Mai mult de 10 la suta dintre adultii din Romania au dezvoltat anul trecut o idee de afacere

Mai mult de 10 la suta din populatia adulta a Romaniei a dezvoltat, in 2013, o idee antreprenoriala in stadiu incipient, conform unui studiu prezentat joi de compania de strategie si consultanta in modele de afaceri Business Models Inc.

Potrivit autorilor studiului, desi tara noastra sta mai bine decat China, Polonia sau Ungaria, in contextul economic dificil, angajatii cu profil intraprenorial au tendinta sa se detaseze mai usor si sa inceapa un business pe cont propriu.

“Dezvoltarea competentelor necesare pentru sustinerea initiativelor interne si crearea unui mediu propice pot fi cheia organizationala pentru a face fata nevoii de inovatie si de adaptare la schimbarile din piata”, a declarat Alexandra Pode, partener in cadrul Business Models Inc. CEE.

Totodata, compania avertizeaza managerii ca in 2014 exista toate premisele ca tot mai multi tineri specialisti, mai ales cei din Generatia Y, sa plece din companii pentru a incepe lucrul pe cont propriu.

,,Studiile actuale arata ca aspiratiile a 48% din reprezentantii Generatiei Y sunt de orientare spre antreprenoriat. Asta ii face foarte receptivi la intraprenoriat in organizatiile lor si, implicit, reticenti in organizatiile slab intraprenoriale’, a mai spus Pode.

Desi caracteristicile antreprenorilor si ale angajatilor care au comportamente antreprenoriale sunt similare — spirit de initiativa, identificarea si urmarirea oportunitatilor, gestionarea resurselor si construirea aliantelor potrivite, in economii ca a Romaniei, rata activitatilor intraprenoriale a fost in 2013 de sapte ori mai mica decat a initiativelor independente, conform Global Entrepreneurship Monitor, care urmareste initiativele intraprenoriale din 54 de tari.

Citeste si: Petre Roman invita chinezii bogati sa emigreze in Romania

Datele centralizate de Business Models Inc. CEE au mai indicat doua disfunctionalitati in raporturile actuale dintre management si tinerii profesionisti. Prima este legata de “the blame game”, in care fiecare generatie arata cu degetul catre cealalta, in lipsa instrumentelor comune care sa sustina dialogul intre generatii. A doua este focusul excesiv pe comportamente, iar asteptarile reciproce sunt exprimate mai degraba la nivel de comportamente versus o noua varianta, viabila, in care focusul este pus pe valoarea adaugata a fiecaruia si personalizarea „locului in companie”.