MARIAN VANGHELIE REDIVIVUS: Ma descurc si in arest, si in razboi, si cu si fara DNA si daca vin rusii! Nu coruptia ucide, ci prostia!

Iesit din arest, fostul primar al Sectorului 5 MARIAN VANGHELIE nu crede in curentul de schimbare al clasei politice din Romania. Intr-o vreme in care politicienii din generatia sa fac un pas in spate, MARIAN VANGHELIE e hotarat sa reziste: „Ma descurc si in arest, si in perioade de razboi, si cu DNA, si fara DNA, si daca vin rusii. Sunt sigur pe mine“.

MARIAN VANGHELIE: „Nu coruptia ucide. Prostia ucide!“

In iunie 2016 vor avea loc alegeri locale, iar spre sfarsitul anului vom vota un nou Parlament. Ne aflam in fata unui an electoral considerat decisiv in procesul de transformare a Romaniei dupa 25 de ani de coruptie endemica si tranzitie esuata. Iar pentru a nu repeta greselile trecutului, e nevoie sa le cunoastem. Cu patru luni inaintea alegerilor locale din vara acestui an, „Adevarul” demareaza campania „Primarii nostri”, in care vom prezenta cele mai cunoscute tipologii de primar din Romania zilelor noastre. De la primarii marunti care conduc cu mana de fier comunele tarii, pana la edilii marilor orase care masluiesc din pix licitatii de milioane de euro. In prezent, sute de primari din toata tara sunt cercetati de DNA pentru fapte de coruptie, cu prejudicii insumand sute de milioane de euro. Cu toata atentia indreptata spre politicienii de varf, primarii au lucrat linistiti in acesti 25 de ani. Ei sunt tentaculele prin care coruptia s-a intins de la centru catre toate colturile tarii si a stapanit Romania pana la ultimul catun.  

Vom incepe cu MARIAN VANGHELIE (47 de ani), simbolul primarului cu scoala putina si mandate multe. Personaj politic ridicat din armatele de bisnitari ale anilor ’90, MARIAN VANGHELIE a condus vreme de 15 ani Sectorul 5 al Capitalei si a avut un cuvant greu de spus in interiorul celui mai mare partid politic din Romania. El este cel care a invatat poporul cu drept de vot la mititei si la bere si tot el a organizat Revelioane grandioase in care pensionarii mancau somon si ascultau DJ Bobo. Presa i-a vanat in zadar greselile gramaticale, caci electoratul a ras la perlele lui si l-a votat mai departe. Acum, MARIAN VANGHELIE este incoltit de procurori, care ii imputa spagi de zeci de milioane de euro. „Un anumit nerv” il indeamna, totusi, sa nu renunte. A iesit din arest si ne spune sa nu mai credem in politicieni saraci si cinstiti si sa nu ne mai speriem de coruptie, ca nu ne omoara. Si pentru ca nu uita niciodata de unde a plecat, MARIAN VANGHELIE vorbeste, in premiera, despre ocupatiile pe care le avea inainte de a intra in politica: aur vandut ilegal, bisnita cu tigari si bilete, relatia cu lumea interlopa.

“Adevarul”: Unde v-a prins Revolutia?

MARIAN VANGHELIE: Pe strada. In prima seara am fost in fata la Intercontinental. Aveam locuinta pe strada Stelea Spatarul, chiar langa Circa 10 de Politie, la Piata Unirii. Evident ca am iesit in fata, acolo, am fost cu cei care au iesit in prima linie. Incepuse sa se sparga masini, s-au spart restaurante, s-au intamplat si anumite lucruri. La evenimente din astea unii au niste interese, altii au alte interese, efectiv…

Dumneavoastra ce interese aveati?

Nu stiam, de ce sa fiu sincer…

Cu ce va ocupati cand a venit Revolutia?

Lucram in Cooperatie si eram sef de sectie marochinarie-artizanat. Faceam pantofi, papuci, sacosi…, diverse chestii. Am lucrat de la 16 ani marochiner si la 18 ani eram sef de sectie. M-am ocupat mai mult pe partea de aprovizionare.  Relationand cu merceologii, cu directorii, evident ca dupa aceea am incercat sa ma dezvolt. Sa profitati de oportunitatile aparute dupa 1990… Da, au aparut asa-zisele chioscuri. Am inceput sa ma interesez cine face chioscuri, cat costa. Am pus primul chiosc intre Bucuresti Berlin si Cocor. Erau telefoane acolo. Am luat aprobare de la Palatul Telefoanelor, am demontat telefoanele si am pus primul chiosc, care avea sase metri patrati. A fost senzational. M-am speriat de vanzari.

Cat vindeati? Pai vindeam un sac de bani. Vindeam de toate: sucuri, dulciuri, tot felul de chestii. Veneau foarte multi oameni care voiau sa lase lucruri in consignatie: tricouri, biberoane de copii, ce aveau oamenii prin casa.

Marian Vanghelie, despre bisnita din anii ’90: “Vindeam un kil de aur la trei zile”

Dumneavoastra erati si vanzator la chioscul asta?

