusului se numea schenti la egipteni si era confectionata din bumbac. A sclavilor era mai simpla, in timp ce ale judecatorilor, preotilor si faraonilor erau mai rafinate si mai impodobite.

Cuvantul chiloti (culottes) are origini frantuzesti. Din Evul Mediu si Renastere pana la inceputurile secolului XIX, aristocratii francezi purtau chiloti, adica un fel de ciorapi‑pantalon stransi pe picior, a caror lungime varia, de la genunchi pana la glezne. In timpul Revolutiei Franceze, revolutionarii erau cunoscuti ca „fara chiloti“ (sans‑culottes), cunoscuta fiind preferinta lor pentru pantaloni.

In Tarile Romane, pantalonii scurti pana la genunchi se numeau cioareci si, deseori, erau impodobiti cu gaitane. Erau confectionati din panura alba si groasa de dimie.

CITESTE SI: TOTUL DESPRE SEX: ISTORIA PREZERVATIVULUI

Marlene Dietrich si ciorapii cu jartiere

Istoria ciorapilor (separati de pantaloni) incepe in 1589, cand William Lee a inventat prima masina de tricotat ciorapi din lume. Asa au aparut primii coltuni fabricati din lana, bumbac sau matase. Pana la mijlocul secolului XVI, atat barbatii, cat si femeile ii purtau mai ales pentru a se proteja de frig.

Ciorapii, asa cum ii stim astazi, au o istorie relativ recenta. In 1939, Julian Hill descopera nylonul, un fir sintetic, rezistent si foarte asemanator cu matasea. Nylonul a fost o revelatie si primii ciorapi din acest material au aparut in magazinele din New York, in primavara lui 1940.

Numai in prima zi au fost vandute 72 000 de perechi, ceea ce a facut ca piata japoneza de matase sa se prabuseasca aproape instantaneu. In primul an s‑au vandut 64 de milioane de perechi de ciorapi, iar producatorii nu puteau tine pasul cu cererea.

Al Doilea Razboi Mondial intrerupe productia de ciorapi, firele din nylon fiind folosite cu predilectie la confectionarea parasutelor si a corturilor militare. Cea care a contribuit esential la popularizarea acestui obiect de imbracaminte a fost Marlene Dietrich. Celebra actrita de origine germana a dus pe micul ecran moda ciorapilor transparenti, cu portjartier. Jartiera avand, insa, o vechime apreciabila.

De ea se leaga intemeierea unui ordin cavaleresc prestigios, cand, in 1344 (sau patru ani mai tarziu, spun unii) regele Eduard al III-lea al Angliei a cules de pe jos, la un bal, jartiera pierduta de Catherine Montacute, contesa de Salisbury si, pentru a taia comentariile rautacioase, si‑a prins‑o la picior spunand „Honni soit qui mal y pense“ (Blestemat fie cel ce gandeste de rau!) si a inventat, la fata locului, Ordinul Jartierei. Curtenii lui Eduard aveau de ce mustaci. Jartiera era un obiect cu conotatii speciale, mai ales in cazul perechilor de tineri casatoriti. Unul dintre obiceiurile acelor vremuri era ca in seara nuntii, cavalerii de onoare ai mirelui sa fure jartierele miresei.

Revenind la povestea ciorapilor, trebuie sa spunem ca femeile incep sa‑si arate picioarele mai ales pentru ca progresele tehnologice ale anilor 1950 permit fabricarea ciorapilor mult mai fini si de culori diferite si, lucru foarte important, reducand mult costurile. Anii 1960 inseamna si apusul ciorapilor cu portjartier si aparitia colantilor, a ciorapilor cu chilot. Odata cu aparitia fustei mini, la inceputul anilor ’70 apare si elastanul, o noua fibra care sporeste calitatea si diversitatea ciorapilor.

Stramosul sutienului

In Antichitate, nu exista lenjerie intima, iar hainele erau purtate direct pe piele. Fasii din piele sustineau talia si sanii femeilor. Aristocratele romane adauga rochiei o noua piesa, o tunica intima purtata ca o piesa de lenjerie. Pe atunci nici nu existau croitori. Femeile nu aveau nevoie decat de doua bucati din panza si, cu ajutorul fibulelor, isi puteau ajusta singure peplumul (sau chitonul) si himationul care era un vesmant exterior.

