MARTURII DE LA REVOLUTIA DIN 1989: 21 decembrie 1989, ziua in care Revolutia inceputa la Timisoara a cuprins si Cluj-Napoca

Ziua de 21 decembrie 1989 a fost cea in care Revolutia inceputa la Timisoara a cuprins si Cluj-Napoca. Muncitorii de la CUG au pornit pe jos spre centru, alaturandu-li-se alte persoane. in Piata Libertatii, la Astoria si la Fabrica de Bere, militarii au tras, momentele fiind surprinse in fotografii.

Ziua de 21 decembrie 1989 a marcat inceputul Revolutiei si la Cluj-Napoca, aproape imediat dupa discursul de la Bucuresti al lui Nicolae Ceausescu, intrerupt de huiduielile multimii adunate la mitingul organizat de PCR in fata sediului Comitetului Central.

In jurul orei 14.00, pe platforma industriala a orasului, muncitorii care au iesit din schimbul intai de la Combinatul de Utilaj Greu (CUG) s-au adunat in fata intreprinderii, iar lor li s-au alaturat cei care ar fi urmat sa intre in schimbul al doilea. Sute de oameni s-au incolonat si au pornit pe jos spre centrul orasului.

Punctul fierbinte al Revolutiei de la Cluj-Napoca a fost, insa, Piata Libertatii (acum Piata Unirii), unde intreruperea discursului lui Nicolae Ceausescu a fost intampinata, aproape de ora 13.00, de scriitorii clujeni, de la geamul Asociatiei Scriitorilor si al revistei Tribuna, cu scandarea “Victorie”, iar ulterior, in jurul orei 15.00, grupul de 10-15 persoane, condus de actorul Calin Nemes, a constituit catalizatorul revoltei. Acesta s-a adresat trecatorilor din piata si le-a cerut sa se solidarizeze cu timisorenii, strigand “Timisoara, Timisoara”, iar la aparitia militarilor si-a desfacut haina si s-a indreptat spre acestia.

Apoi, militarii au inceput sa traga, atunci fiind inregistrati primii morti si raniti ai Revolutiei clujene, printre raniti fiind si Calin Nemes.

Muncitor ranit la Revolutie: “O doamna in varsta, cu o crenguta de brad in fata soldatilor, spunea «Copiii mei, de ce vreti sa trageti in noi?»”

Printre manifestantii care au ajuns in acea zi in Piata Libertatii se afla si Mircea Machek, care avea atunci 22 de ani si era angajat la o intreprindere mecanica. Tanarul era la curent cu evenimentele de la Timisoara si ii spusese sotiei ca, daca si la Cluj va fi vreo manifestatie, el va fi prezent, indiferent de consecinte. in 21 decembrie, sotia sa era in spital, iar el, avand liber de la serviciu, si-a dus fetita de cinci luni la socri si a plecat spre centrul orasului.

In zona centrala a vazut prima masina de Armata si primul pluton de soldati, iar cand a ajuns in Piata Libertatii a vrut sa se indrepte, alaturi de alti manifestanti, spre libraria Universitatii, fiind opriti de un cordon de militari asezati pe trei-patru randuri, dintr-un trotuar in celalalt. Machek isi aminteste ca in piata era un container metalic de marfa si, impreuna cu alti tineri, a inceput sa bata in el, in ritmul scandarilor “Jos Ceausescu”, “Jos comunismul”, “Libertate”, “Criminalii”.

Citeste si: PRESA INTERNATIONALA COMEMOREAZA REVOLUTIA DIN ROMANIA DIN DECEMBRIE 1989

“La un moment dat, am inceput sa cantam Hora Unirii, eu am initiat Hora Unirii. Am cantat si am dansat in fata trupelor, dupa aceea am incercat sa ne apropiem si sa dialogam cu ei, sa le spunem ca suntem prieteni, ca nu pot sa traga in noi, ca sunt semeni de-ai nostri, si ei sufera, si noi am suferit. Un lucru care m-a socat si m-a marcat a fost cand am vazut o doamna in varsta, cu o crenguta de brad in fata soldatilor. Nu stiu ce s-a mai intamplat cu ea. Spunea «Copiii mei, de ce vreti sa trageti in noi?»”, spune el.

Mircea Machek a observat ca o parte dintre soldati nu aveau petlite la gulerul hainei militare, nici insemne de arma, ca sa isi poata da seama de la ce arma provin, dar si ca printre ei erau si persoane mai in varsta. La un moment dat, un ofiter s-a apropiat de comandantul plutonului si i-a soptit ceva la ureche, dupa care militarii si-au armat pustile mitraliera. 