MARIAN VANGHELIE: Mai ajutam si eu cand eram acolo, pentru ca era plin, 10-15 insi in continuu. Dar mai mult alergam dupa marfa: luai marfa dimineata, pana dupa-amiaza se termina. Dupa care a venit cineva si mi-a zis: „Domn’e, dar de ce nu vindeti aur?“. Zic: „Domn’e, aur? Aici, intr-un chiosc?“. Zice: „Domn’e, ia incercati!“. Se aducea din Turcia aurul acela – daca stiti – „bob de mazare“, asa ii zicea. Lanturi si bratari… Puneam adaos 50%. Dupa vreun an de zile am avut un control de la Politia Economica. Mi-a dat amenda ca n-am voie sa vand aur, ca imi trebuie un aviz de la BNR. N-am stiut ca n-am voie sa vand. De ce sa va mint, am mai vandut vreo cativa ani fara niciun aviz. Vindeam un kil de aur la trei zile…, aproximativ asa. Dupa care am dat drumul la al doilea chiosc si pana la urma am ajuns, prin ‘92-‘93, la vreo 20 de magazine si chioscuri. Primul chiosc era chiar in buricul Bucurestiului.

Cum l-ati obtinut, ati dat vreo atentie pe la Primarie, ceva?

MARIAN VANGHELIE: Cu atentiile, cum sa va zic… erau lucruri firesti. Era dupa Revolutie, duceai niste cafea…, nu neaparat ca-ti cereau. Duceai pe la birouri. Toata lumea ducea, mai ales cand stiau ca esti privat. Era o chestie de normalitate sa duci cafea, Cola, lucruri din astea pe care le consumau oamenii la birou, lucruri normale. Cu primul magazin… nu eram un milion de oameni care ceream asemenea spatii. Eram putini si atunci li se parea firesc sa dea. Nu erau cereri. Nu toata lumea se pricepea. Eu fiind din Bucuresti si cunoscand pe toata lumea a fost usor sa obtin. Se lucra mult cu cash in perioada aia. Da, dar unde lucrai cu statul nu se putea lucra cu cash. Si chioscul, cand l-am platit, am pus banii in banca. Ce lucrai privat, era totul cash, dar totul! Banii – in sacosa, in geanta, in diplomat. La banca vedeai oameni in pantaloni scurti cu genti diplomat, altii la costum veneau cu sacosa cu bani. Fiecare cum voia sa apara. Erau multe anomalii, dar asa a fost viata. A fost frumos, a fost un inceput. Nu exista Garda Financiara, nu exista nimic, despre ce vorbim?

E adevarat ca va cunosteati cu cei din lumea interlopa, cu fratii Camataru…

MARIAN VANGHELIE: Mama lu’ Sile Camataru si-a lu’ Nutu e cizmareasa de profesie. Ea a lucrat la unchiul meu la sectia de marochinarie. Si evident ca… cunoscand-o pe ea, i-am cunoscut si pe ei. Eu am fost un pic si prin bulevard si nu mi-e rusine: am vandut tigari, am vandut bilete, am vandut blugi, am facut un pic de negot, daca vreti. Atunci se numea bisnita, in ghilimele asa. Cunosteam ce inseamna chichitele astea: lumea interlopa, oamenii care faceau lucruri mai neortodoxe, cunosteam…

Ce v-a facut sa intrati in politica? Aveati 20 de chioscuri, va mergea bine, de ce pasul asta?

MARIAN VANGHELIE: Am intrat dintr-o greseala. Miron Mitrea mi-a botezat copilul, pe Alexandru, care are acum 21 de ani. L-am respectat mult pe Miron Mitrea. El conducea un partid al Sindicatelor, m-a rugat sa-i ajut si am plecat prin tara sa-i ajut sa facem filiale. Apoi s-a facut fuziunea cu PDSR-ul. Iar cand s-au discutat candidatii pentru alegerile locale din 2000, s-a pus in discutie ca „poate n-ar fi util (n.r. – sa fie desemnat Vanghelie), poate ar trebui sa sprijinim un intelectual“. Si asta m-a suparat. Am spus: „Daca puneti problema asa, atunci sunt doua variante: ori candidez, ori plec! Pai ce, eu stau aici ca sa fiu baiatul care incarca si descarca?“. N-aveam nevoie de partid: aveam bani, imi mergeau lucrurile bine… Nu se punea problema pe atunci sa te ajute partidul in afaceri. Daca aveam afaceri cu statul, le aveam pe relatiile normale, comerciale si umane pe care le aveam de pe vremea comunistilor.

Erati un om bogat in 2000, cand ati candidat prima data?

MARIAN VANGHELIE: Da, aveam foarte multi bani. Multi bani si pentru acum. Dar pentru acel moment… foarte multi. Strangeam doua genti de bani pe zi. Doua genti de bani, aranjati, cu banderola, ca mai depuneam si la banca, nu puteai sa-i tii mereu dupa tine prin portbagajul masinii. Se vindea tot. Toate lucrurile mergeau, nu conta ce vindeai, lumea venea si cumpara. Cu cat aveai marfa mai multa si mai diversificata, cu atat vindeai mai mult.

Si nu v-ati gandit ca lasati afacerile astea banoase pentru un salariu de primar?

MARIAN VANGHELIE: Pai nu m-am gandit, pentru ca am considerat ca unele activitati pot sa le fac in continuare.