In secolul XVII, piesa de rezistenta devine corsetul care avea si rol de sutien. In 1900, imaginea promovata este aceea a unei femei cu talie de clepsidra. Aceasta nu se obtinea oricum ci prin strangerea vartoasa a balenelor corsetului care comprima toracele, imobiliza ultimele coaste apasand plexul. In aceste conditii respiratia devenea foarte dificila, corsetul provocand dese lesinuri pentru care femeile purtau in geanta saruri cu miros intepator.

CITESTE SI: TOTUL DESPRE SEX: ISTORIA VIBRATORULUI – TRATAMENT PENTRU ISTERIE? 

1910, nasterea brasierei

„Vogue magazine“ a tiparit pentru prima oara cuvantul sutien (brassière), in 1907.

Sutienul a fost considerat un simbol al emanciparii femeii si celebrat ca atare. Sutienul a restrans, a sustinut, a ridicat, a maximizat si minimizat generatii intregi de piepturi de femei, de la cele turtite, la moda in anii ’20 la cele bombate, purtate prin anii ’40‑’50.

Nascut din necesitate, nu poti incaleca o bicicleta sau sa dansezi charleston in corset, functia sa a fost paradoxala: de a ascunde si de a revela in acelasi timp sanii. Prima femeie care a purtat un sutien a fost Mary Phelps Jacob, o tanara mondena care, in 1910, si‑a dat seama ca un corset cu balene nu se potrivea cu o rochie diafana. Cu ajutorul cameristei sale, tanara a legat doua batiste din matase de o panglica din bumbac roz si a obtinut un obiect prin care sanii erau fixati sub rochie. Prietenele i‑au cerut sa le confectioneze obiecte similare, iar cineva i‑a dat chiar un dolar pentru mult ravnitul sutien. In 1914, Phelps patenteaza brasiera fara spate. Epoca sutienului incepuse.

Nasterea cupei

Stephanie Middagh, curator al Muzeului Costumului din Winnipeg, Canada, spune ca, o data cu aparitia cupei sutienului, nu se mai vorbeste despre pieptul femeii, ci despre sanii ei, ca entitati separate. Moda anilor 1920 aplatiza sanii si fesele, in timp ce in 1930 tendinta este de a pune in valoare rotunjimile si feminitatea. O data cu aparitia cupei sutienului, se recunoaste, de fapt, ca sanii au diferite marimi. Aceasta descoperire devine punctul focal al unei industrii de multe miliarde de dolari anual.

Un singur sutien are 45 de grame si contine mai mult de 40 de componente. El este proiectat sa sustina de la greutati de 300 de grame pana la noua kilograme. Consumatoarele cheltuie anual peste 16 miliarde de dolari americani pe sutiene. Fiecare femeie are cel putin sase obiecte de acest fel in garderoba sa. Studiile spun ca peste 80% dintre femei poarta o marime gresita a sutienului. Designerii recomanda efectuarea testului cu creionul pentru a afla daca sutienul este unul potrivit: se asaza un creion intre sani. Daca acesta nu cade pe podea, atunci femeia in cauza trebuie sa poarte sutien.

CITESTE SI: TOTUL DESPRE SEX: ISTORIA CENTURII de CASTITATE – PROTECTIE sau PEDEAPSA? 

Sutienul, rolul secundar din filme

Judy Garland, care avea 16 ani in momentul filmarii peliculei „Vrajitorul din Oz“, in 1939, a purtat pe platou un corset care‑i aplatiza pieptul si o facea sa semene cu mult mai tanara Dorothy. In timpul filmarii la „Psycho“, in 1960, maestrul Alfred Hitchcock a silit‑o pe actrita sa preferata, Janet Leigh, sa poarte un sutien alb, atunci cand rolul ei era bun si unul negru, atunci cand devenea rea.

In 1995, intr‑un episod din „Seinfeld“, tatal personajului George si‑a scos tricoul pentru a‑si arata pieptul. Kramer s‑a simtit inspirat si a inventat un tip de sutien pentru barbati, pe are l‑a numit mansiera.

SURSA TEXT: HISTORIA.RO