“Din instinct, automat, m-am intors si nu stiu cum am ajuns efectiv pe trotuar in fata anticariatului. Asa am tinut eu minte din Armata, sa ma arunc cu calcaiele inspre cei care trag, ca asa trebuie, si asa am ajuns. Am stat acolo si urmaream cum se trage. S-a tras absolut in toate directiile, s-a tras la nivel, s-a tras in sus, peste cladire. Se tragea cu trasoare si se vedeau cum ricoseaza gloantele din asfalt”, povesteste Machek.

Cand s-a ridicat, vrand sa se scuture de praf, a vazut ca avea sange pe maini, fiind impuscat in zona soldului drept. S-a dus singur, pe jos, spre Clinica de Chirurgie, iar acolo a rugat o asistenta sa il duca la un medic.

“Nu mai tin minte numele medicului, dar mi-a zis ca nu poate sa imi acorde primul ajutor pentru ca nu a primit nicio indicatie in acest sens. Pana la urma, un medic arab de acolo, care o trata pe sotia mea, m-a dus la un prieten al lui, tot arab, care era la chirurgie la urgenta si am stat pe scaun, am fost cusut pe scaun, pansat si cusut pe scaun. Cand am intrat inauntru, nu cred ca ar vrea nimeni sa vada ce am vazut eu, am vazut morti pe jos, pusi pe hol”, rememoreaza barbatul.

De teama unor repercusiuni din partea Securitatii, la spital a spus ca se numeste Adrian Popescu, dar si-a dat adresa, iar ulterior, cand a avut nevoie de concediu medical la serviciu, a recunoscut ca a fost impuscat in Piata Libertatii. Nici dupa 25 de ani nu stie insa cine a tras, “poate Armata, poate altii”.

“Ceea ce nu pot uita a fost faptul ca au tras fara somatie si fara foc de avertisment. in acele momente nu mi-a fost frica, poate a fost si nebunia tineretii”, adauga Machek.

Acum, el este angajat al unei companii multinationale de telecomunicatii, lucru la care nici nu visa in timpul regimului comunist. Totusi, recunoaste ca nu este pe deplin multumit de ceea ce s-a intamplat dupa 1989.

“Asteptarile erau altele, ne asteptam la mai mult, la mai bine. Dar a meritat sa ies in strada, in primul rand pentru ca a avut loc o schimbare de regim. Ar trebuie sa urmeze acum si o schimbare de mentalitati, pentru ca nu prea am inteles democratia”, crede Machek.

“Dupa ce militarii au terminat de tras, piata s-a golit de oameni si am ramas numai noi, ranitii si mortii”

Tot in Piata Libertatii a fost ranit, in 21 decembrie 1989, Csudom stefan, pe atunci in varsta de 22 de ani, angajat la intreprinderea de electricitate. in acea zi, tanarul tocmai terminase o lucrare in zona Clujana, iar la ora 15.00 s-a urcat intr-un troleibuz cu gandul sa plece spre casa, in cartierul Manastur.

“Stiam ce se intampla la Timisoara, ascultam Europa Libera. Sotia era insarcinata in ultima luna si m-a pus sa ii promit ca daca se va intampla ceva si la Cluj sa nu merg. Asa s-a nimerit ca s-a blocat circulatia si a trebuit sa vin spre jos, iar cand am ajuns in centru am auzit primele impuscaturi din fata de la Continental. Eram in Piata Libertatii unde erau cordoane de militari, zona era incercuita, se vedeau oamenii morti cazuti pe asfalt. Am vrut sa imi sun sotia, dar telefoanele fixe nu functionau”, isi aminteste Csudom.

Mondo News iti recomanda si: OFICIAL SUA: Viitorul Romaniei e luminos. Felicitam poporul roman la 25 de ani de la Revolutie

Initial, in fata fostului anticariat din piata erau vreo zece persoane, dar troleibuzele au fost oprite de manifestanti, astfel incat numarul celor care protestau fata de regimul comunist si strigau “Jos Ceausescu” si “Libertate” a crescut. Tanarul se afla la zece metri de cordonul de militari, in primele randuri, si a observat ca acestia aveau pistoalele mitraliera indreptate in sus. Fara nicio somatie, militarii au inceput sa traga in manifestati, iar prima sa reactie a fost sa se arunce pe jos, langa perete.