Nu vi se pare normal sa existe o lege a incompatibilitatii?

MARIAN VANGHELIE: Nu, nu-i normal. Daca eu am o activitate care nu are legatura cu primaria, daca am trei magazine de jucarii, de haine, de electronice, ce legatura are ca eu sunt actionar? Oameni buni, nu puteti sa conduceti tara cu oameni saraci si cinstiti. Asta a fost o deviza din ‘90, a fost gresita si proasta. Tara se poate conduce cu oameni linistiti, care le merg lucrurile, ca sa poata sa se ocupe de problemele tarii si de problemele oamenilor. Daca o mai tinem asa 10 ani, ducem dracului Romania, o ducem in gard! Azi arestam toti oamenii de afaceri, nimeni nu mai e bun. E bine ca vin altii, vine Strabag din Viena via Rusia. Astia sunt buni, fac aceleasi lucruri pe care le fac si astia care sunt arestati, dar nimeni nu-i intreaba de ce. Deci nu e bine cu „sarac si cinstit“… Nu se poate trai din 1.000 de euro, sa fii si imbracat, sa-ti platesti si telefonul…

Vreti sa va dau un exemplu, o intamplare adevarata?

MARIAN VANGHELIE: Da. Acum un an a plecat o delegatie de parlamentari romani intr-o tara din Est. La finalul vizitei au fost invitati intr-un magazin din aeroport, sa-si aleaga fiecare cate un mic cadou. Si fiecare si-a ales cate 10-15 sticle de bauturi si ieseau cu sacosele pline. Consilierul presedintelui tarii respective platea cu cardul la casa, iar angajatii magazinului isi faceau cruce. Cu astia vrem sa facem politica internationala? Daca ii tinem pe 1.000 de euro, vom avea asemenea oameni care va vor reprezenta si va vor face de ras. Tare ma tem ca parlamentarii de care spuneti n-o faceau din saracie, ci din obisnuinta de a lua. Domn’e, 90% din parlamentari stau in sumele forfetare. Sunt foarte putini care, intr-adevar, misca niste lucruri si au niste business-uri. Este gresit sa ducem in derizoriu ca toti parlamentarii sunt bogati. Din pacate nu e asa.

Marian Vanghelie si intelectualii

Revenind la anul 2000, pana la urma ati fost desemnat candidatul PDSR pentru Sectorul 5. De ce acolo?

MARIAN VANGHELIE: Eu m-am nascut in Sectorul 5. Activitatea mea acolo a fost, nu puteam sa cer sa candidez in Sectorul 2. Cu cativa ani inainte de a candida am pictat gradinitele din sector cu scene din desene animate, din Walt Disney. Existau inca intreprinderile Vulcan, Electromagnetica. Ma duceam mereu de 1si 8 martie cu flori. Eu am avut si un depozit en-gros in Sectorul 5, ma cunosteau toti chioscarii care au devenit oameni de afaceri. Ma stiau floraresele, ma stiau cei din Piata Rahova. Ma stia lumea. Pentru mine a fost o chestie usoara cand am candidat. Erati asa sigur ca o sa iesiti primar? Multa lume a spus ca eu n-am sanse, ca e foarte greu, ca, vezi Doamne, n-am un CV foarte bun… Ca si cum in Romania intereseaza pe cineva CV-ul. Haideti ca asta este o poveste… Inca mai sunt unii care au ramas in filmele astea de desene animate. Pur si simplu am iesit pe primul loc, dintre toti primarii din PSD. Colaborarea cu Adrian Nastase: “Ba, Mariane, tu cu tiganii tai…!”

Nu v-a fost teama ca poate fi o functie prea mare pentru dumneavoastra, ca o sa va ia presa in vizor apropo de CV?

MARIAN VANGHELIE: Domn’e, daca eu va spun ca de la 12 ani am fost pe strada… Mie nu-mi este teama decat de Dumnezeu. Intotdeauna, in viata, m-am ghidat dupa logica. Chiar daca anumite lucruri nu le cunosti, daca esti un om foarte logic si foarte atent si te ajuta un pic si conditia organizatorica intelectuala (n.r. – arata spre cap), n-ai cum sa nu intelegi lucrurile. Sunt lucruri normale. A face curat in sector, a avea grija de copiii strazii erau lucruri firesti.

Cum arata o zi a dumneavoastra la primarie? Stiu ca veneati tarziu si plecati tarziu…

MARIAN VANGHELIE: Asta cu venitul tarziu a fost o legenda. Nu veneam in fiecare zi la 8.00, dar plecam cel putin minimum la 4.00 dimineata din primarie. Se strangeau mormane de documente pe care, daca nu aveai notiuni, trebuia sa le citesti. Ca sa poti sa inveti sa conduci, in afara de talent, dorinta, putinta, trebuie sa fie si putina stiinta. Si stiinta nu se poate regasi decat… sa te uiti pe documente.

