LEACURILE BABESTI FOLOSITE DE TARANII ROMANI: MUSTE PISATE, BALEGA si BROASTE MOARTE

Bolile de care sufereau romanii erau tratate in secolele trecute cu ajutorul unor leacuri cel putin ciudate, care in prezent sunt considerate aproape inutile. Unul dintre cele mai vechi manuscrise in care sunt prezentate leacurile oferite bolnavilor dateaza din 1740 si a fost redat in volumul “Medicina si farmacia in trecutul romanesc”. Conform informatiilor documentare, romanii erau instruiti sa trateze bolile de care sufereau astfel:

“De tuse, sa iei gutue, sa o ungi cu unt de vaca si s-o bagi in oala sa fiarba foarte bine, deci sa manance gutuia si sa bea zeama. Sau: usturoi copt cu miere, sa fie mancat pe nemancate. Alta: sa fierbi smochine cu visine, sa strecori si sa bei.

Cand te mananca ochii: sofran si trandafir framantat ca faina, se mesteca si se pune la ochi.

Cand doare gura: trandafir uscat si ars, sa-l faci farina, presari dintii. Sau: popitnic (buruiana) se fierbe cu vin si se tine in gura.

De putrezimea dintilor: sofran care in chip ca faina, sa presari dintii si mestecat cu miere unge dintii”, se arata in documentul prezentat de autorii volumului “Medicina si farmacia in trecutul romanesc”.

Muste pisate pentru dureri de cap

Intr-un alt manuscris de la inceputul secolului al XVIII-lea alte retete retete ciudate erau oferite in ajutor bolnavilor.

“De turbat: se scrie o prescura si sa ii dai sa manance.

La durere de cap: muste pisate si amestecate cu miere, sa ungi la cap, in crestet.

De muscatura de sarpe: de-l va musca la picioare sau la mana sa-i ingroape picioarele in pamant sa stea intr-o zi si sa bea lapte acru. Aceea este doctoria.

Cand curge puroi din ureche: sa se ude cu vin si sa se pice in ureche.

Cand turbeaza omul: fiere de porc pe gura sa bea.

De caine turbat: raci de rau sa-i pisezi arsi si sa se bea cu vin.

De asurzire: fiere de iepure cu lapte de femeie sa pice in ureche sau fiere de corb cu lapte de femeie sa pice in ureche.

Muscatura cainelui turbat sau de sarpe: frunza de urzica pisata cu sare si spinteca o broasca si pune la rana.

De scrantitura: melci de camp, sa-i pisezi bine cu albus de ou si miere, le amesteci la un loc, si le legi la scrantitura.

De durere de inima: apa de trandafiri si apa de pelin sa le amesteci si sa ii dai sa bea.

Cine are paduchi lati la ochi: sa cauti argint viu, sa-l omori si sa-l ungi pe trup.

De durere de picioare: frunza de dafin si balega de oaie, sa amesteci toate si sa le tii la picioare si la trup.

Pentru caderea parului: albina de roiul intai si unt de capra neagra, sa pisezi albina si sa amesteci cu untul, apoi sa se unga capul.

De limbrici: frunza de soc, sa o pisezi bine si sa o fierbi cu apa. Se bea in trei zile.

Femeia care nu poate naste coconi: apa de bujor sa-i dai sa bea, ca va naste.

Cui pute gura: frunza de salcie alba sa o fierbi si sa speli gura de zece ori in otet.

Cine are glont in trup: sa caute iarba dulce si sa se piseze bine, si te leaga la rana.

Cui iese dosul sazutului: sa cauti tepi de orz si floare de patlagina si sa le pisezi bine amandoua odata la un loc si sa le fierbi si te spala cu ele la sezut.

De sange din nas: baliga de cal calda si sa pui ca o caramida pisata si cu calti de in, la tamplele capului si in crestet.

De umflatura: o broasca vie sa puie la umflatura, sa stea doua zile, ca-i va trece.

De muierea care nu face feciori: sa prinza o prepelita si sa o tie pana va veni sangele muierii si atunci sa-i bea sangele cald.

De inima: radacina de rug si de maracine pisate, sa le bea cu vin cald.

De muscatura de caine: baliga de porc cu unt, sa pui la muscatura.

Cand plange cuconul noaptea: sa cauti o piele de sarpe si sa-l afumi cand il vei culca.