“Nu stiu cat s-a tras, probabil cateva secunde, pana s-au golit incarcatoarele, dar am avut impresia ca a durat o jumatate de ora. Apoi am simtit o lovitura in laba piciorului drept si am stiut ca am fost impuscat. M-a durut foarte tare. Dupa ce militarii au terminat de tras, piata s-a golit de oameni si am ramas numai noi, ranitii si mortii. La o jumatate de metru de mine era un barbat impuscat in piept, rezemat de perete”, povesteste Csudom Stefan.

O vreme a zacut langa perete, nu l-a ajutat nimeni, dar apoi au aparut grupuri de oameni care se dispersasera cand se tragea. Printre ei erau si doi colegi ai sai care l-au dus la cineva care locuia in zona, iar apoi la Clinica de Chirurgie. La spital a fost pansat, rana i-a fost curatata, a fost operat de trei ori, dar si acum mai are schije in picior.

“Era sa imi pierd piciorul drept, care s-a infectat. A doua zi s-a facut laba piciorului cat o minge de fotbal, nu erau antibiotice pe atunci, iar un medic de salon mi-a spus ca trebuie sa mi-l amputeze. Am avut noroc ca o doctorita s-a interesat de mine si mi-a dat antibiotice primite de la ajutoare si infectia mi-a trecut, am fost operat, iar dupa trei luni de spitalizare am reinceput sa umblu”, povesteste Csudom.

A doua zi, sotia sa, care nu avea nicio veste de la el, a ajuns la Ginecologie, unde a si nascut, in timp ce el era internat in cladirea alaturata, fara sa stie unul de celalalt.

Csudom stefan lucreaza, in continuare, la Electrica si considera ca participarea sa la Revolutie a meritat macar pentru faptul ca stie, acum, ce este democratia.

“Cine stie unde era Romania daca nu avea loc Revolutia din 1989, daca mai ramanea comunismul. Am vazut cum era in comunism, vedem acum si cum e in democratie”, considera el.

Razvan Rotta, autorul primelor fotografii de la Revolutia din Cluj: “in pozele mele vezi oameni in picioare, vezi cum cad la pamant si ii vezi morti”

Primele fotografii ale evenimentelor din Piata Libertatii din 21 decembrie 1989 ii apartin lui Razvan Rotta, pe atunci asistent universitar la Politehnica din Cluj-Napoca. Pentru ca era pasionat de fotografie si avea mai mult timp liber, isi scosese un certificat de “mic meserias”, care ii dadea dreptul sa faca fotografii pentru albume scolare. intr-un bloc vecin din cartierul Gheorgheni unde locuia, isi incropise un laborator foto.

Aflase de la Europa Libera ce se intampla in Ungaria, in fostul RDG, apoi la Timisoara, dar recunoaste ca nu a visat ca va cadea comunismul. in 21 decembrie 1989 era acasa, urmarind la televizor mitingul intrerupt al lui Ceausescu, iar fiica sa, Sorana, care avea 22 de ani, a mers cu doua prietene in centrul orasului.

“A spus ca merge sa faca revolutie. Iar sotia mea i-a spus «Du-te, dar sa nu incepi tu prima»”, isi aminteste fotograful.

Dupa-amiaza, el a plecat cu sotia sa sa isi caute fiica in centrul orasului si, din instinct, si-a luat si geanta cu aparatul foto, un Pentax K1000, japonez, manual, si un film alb negru cu 36 de pozitii.

“In piata, lumea se misca normal. Am vazut-o pe fiica noastra, ne-am reunit. Lumea se agita, dar trebuia o scanteie. Aceasta a fost in momentul in care au venit soldatii, iar oamenii au inceput sa strige, dar nu strigau «Jos Ceausescu» sau «Jos comunismul», nu aveau curaj, ci «Libertate», «Timisoara». Am vrut sa fac poze, mi-am scos aparatul. in fata mea era profesorul de matematica Horia Pedestru, coleg de generatie. Se uita in ochii mei si striga si el. Am vrut sa il fotografiez, dar apoi m-am intrebat de ce sa il fotografiez, ce vor spune cei din jur, poate crede cineva ca sunt de la Securitate si imi strica aparatul foto. Mi-am pus aparatul inapoi in geanta si am strigat si eu cu ceilalti”, povesteste Rotta.

Cand au aparut militarii pe latura de vest a Pietei Libertatii, atentia oamenilor aflati pe trotuare s-a concentrat spre ei. Razvan Rotta a inceput sa faca poze, era mai in spate, iar din primele cadre se mai vad masini care trec, traficul nefiind blocat. A surprins principalele momente ale evenimentelor din piata, cu actorul Calin Nemes care se indrepta cu pieptul gol spre soldatii inarmati, cu primii morti secerati de gloante, rasfirati pe asfalt. A facut poze si din spatele unui gard viu.