Sunteti cel care a initiat in Romania moda petrecerilor electorale cu mici si bere. De ce ati facut-o? MARIAN VANGHELIE: Pentru ca e un lucru firesc, domn’e. Oriunde in lume, ziua de 1 Mai, Ziua Muncii, se sarbatoreste. Nu e nimic gresit ca un partid de stanga sa invite oamenii la un pahar de bere si la un mic, ca e traditional romanesc. E un lucru firesc. Credeti ca de acolo se luau voturile? Nu, nu avea nicio legatura cu voturile… asa credeti dumneavoastra? Asa a ramas vorba: domn’e, i-a cumparat cu un mic si-o bere… In timpul campaniei e una, si in timpul unor anumite zile este cu totul altceva. Cum sa facem sa ne intalnim cu 10.000 de muncitori de Ziua Muncii? Sa-i chemi intr-o sala, sa le tii speech-uri? ‘Ai domn’e, ca nu suntem nebuni! Cand e sarbatoare, e sarbatoare, ce naiba!? Am facut, da, si nici macar nu-mi pare rau. Daca o sa mai am ocazia, o sa fac in continuare la fel. Cred ca electoratul roman e mult mai destept decat se incearca a se pune amprenta. El poate sa inteleaga daca Vanghelie face ceva sau nu face. Eu sarbatoream si cu profesorii. Credeti ca profesorii ma respecta pentru ca-i invitam la un pahar de vin? Duceti-va in Sectorul 5 sa vedeti, si dupa 10 ani, cum arata liceele, scolile, gradinitele, unde copiii se dau in diverse leagane din astea gen fitness, care incep sa cante, sunt colorate…

Ati fost 15 ani primar la Sectorul 5, dar n-ati reusit sa schimbati Ferentariul. Taximetristii tot nu vor sa intre acolo…

MARIAN VANGHELIE: Da, n-am reusit. Nici nu se reuseste asa usor, dar am avut diverse intentii. In guvernarea Adrian Nastase am cerut: „Domn’e, bun, e Capitala, dar cu ce va deranjeaza daca-mi dati patru ani de zile zona defavorizata? Eu va demolez astea si schimb lucrurile aici, in sector. Si e un proiect nu doar al lui Marian Vanghelie, e un proiect al acestei tari. Pentru ca e una din cele mai blamate zone din Romania“. Puteam sa-i schimb inclusiv denumirea de Ferentari. Adrian Nastase a avut tendinta, dar a zis: „Ba, o sa avem probleme cu astia… Uniunea Europeana… Mariane, e greu!“. M-am ajutat – de ce sa mint – cu Adrian Nastase.

In ce sens?

MARIAN VANGHELIE: Ma duceam cu diverse proiecte si ma ajuta. Imi spunea: „Ba, Mariane, tu cu tiganii tai de-acolo si cu problemele astea sociale…“. Si i-am spus: „Dom’ prim-ministru, cei mai multi hoti sunt in Sectorul 5, dar cele mai multe spargeri sunt in Sectorul 1. Nu fura de la noi, fura de la dumneavoastra. Lasati-ma sa-i ajut!“. Un om care are 8 copii, daca nu-i dai o speranta ca o sa manance o bucata de paine cu unt, vine pe strada noaptea si-ti da cu ceva in cap, iti ia lantul de la gat, iti ia telefonul din mana. I-am explicat ca astia vin peste ei, la 1, ca la noi, in 5, n-are ce sa fure, ca 80% din populatie este amarata sau modesta. A inceput sa rada si pana la urma m-a ajutat si am creat proiectul de economate si a inteles fenomenul asta social.

“E gresit ca intelectualii voteaza intelectuali”

Cum va explicati ca, in ciuda greselilor gramaticale si a perlelor, oamenii v-au votat?

MARIAN VANGHELIE: Stiti, dupa ce am facut cateva greseli gramaticale, si vazand diverse chestii care se incercau la anumite emisiuni, incercau sa ma ironizeze… Cand aveam intalniri cu 500- 200 de oameni, prin speech-urile mele mai spuneam: „Exact cum as spune eu gugal sau goagal sau almanahele mele in care eu o sa-mi scriu memoriile…”. Cautam solutii ca sa leg cu greselile pe care le-am facut si sa le continui, ca sa vada lumea ca n-am niciun complex. A gresi e un lucru firesc. A fi prost e complicat, intelegeti? Oamenii radeau si aplaudau, sa stiti. Puteti sa va duceti si in Cotroceni sa vedeti ca am luat 50%. Este gresit ca intelectualii voteaza intelectuali. Asta mi-a spus-o un intelectual de marca. Intelectualii sunt atenti si voteaza un om care e pragmatic si care poate sa-i rezolve problemele lui. Un profesor universitar n-are nevoie de un alt profesor universitar sa fie primar. Pe el il intereseaza sa fie acolo unul care tipa la ala de la ADP, care poa’ sa-i dea un pumn in cap lu’ ala care nu-si face treaba, care poa’ sa-l bage nu-stiu-unde pe cel de la firma de salubrizare. Pe ala il voteaza. Restu-s povesti! Unii te analizeaza: „Domn’e, chiar sa nu aiba facultatea terminata?“. Diverse opinii. Dar eu am vorbit cu foarte multi intelectuali care mi-au spus: „Pe noi nu ne intereseaza“.

“Ceea ce cred eu ca am, carisma asta, e de pe la Dumnezeu”

La un moment dat spuneati: „Nu vreau sa fiu nici Tony Blair, nici Adrian Nastase. Eu vreau sa fiu Marian Vanghelie“. Ce reprezinta Marian Vanghelie in politica romaneasca?