De orbiciune: sa-si raza unghiile acel bolnav si sa le puna intr-o lingura si cu tata de fata sa le bage in ochi”, se arata in documentul prezentat in volumul “Medicina si farmacia in trecutul romanesc”.

Bolnavi calcati in picioare

Intr-un alt manuscris, din 1766 erau redate urmatoarele tratamente: “pentru ciuma, de va fi om mare, dram de saracica si pucioasa dramuri trei. Sa-i dai sa manance cu paine. De va fi de mijloc, sa le faci in doua, iar de va fi copil sa le faci in trei.

Pentru legatura ce e legat omul de fermecatoare, acel om sa ia nasterea de la ursoaica si sa o piseze foarte marunt si sa bea omul acela si se va vindeca.

Pentru incuiatul udului, miere si sapun, rachiu de rom si marar si molatra, sa le pisezi bine si sa le faci turta si sa le pui la madulariu.

Pentru dureri de sale: se apuca bolnavul de cureaua pantalonilor sau de bracinar si se scutura ala de tare pana intra oasele in articulatiile lor. Pentru dureri de mijloc, bolnavul se intinde jos cu burta pe pamant si baba doctorita il calca peste sale pana declara ca i-au trecut durerile”, se arata in manuscris, potrivit autorilor volumului “Medicina si farmacia in trecutul romanesc”.

Apa si rugaciuni Situatia serviciilor sanitare era dezastruoasa in secolele trecute, pe teritoriul actual al Romaniei, potrivit relatarilor cronicarilor straini, iar de cele mai multe ori preotii aveau si rolul de medici. „Este imposibil ca taranii sa primeasca, atunci cand sunt bolnavi, ingrijiri medicale. Cand este bolnav taranul nu are decat apa si rugaciunile preotilor, adica apa de Coran a musulmanilor”, constata Joseph Caillat, in relatarile publicate de autorii cartii „Calatori straini despre Tarile Romane in secolul al XIX-lea. Volumul 6”, Editura Academiei Romane in 2010.

Rugaciunile preotilor aduc increderea si cu ea aduc vindecarea, afirma Dimitrie Cantemir, potivit autorilor volumului “Medicina si farmacia in trecutul romanesc”: „De va bolnavi vreun om, atunci sa chemati preotii care au indraznire la Dumnezeu, sa se roage pentru acela. Si Dumnezeu, pentru rugaciunile preotilor lui, va da sanatate bolnavului si-l va scula de in boala”. Calusarii, folositi la vindecarea brutala Si vrajitoarele erau folosite la vindecari, insa pravilele interziceau oamenilor sa apeleze la fermecatoare, din cauza reputatiei lor rele si pe motiv ca acestea ar avea un legamant cu diavolul.

O practica iesita din comun era vindecarea cu ajutorul calusarilor. “Norodul superstitios le atribue (calucenilor) puterea de a alunga bolile cronice. Vindecarea se face asa dupa ce bolnavul este intins pe pamant, ei incep jocurile lor si la un anumit loc al cantecului il calca pe rand de la cap pana la calcai, apoi ii soptesc la ureche niste cuvinte anume compuse si poruncesc ca boala sa iasa. Daca au repetat acestea de trei ori in trei zile, adeseori succesul raspunde sperantei si boli foarte grele, care inselase mult timp arta medicilor celor mai cunoscatori, sunt alungate astfel cu putin lucu. Asa putere are credinta in superstitie”, afirma Dimitrie Cantemir, potrivit autorilor volumului “Medicina si farmacia in trecutul romanesc”.

Ritualurile erau folosite si pentru tratarea unor boli grave.

„Cand se iveste o boala contagioasa, se aduna un numar de femei si timp de 24 de ore torc si coase o camasa de canepa, careia ii dau foc in mijlocul curtii si, in felul acesta, cred ca impreuna cu camasa a ars si epidemia”. Femeile din Muntenia secolului al XVIII-lea erau superstitioase si considerau ca medicii nu pot ajuta bolnavii mai mult decat o facea medicina populara si descantecele. „Del Chiaro spune ca femeile Valahilor pretind a cunoaste mai simple si mai practice leacuri medicale pentru vindecarea bolnavilor, cari mor, cred ele, numai in urma interventiilor medicilor”, informau autorili volumului “Medicina si farmacia in trecutul romanesc”.

Sursa text: historia