“Am fotografiat pana s-a terminat filmul, 36 de pozitii, 12 erau deja facute, au ramas 24. Dintre ele, trei erau miscate tare, asa ca au iesit 21 de poze de la Revolutie, facute in ziua de 21 decembrie 1989”, puncteaza Rotta.

El isi aminteste ca era imbracat cu un fas cu doua fete, iar dupa ce a facut pozele a intors haina pe cealalta fata, si-a ascuns aparatul in san si a plecat cu sotia si fiica lui acasa, dupa care a developat fotografiile in laborator. A scos trei randuri de poze, din care doua le-a ascuns impreuna cu filmul. Ulterior, fiica sa, implicata in distribuirea ajutoarelor din strainatate, a cunoscut doi tineri care au convins-o sa le dea sapte poze, iar acestia au plecat in Franta, la o agentie de presa, pentru a le vinde. Astfel, fotografiile sale au fost vandute catre Paris Match, Sunday Times si publicatii din SUA, Olanda, Japonia, sub semnatura acestora.

“Dintre pozele facute la Revolutia romana, ale mele sunt cele mai fierbinti, adica vezi oameni in picioare, vezi cum cad la pamant si ii vezi morti”, considera Rotta, ale carui fotografii au fost tiparite, in martie 1990, intr-o brosura care a fost vanduta pe strada, iar in presa au fost publicate mai tarziu.

El spune ca a fost chemat ca martor de anchetatorii care au investigat Revolutia de la Cluj-Napoca.

“Marea lupta se dadea atunci pe tema cine a tras, Armata sau Securitatea, pentru ca dadeau vina unii pe altii. Pe cei de la Militie si Securitate, zic ca i-am salvat intr-un fel, pentru ca erau cei blamati si unii si arestati. Am primit un certificat de revolutionar, dar nu l-am folosit niciodata, nu bonusuri, nu pensie, nimic”, spune Rotta, in prezent om de afaceri.

Student care a fotografiat evenimentele din 21 decembrie: “A fost un vant al schimbarii si m-am bucurat ca am luat parte”

Un alt fotograf care a surprins momente dramatice in Piata Libertatii, in 21 decembrie 1989, a fost George Muresan, pe atunci student in ultimul an la Arte Plastice. ii placea si fotografia si isi cumparase de la un profesor un aparat foto Praktica, de productie germana.

“In 21 decembrie eram in Piata Marasti, vindeam felicitari de Craciun, si am vazut grupuri de barbati hotarati, venind din zona industriala, de la CUG. Am vazut si TAB-urile Armatei si mi-am dat seama ca se intampla ceva. Mi-am spus ca trebuie sa iau parte la evenimentul care va avea loc, ca va fi sigur unul istoric”, povesteste el.

Nu avea aparatul foto la el, asa ca s-a dus acasa sa il ia, spunandu-i sotiei ca, pur si simplu, nu poate sa stea acasa, chiar daca ii era teama, chiar daca era posibil sa nu se mai intoarca. A luat apoi un troleibuz spre centru, ajungand pana la magazinul Sora, cu aparatul foto ascuns sub geaca.

Ajuns apoi in Piata Libertatii, in zona Bisericii Sfantul Mihail, s-a ascuns dupa un chiosc metalic, iar cand a inceput sa se traga in manifestanti a facut mai multe fotografii. Unii manifestanti au crezut ca e de la Securitate si se temea ca va fi linsat, dar cineva care il cunostea le-a spus celorlati ca este student si a fost lasat in pace.

“Cand au inceput militarii sa traga, unii oameni s-au aruncat la pamant, altii au ramas in picioare, infruntandu-i. Am pozat un tanar impuscat in picior care era dus de mai multi barbati. A fost emotionant sa vezi asa ceva. Cand au inceput sa traga mi-a fost frica, m-am ascuns dupa chioscul metalic”, rememoreaza el.

George Muresan avea in aparatul foto un film nou, marca englezeasca, dar nu reusise sa regleze distanta, claritatea, astfel ca nu toate fotografiile au iesit foarte clare. Dupa ce a facut poze in Piata Libertatii, s-a indreptat spre alte zone din oras, spre Piata Mihai Viteazu, unde erau militari si TAB-uri, si cartierul Marasti. A developat apoi filmul, in format mare, si a dat cateva poze unui ziar, insa pe toate le tine ca pe o amintire. Acum, pozele din 21 decembrie 1989 sunt postate pe blogul sau – 24 de pozitii in total.