MARIAN VANGHELIE: Mie-mi place cum arat, mie imi place cum ma manifest. Ce nu-mi place, schimb, n-am o problema. Dar intrebati peste tot daca eu ma comport urat, daca am vorbit vreodata urat cu o femeie. Am mai avut cu barbatii, unde i-am mai tamponat un pic. Daca am simtit ca nu sunt lucrurile in regula, daca mai vii si sprituit la mine in birou. Am zis: „Iti trag un receptor in cap de nu mai stii pe unde vii! Nu merge asa, da-o dracu! Bem seara, dupa cinci. Nu-i o problema, toti bem cate un pahar de vin. Poti sa bei si patru sticle, dar nu vii la mine in birou si mai imi spui si baliverne“. Pai, despre ce dracu vorbim? Astea-s lucruri normale si firesti (n.r. – rade). Ceea ce cred eu ca am, asta e de pe la Dumnezeu zic eu, un pic asa, carisma asta si talentul asta al meu. Eu ma regasesc in multimea aia, in Sectorul 5.Tocmai asta cred eu ca nu are nici Tony Blair, nici Adrian Nastase. S-ar parea ca romanii s-au cam saturat de politicieni carismatici gen Vanghelie sau Basescu. Haideti ca sunteti baieti tineri si stiti mai bine ca mine. Oamenii l-au votat pe Iohannis pentru ca stanga a avut un candidat incompetent. Nu era matur. Nu era barbat. Au vazut in Iohannis, in comparatie cu Ponta, un barbat care poate sa conduca aceasta tara. A ajuns acest baiat (n.r. Victor Ponta) sa conduca cel mai mare partid si l-a si bagat in perete. Uitati-va unde este PSD-ul astazi.

Cum poate un primar sa aiba o avere de zeci de milioane de euro, cand el are salariu de 30 de milioane de lei vechi?

MARIAN VANGHELIE: Cazul meu e in felul urmator: eu stau in acelasi apartament, nici macar n-am avut megalomania sa ma mut. In declaratia mea de avere e neschimbat. E totul cu ce-am avut din urma. Am avut si diverse mici activitati economice, care am mai castigat niste bani, care sunt trecute in declaratia de avere, care n-au legatura. Nu exista nicio legatura intre contractele din primarie si cineva posibil din spita a saptea sa fie din familia mea. Procurorii spun ca ati luat mita 30 de milioane de euro. Da. Este o mita foarte consistenta. Intr-adevar. Este compusa din opt ani in care am facut revelioanele si am adus sponsorizari la primarie. Nu bani, ci alimente. Alimentele s-au transpus in niste valori, s-au adunat pe opt ani si se considera ca am luat mita acele bauturi, mancaruri, care eu am facut-o pentru oameni. Am dus 40 de TIR-uri de apa la sinistratii din Botosani, printr-un contract de sponsorizare de la un privat cu primaria. Si primaria a dus apa. Este pus in rechizitoriul meu. Am facut un aghiasmatar pentru o biserica, a costat trei-patru sute de mii de euro… tot prin sponsorizare. E considerata mita. Eu n-am luat bani de undeva. Omul respectiv a dat prin contract de sponsorizare. Omul respectiv, avand probleme cu o evaziune destul de mare, cand i s-a spus sa scrie, a scris. Vedeti cu ce ne intampinam astazi? Nu e ciudat ca o firma a sponsorizat Primaria Sector 5 cu apa minerala pentru sinistratii din Botosani? De ce nu a dus apa direct la sinistrati, de ce a trebuit sa mai treaca prin primarie? Foarte putini oameni de afaceri sunt interesati sa piarda timpul sa trimita niste TIR-uri. Intelegeti? Mie mi-a dat decat apa. TIR-urile le-am luat din alta sponsorizare. Eu, ca om politic, am si obligatia morala sa ma ocup. Mie – mai mult – imi si place. Si, la o discutie cu mai multi oameni de afaceri, am intrebat: „Ba, vreti sa ajutati?“. Dupa care, daca cineva ii spune omului de afaceri respectiv ca poate sa stea sase luni la inchisoare in loc de 12 luni daca scrie ceva, atunci traducerea este cam asa: „Am dat niste TIR-uri de apa, am facut aia si aia“. „Pai, de ce le-ai dat?“. „Domn’e, pai, m-a rugat…“. „Nu i le-ai dat mita?“. „Pai nu, dar…“. „Pai si nu poti sa spui ca i le-ai dat mita?“. „Pai, eu stiu?…“. „Pai, ia scrie aici!“. Intelegeti? Am tradus o posibila formula chimica de interpretare. Exista in functiile publice tentatia banului?

Tentatia de a ceda la o spaga consistenta?

MARIAN VANGHELIE: Nu-mi dau seama daca exista sau nu exista. Nici nu vreau sa evit intrebarea. Eu am avut un avantaj. Cand am venit aveam un Audi si un Mercedes nou in curte. Aveam tot ce-mi trebuie.

Cum reactionati cand incerca cineva sa va mituiasca?

