Mariella Adreescu, fosta balerina si a doua sotie a lui Aurelian Andreescu, a murit din cauza unei boli incurabile

Mariella Andreescu, fosta balerina si cea de-a doua sotie a lui Aurelian Andreescu, a murit, luni, dupa o lunga suferinta cauzata de o boala incurabila.

Fosta balerina la Teatrul Constantin Tanase, Mariella Andreescu avea 60 de ani. De peste 10 ani s-a luptat cu o boala incurabila, care in cele din urma a ucis-o.

Aurelian Andreescu si Mariella Andreescu s-au casatorit in 1976 si impreuna au avut un fiu, Mirel, pe care l-au infiat. Dupa moartea lui Aurelian Andreescu, mama lui l-a luat in Canada.

Mariella Dumitriu a plecat din Romania in 1991. Dupa ce a murit Aurelian Andreescu, Mariella a parasit Teatrul Tanase, la varsta de 33 de ani.

“In 1990 mi-a murit fratele si in 1991 m-am hotarat sa parasesc tara si sa-mi refac viata. Am plecat singura cu doua valize si nu regret. M-am casatorit cu un saxofonist cu care a cantat si Aurelian. El avea cetatenie germana si voia sa vina in Canada. M-a rugat sa-l ajut si de aceea ne-am casatorit. A fost un ajutor pentru amandoi. Conventia a durat un an. El s-a purtat cavalereste si am ramas buni prieteni. M-am inscris si la Facultatea de Stiinte Sociale. Sunt foarte mandra ca am facut-o”, spunea Mariella.

Despre Aurelian Andreescu, Mariella spunea;

“Despre el, ca om, ce sa-ti spun ?
Era, contrar aparentelor, un barbat foarte timid, introvertit, cu un respect deosebit pentru familie si traditii. Era foarte gospodar,ii placea sa faca piata, sa gateasca, sa puna muraturi, sa pregateasca preparatele de sarbatori. Era un om extrem de curat si de ordonat, de organizat. Pus pe glume si pe sotii cu prietenii si colegii, isi iubea si respecta colegii si era foarte revoltat de conditiile de munca si de plata ale artistilor. A ajutat multi compozitori si cantareti in carierele lor artistice si s-a luptat cu autoritatile, cu mult curaj (Margareta Paslaru si Mihaela Mihai sunt martore si au recunoscut-o public) pentru dreptul la pensie pentru artistii liber profesionisti. N-avea teama sa vorbeasca deschis despre ce simtea, nu l-au speriat niciodata consecintele. Era un om curajos. Firea lui profund serioasa, traditionalista si-a ascuns-o sub masca baiatului vesel, non-conformist, excentric.

El lansa moda in Romania, avea curajul sa poarte culori si modele inovatoare, neobisnuite pentru epoca respectiva, avea curajul sa cante in engleza la baruri si chiar pe scena Festivalului de la Mamaia, intr-un recital care a facut multa valva cred prin 1974-1975, unde a fost acompaniat de trupa Rosu si Negru, condusa de genialul Nancy Brandes care, in prezent, este unul din cei mai importanti compozitori si dirijori din Israel.

Era un indragostit de natura, ne petreceam vacantele cu rucsacele in spinare, cate doua saptamani prin munti. Ii placeau voiajele, adora sa cunoasca locuri noi, oameni noi. Vizita muzee, obiective culturale, era foarte bine informat, avea simt de observatie ascutit si tinea minte totul. Era ghidul nostru in turnee, cunostea locuri si evenimente istorice. Romania o cunostea, centimetru cu centimetru si nu exagerez cu nimic cand spun asta! Invata limbi straine cu o usurinta rar intalnita, se descurca foarte bine in rusa, franceza, engleza, spaniola si italiana.

Ii placeau lucrurile de calitate, mobilele scumpe, stil, covoarele scumpe,de peste tot,din strainatate, cumpara obiecte de arta ca un fin cunoscator. Avea un gust desavarsit…”.