“Nu am fost sa imi scot certificat de revolutionar, nu m-a interesat. Am fost impacat sufleteste ca am fost la Revolutie, am vrut doar sa fiu partas la evenimente. A fost un vant al schimbarii si m-am bucurat ca am luat parte. Am fost martor ocular al Revolutiei si am avut satisfactia sa fiu acolo”, afirma George Muresan, care acum este administrator al unei fundatii caritabile.

In afara Pietei Libertatii, in Cluj-Napoca s-a tras si la Fabrica de Bere, in zona fostului Hotel Astoria si in Piata Marasti. in 21 decembrie 1989, in oras au murit 26 de persoane, iar alte cateva zeci au fost ranite.

Emil Boc, pe atunci student, printre cei care s-au adresat manifestantilor din balconul fostei primarii: “Le-am spus sa aiba curaj ca democratia a invins”

Revolutia de la Cluj avea sa continue insa si in 22 decembrie, cand primarul de acum al orasului, Emil Boc, s-a aflat printre cei care s-au adresat manifestantilor de la balconul fostei primarii.

Boc era pe atunci student in ultimul an la Facultatea de Istorie si Filosofie a Universitatii “Babes-Bolyai” din Cluj, iar ziua de 21 decembrie il prinsese si pe el in Piata Libertatii. El povesteste ca atunci a raspuns, impreuna cu mai multi colegi, invitatiei lui Calin Nemes si Lucian Matis, pictor impuscat la revolutie, de a veni in Piata Libertatii, in jurul orei 15.00, pentru ca urma sa se intample ceva legat de Timisoara.

“Avusesem examene in acea zi, era ultima zi din sesiune si ne-am dus in centru. Am ajuns pe la 15.30 si l-am vazut pe Calin Nemes in fata militarilor. Am ramas socati, iar imediat am vazut soldatii ca au inceput sa traga. in acel moment m-am aruncat peste un gard viu, in zona statuii lui Matei Corvin, si nu voi uita niciodata un tanar langa mine care avea o mana plina de sange, dupa ce fusese impuscat”, isi aminteste Boc.

Dupa impuscaturi, a plecat din piata cu colegii, pentru a ajunge la caminul unde locuia, pe strada Avram Iancu, iar a doua zi, in 22 decembrie, a iesit din nou in strada si a participat la actiunile din oras. A fost printre tinerii care i-au ajutat pe cei din Consiliul Frontului Salvarii Nationale Cluj-Napoca si care au primit mai multe sarcini, sa duca diverse documente la unitati scolare, la noile autoritati judetene.

“Aveam un bilet de recunoastere, de diferite culori, care ne-a permis accesul in institutii. Seara, ni s-a cerut sa pazim sediul Primariei cu niste bate, schimbul trei, de la miezul noptii la ora patru dimineata, ca suntem tineri si putem sta, cand oricine putea veni peste noi. Nu aveam, in acel moment, constiinta pericolului”, afirma Boc.

El isi aminteste si ca in acea dupa-amiaza a fost invitat de conducerea Consiliului Frontului Salvarii Nationale pe municipiu sa se adreseze tinerilor din balconul Primariei din Piata Libertatii.

“Plecase Ceausescu, dar inca nu se stia cum vor evolua lucrurile. De la balcon, fiecare spunea ce ii trecea prin minte. Eu tin minte ca le-am spus tinerilor sa nu paraseasca piata, aveam nevoie de ei. Le-am spus sa aiba curaj ca democratia a invins, fraze care tineau de mobilizarea lor, ne interesa sa ii tinem pe oameni aproape, pentru ca daca suntem multi, eram mai greu de anihilat. Acesta a fost mesajul”, povesteste Emil Boc.

De altfel, o inregistrare video din 22 decembrie 1989, realizata de Konczei Csilla, il arata pe Emil Boc la balconul Primariei de atunci, adresandu-se multimii.

Acum, Boc spune ca, pentru el, ceea ce s-a intamplat in 1989 “a fost Revolutie”, subliniind ca nu l-a constrans nimeni sa participe si sa iasa in strada.

“Ceea ce m-a animat in 21 si 22 decembrie sa fiu in strada a fost un sentiment pe care il traiesti o data in viata. Am simtit ca se scria, atunci, istorie”, afirma el.

Dupa ianuarie 1990, el s-a ocupat de partea care ii privea pe studenti a Consilului Frontului Salvarii Nationale Cluj-Napoca, pentru cateva luni, apoi si-a finalizat studiile si a “lasat politica deoparte” o perioada. in 2004 a devenit primar al municipiului, fiind acum la al treilea mandat, dupa o perioada in care a fost premier.