MARIAN VANGHELIE: La mine in birou nu veneau… Diverse chestii care cineva ma mai ruga… lucruri normale si firesti, ii trimiteam direct ca nu aveam timp. Pe telefon: „Duceti-va la doamna directoare acolo, prezentati problema“. Eu o sunam, zic: „Doamna directoare, vine cineva, va rog frumos, daca e legal, sa-si rezolve problema, dar, va rog, ajutati-l!“. Vorbeam pe telefon toate lucrurile astea. Nu m-am ferit.

V-a dezamagit ca unii dintre acei oameni de afaceri care ofereau sponsorizari au dat declaratii procurorilor despre dumneavoastra?

MARIAN VANGHELIE: Dezamagiri… sunt lucruri firesti, domn’e. Daca te ia DNA-ul dupa strada noaptea, din mers, si-ti spune:  „Nu stim ce veti face in proces, veti castiga, nu veti castiga, dar noi va ducem jos in arest acum!“. Sunt formulele anilor ‘50, intelegeti? Sentimentul asta de frica este uman. Doar nebunilor nu le este frica. E mult mai usor sa sperii un om ca asta. Ca daca il iei pe unul din Ferentari, s-ar putea sa zica: „Fratioare, lasa vrajeala cu mine! Zi, te doare ceva, nu te doare? Daca nu, hai, pa! Du-ma la arest, ca ies maine.“ Ala stie ce sa spuna. Dar, oamenii normali nu stiu. Dumneavoastra ce sentiment ati avut cand v-ati trezi cu mascatii la poarta?

MARIAN VANGHELIE: Un sentiment de normalitate si de agitatie. Un pic frica, un pic nedumerire. Nu atat pentru mine, cat pentru cei care eram in casa. Mi-ar fi placut sa ma cheme acolo si sa ma opreasca acolo. Au fost la mine, s-au dus si peste baiatul meu in casa…

La ce v-ati gandit in prima noapte de arest? A fost greu?

MARIAN VANGHELIE: Si prima, si a doua, si a treia… toate sunt complicate. Nu-mi venea sa cred ca se intampla lucrurile astea, dar, zic: „Ba, asa este viata!“. Stateam sa ma gandesc: „Ba, unde am gresit, ce am gresit?“, ca am o parere destul de buna despre mine. Dar, degeaba, poti sa fii si bun, tot te ia… Cat am fost in arest la domiciliu m-am uitat la un film din anii ’50, din Italia. Anumiti procurori se pusese pe mafie. Nu-i prindeau. Si au vazut legaturile lor cu anumiti oameni de afaceri. Si vorbeau procurorii: „Hai sa-l luam si pe X“. „Pai, da, dar n-are nicio problema“. „Nu conteaza, hai sa-l luam sa-l bagam jos, ca pana la urma o sa ne spuna ceva“. Domn’e sunt de acord ca DNA trebuie sa existe. Sunt de acord ca s-au facut multe nereguli in Romania. Dar pentru ce trebui sa fii traumatizat in arest preventiv? Pai ce, eu fugeam? Eu am avut opt dosare penale in 15 ani. Daca pe fiecare dosar penal faceam cate o luna, inseamna ca innebuneam, o luam cu capul. Eu cred ca arestul preventiv este cea mai mare prostie. Mai departe…, anchetele procurorilor – bune, proaste – nu le discut. Vedem, mergem in instanta, ne judecam… Chiar si cu tendinte politice le accept. Dar nu intai ma omori, imi tai un picior, si dupa aceea imi spui ca a fost o greseala.

Cum e atmosfera in arest?

MARIAN VANGHELIE: Toata lumea iese traumatizata de acolo… Domn’e, nu stiu daca iesi traumatizat, dar e foarte rau. Si va spune un om care e invatat sa suporte.

Ce e cel mai rau?

MARIAN VANGHELIE: Suprafata aia mica. Sunt 12 metri patrati in primul rand. 6 metri sunt paturile. Un metru toaleta si mai ai trei metri. Despre ce vorbim? Te sufoci. Noroc ca unii mai stau in pat. Eu nu stateam nici 10 minute in pat.

Cati erati in camera?

MARIAN VANGHELIE: Opt. La noi in camera au fost trei primari, un procuror…

Cu ce primari ati mai fost?

MARIAN VANGHELIE: Cu Mazare. Si cu primarul de la Brad, unde e Arpechimul.

E adevarat ca v-ati impacat in arest cu Horia Georgescu?

MARIAN VANGHELIE: Domn’e, se presupune ca un om la belele se desteapta mai mult si e mai atent. Nu mai e prost. Adica, credeti ca ne-am dus acolo ca sa ne batem? Nu-i destul ce ne-au facut unii? Mai ne duceam sa ne si omoram? Chiar daca te mai superi cu cate unul pe-acolo, prin camera, te certi si dupa cinci minute iti ceri scuze. E un lucru normal. Acolo toata lumea este mai buna. Acolo… stiti, (n.r. – zambeste amar) fac o gluma, cred ca pentru clasa politica ar trebui ca fiecare sa se duca macar cate-o zi pe-acolo, ca ar veni mai intelepti si ar incerca sa actioneze altfel. Cate-o zi. Nu le doresc – Doamne fereste! – puscarie, nici macar la dusmani. Dar, ca experienta, ca sa-si dea seama de ceea ce inseamna. Am avut un procuror de criminalistica si am stat o zi si cu Eva, cel care l-a arestat pe Voiculescu. Stiti ce spuneau? „Domn’e, cand semnam, nu-mi dadeam seama ce e aici!“. Fiecare din procurorii si judecatorii care au fost pe acolo, acelasi lucru l-au spus: „Niciodata nu mi-am dat seama ce se intampla aici. Consideram ca nu e o problema daca sta o luna sau doua“. Ca asa este, din pacate. Din afara vezi lucrurile altfel. Si eu cand auzeam ca l-a luat p-ala, l-a luat p-ala, „eh, hai, e o luna, nu e mult“. Din afara ni se pare ca nu e mult o luna sau doua. Acolo este infernal.

Va ganditi sa va intoarceti la primarie, sa mai candidati?

MARIAN VANGHELIE: Domn’e, nu stiu ce sa va zic. Stiti, eu am primit vreo 500 de scrisori in arest. Si din tara, dar foarte multe din Sectorul 5. Cand vad ce se intampla acum, ma doare inima, ca am muncit 15 ani. De ce sa mint ca nu ma gandesc? Ma gandesc. Ma doare. Sunt si nervos, si suparat… nici nu stiu sa gasesc toate cuvintele necesare pentru ceea ce mi s-a intamplat.

Ce v-a manat din spate in toata aventura asta politica? Concedii nu v-ati luat, viata mondena nu v-a interesat, bani aveati… ce ati vrut?

MARIAN VANGHELIE: Cea mai mare satisfactie – daca ma credeti bine, daca nu, nu – era la Revelion. Dar nu cand tineam speech-ul. Dupa 12 noaptea, cand ma pupam cu toata lumea si faceam tururi: parterul, etajul 1, etajul 2 si faceam poze. Era cea mai mare satisfactie. Ajungeam la 6 dimineata acasa, mort de obosit, nemancat. Nebaut nici apa. Ajungeam acasa, luam un carnat si dadeam drumul si ma uitam la Revelion, ca nu cumva sa ramana cineva in stare de ebrietate si sa creeze vreo belea. Cand ma intalneam cu cei 6.000 de oameni, ii chemam la Sala Palatului, care le dadeam cate un cupon. Cand oamenii aia plangeau… acele momente ma faceau sa traiesc, sa ma simt bine.

Cum v-a venit ideea sa organizati Vanghelioanele de la Romexpo?

MARIAN VANGHELIE: Domn’e, sa fiu sincer, ideea am furat-o de la Traian Basescu. El a facut in primul an Revelionul. Si in al doilea an m-am ocupat. Si am inventat, nu cu mancare la casoleta, cum a facut Basescu, ci cu mancare in farfurii, cu mancare calda, cu pahare: vin rosu, vin alb, tarie, tot ce trebuie. Am facut un Revelion pentru 1.000 si ceva de pensionari care erau foarte amarati. La aia le dadeam cu 30 de lei biletul. Revelioanele lui Marian Vanghelia adunau mii de oameni sub cupola aceleiasi dorinte: distractie la maxim in noaptea dintre ani Era aproape de lux meniul…. Da, am negociat preturile, le-am dus cat se poate de jos, dar nu ca sa castig eu ceva. Am incercat sa aduc sponsorizari. Eu inteleg ca o spaga este aia care tu imi dai ceva si plec cu el acasa. Alea erau chestii publice. Dupa 15 ani vine cineva si ma aresteaza, zice ca era spaga mea. Doamne fereste! (n.r. – isi face cruce) Imi reprosez ca, daca stiam ca toate aceste valori imi intra in rechizitoriu, nu mai luam un vin de 300-400 de lei, foarte bun. Luam unul de 30 de lei, d-ala la carafa. Si rechizitoriul ar fi ajuns, poate, in loc de 10 milioane, la 2 milioane pe partea de Revelioane, ca sa fiu asa putin ironic.

Dumneavoastra ce parere aveti de lupta anit-coruptie?

MARIAN VANGHELIE: Fiecare are o interpretare, unii spun ca americanii, altii spun ca… Haideti sa fim seriosi ca n-are nicio legatura cu niciun american. Este o chestie strict balcanica-romaneasca. Se tot zice ca americanii, ca turcii, ca vietnamejii… ca sa zapacim populatia. Este strict balcanica – romaneasca. Intelegeti?

“Nicaieri un se poate conduce cu copii de 30 de ani”

Va determina sa renuntati?

MARIAN VANGHELIE: Mazare, de exemplu, spune ca i-a ajuns, se retrage… Stiti, v-am spus ca sentimentul de frica e uman, doar nebunilor nu le e frica. E clar ca fiecare om  isi face o analiza: „Ba, dar pentru ce dracu’? Ce rost are?“. Pe de alta parte nu va ascund si faptul ca din cauza unor calitati ale mele ascunse, de mic lider, am un anumit nerv si imi vine sa nu renunt. Ma bat eu cu mine insumi momentan. Nu stiu care va fi definitia exacta. Dar nici nu cred ca asta este solutia, ca asta e modelul de societate, ca toti trebuie sa tacem din gura si ca trebuie sa apara niste tinerei de 33 de ani care nu spun nimic, dar care, chipurile, zic ca schimba clasa politica cu alta generatie. Nicaieri nu se schimba clasa politica asa si nicaieri nu se poate conduce cu copii de 30 de ani. Hai sa vorbim pe bune.

Nu credeti in primari de tipul lui Nicusor Dan, propulsati de societatea civila?

MARIAN VANGHELIE: Nu, nu cred. E o poveste. Stiti si dumneavoastra ca e o poveste. Primarul la Viena este la al patrulea mandat. Ala e modelul de societate adevarata. Nu asta cu tot felul de infuzii si injectii pentru unii care nu stiu sa mearga drept pe strada. Oamenii sunt dezamagiti de ce a insemnat primaria in ultimii ani… Credeti ca oamenii sunt multumiti de ce face azi primarul de la Sectorul 4, ca a plecat Piedone? Credeti ca sunt multumiti ca stau cei din lumea interlopa, din Clanul Sportivilor, si conduc primaria?

De ce v-ati trimis copilul la studii in strainatate? Nu aveti incredere in sistemul romanesc de invatamant?

MARIAN VANGHELIE: Nu domn’e, am foarte mare incredere. L-am trimis din mai multe motive. Fiind baiatul lui Marian Vanghelie, am vrut sa-l extrag din anumite cercuri de aici, din Romania. Il antrenau, il luau pe colo, pe colo. Stateam toata ziua sa-l urmaresc. Mai fugea de pe la meditatii, fugea pe colo. Eu nu aveam timpul necesar sa ma ocup opt ore pe zi de el. Voiam ca sa fiu sigur ca termina o scoala si o termina bine. Si cand va spune un lucru, undeva, va sti ce sa spuna si nu va mai trece prin situatiile delicate si penibile prin care au incercat unii sa ma ironizeze pe mine. Intelegeti?

Va intra in politica?

MARIAN VANGHELIE: Nu s-a pus problema. El face facultatea de biznis, are alte interese. Dar este atent cu tot ce se intampla in lume…

Ati discutat cu el despre Colectiv? I-a atins foarte puternic pe tineri acest subiect…

MARIAN VANGHELIE: Am discutat un pic. Generati tanara este mult peste celelalte generatii. Inteleg totul chiar daca nu au nicio informatie. Inteleg totul!

Ce inseamna „inteleg totul“? Ce a inteles fiul dumneavoastra?

MARIAN VANGHELIE: Inteleg jocurile astea proaste, ale noastre, din Romania. Inteleg, nu poti sa-i pacalesti. Inteleg ca coruptia ucide? Vreti sa va zic ceva? Asta este o chestie fabricata. Stiti ce ucide? Prostia! Prostia ucide. Analizati dumneavoastra, ca sunteti oameni pregatiti, sa vedeti cata dreptate am. Nu, nu cred in acest concept.

Nu credeti ca acolo, la Colectiv, s-a murit din cauza coruptiei?

MARIAN VANGHELIE: Haideti ca ma pufneste rasul. Si pe voi va pufneste rasul. Hai sa lasam oamenii aia sa stea linistiti.

Pai, ati pomenit de discutia cu fiul dumneavoastra. Daca se intampla un astfel de incendiu in sectorul 5? Piedone e acuzat ca a dat aviz acolo. Daca va intreba fiul dumneavoastra: tata esti vinovat pentru asta?

MARIAN VANGHELIE: Piedone nu este vinovat cu nimic. Acele autorizatii, conform legii… la mine punea secretara parafa pe ele. N-ai ce sa citesti. Ca e atat de simpla si de banala, ca daca ai citit una, nu trebuie sa le mai citesti pe celelalte trei mii. Deci, pur si simplu, Piedone n-a facut decat ce a spus legea. Nu putea sa faca nici mai mult, nici mai putin. Din pacate, coruptia este peste tot, nu doar in Romania. Dar la noi, in Romania, prostia ne ucide. Subliniez acest lucru, ca, fara sa vreau, ma uitam la dumneavoastra atunci cand ati intrebat si nu stiam…. ma gandeam cum sa va raspund la acest lucru prefabricat. Si dup-aia, mi-a picat efectiv. Efectiv asta am simtit, ca sa o spun asa, mai pe un format mai frumos, mai concret si pe intelesul tuturor: “Prostia ne ucide”.

Va nelinisteste viitorul, problemele pe care le aveti cu justitia…?

MARIAN VANGHELIE: N-am nelinistea asta. Si pe perioade de razboi, si cu DNA, si fara DNA, si daca vin rusii, si daca vine Putin… Ma descurc, nu asta e problema. M-au bagat si in arest, a trebuit sa ma descurc si acolo… asta este viata. Sunt sigur pe mine. Eu am incredere ca, pana la urma, lucrurile se vor schimba in aceasta tara. Am vorbit, cat am fost in arest la domiciliu, cu multi oameni din tot felul de domenii… Toata lumea este bulversata. Si le-am spus: „Ma, se schimba lucrurile..“. Si asta le spun si romanilor: lucrurile se vor schimba! Nimica nu poate tine pe vesnicie.

Sursa text: adevarul