MISTERELE SI POVESTILE ASCUNSE ale LACULUI MORII din CAPITALA

Inginerul MIHAI GEORGESCU, seful Sistemului Hidrotehnic Dambovita, a dezvaluit jurnalistilor de la cotidianul Evenimentul Zilei, toate secretele si povestile legate de LACUL MORII din Sectorul 6 al Capitalei. In continuare va prezentam articolul, in varianta integrala, publicat de ziaristii publicatiei amintite.

„Cel mai vechi „om al lacului” de langa cartierul Crangasi isi povesteste amintirile. Povesti despre fantomele, pestii si „comorile” de pe fundul unui lac nou si misterios.

Cunoaste fiecare piatra de pe fundul lacului. A vazut pe el furtuni ca pe Marea Neagra. A scos din adancurile sale te miri ce. De la masini pana la seifuri, cauciucuri, mobilier, hoituri de animale sau cadavre umane. A gasit chiar si o bomba de aviatie nou-nouta. Spune, insa, ca intinderea de apa din nordestul Capitalei nu gazduieste in adancurile sale nici fantomele celor din cimitirul de pe fundul sau si nici pesti monstruosi. Ci doar gunoaiele aruncate de bucuresteni.

Este mandru, in schimb, de „buncarul” de zeci de milioane de metri cubi de ciment pe care il are in custodie si care este principala piedica a viiturilor care ar putea inunda Bucurestiul. Inginerul MIHAI GEORGESCU, de 53 de ani, seful Sistemului Hidrotehnic Dambovita, este mai-mare peste STAVILARUL CIUREL de aproape un sfert de veac. Si are povesti pe masura experientei sale.

Rezista la 8,5 grade Richter

„Pana la sistematizarea Dambovitei, din anii ’80, raul era frumos, dar mizerabil. Plin de rahati si sobolani… Ce, puteai sa pupi o fata pe mal? Iti muta nasul din loc!”, isi aminteste MIHAI GEORGESCU care, pana sa devina sef peste toata Dambovita, a fost, pana acum doi ani, sef de baraj la Ciurel. Stie istoria locului inca de dinaintea punerii in functiune a „Acumularii LACUL MORII”, din 1987.

„A fost construit de ingineri romani cu utilaje fabricate in Romania! A fost modernizat, in 2008, cu echipamente de fabricatie germana, dar cu proiect si realizare tot romaneasca!”, e mandru nevoie- mare nea Mihai, cum il alinta subalternii. Aproape ca stie pe dinafara toate cele 2.400 de baraje din tara. „Cele foarte mari: Vidraru, Bicaz sau Gura Raului, sunt toate romanesti”, este nationalist pana la capat inginerul hidrotehnician. Cel din custodia sa este unul mediu.

„Ca sa-l rupi, iti trebuie o bomba hotarata sau un seism! Dar e calculat sa reziste pana la un cutremur de 8,5 grade pe Richter! Atunci sunt, insa, schimbari de relief, asa ca nu prea mai conteaza”, te asigura meseriasul de trainicia stavilarului pe care il poti admira din tramvaiul 41.

Mortii lacului: inconstienti si sinucigasi

„Povestile cu stafiile si fantomele mortilor din cimitirul de sub ape sunt niste vrajeli!”, iti taie veteranul lacului pofta de supranatural. „In schimb, LACUL MORII isi ia anual tributul de vieti! Dar nu el e de vina, ci omul…”, ofteaza el. Spune ca, anual, se ineaca aici intre patru si sapte insi. Scaldatul nu este interzis, dar nici recomandat. Principala cauza este inconstienta oamenilor. „Mor spre sfarsitul iernii, cand se rupe gheata topita sub ei si vara, cand se baga la scaldat. Apa e calda la suprafata, dar un metru mai jos e rece rau… Fac stop-cardiac!”, explica nea Mihai de ce mor unii.

Mai sunt si sinucigasii: „Am avut o fata de vreo 20 de ani, prin ’93, iarna, care s-a aruncat de pe baraj. Gheata era topita in fata stavilarului. Am tarat o barca pe gheata si un baiat de-al nostru a apucat-o de par si a scos-o! Ea nu prea vroia nici sa iasa, nici sa se duca la fund. A trait…”.

Vara, pe canicula, copiii mai sar in apa de pe baraj, in Dambovita. Pericolul este urias. „Le spui si te injura! N-ai ce sa le faci”, ofteaza MIHAI GEORGESCU. Isi aminteste cum, in anii ’90, doi pusti au sarit in lac si s-au urcat pe creasta stavilei. „Curentul i-a aruncat in gaura aceasta cu dinti de beton si unul a murit pe loc iar celalalt si-a rupt o mana si un picior”, se infioara omul.

12 masini si doua seifuri pe fundul apei

Isi aminteste cum, in octombrie 2003, lacul a fost golit pentru expertizare, doua saptamani: „A ramas doar cursul vechi al Dambovitei si niste gropane cu apa. Se bateau oamenii pe pestele din gropi! Atunci am vazut un salau de noua kilograme. Avea peste un metru!”. Si tot atunci a facut si inventarul gunoaielor.

S-au scos din lacul secat 12 autoturisme: „Ce m-a mirat a fost ca nu erau dezechipate… Aveau si roata de rezerva! Le-am predat politiei si ne-au injurat, ca le-am dat de munca! Am mai gasit si doua seifuri cat un sifonier. Erau deschise… N-am putut sa le scoatem si sunt tot acolo, langa podul de la Rosu”. Au mai gasit si bucati de caroserie de masina, o remorca intreaga si, in zona blocurilor din Crangasi, munti de cauciucuri. Inginerul se incrunta: „Am carat 15 basculante de deseuri!”.

Carasi de trei kilograme si masini de spalat

Are balta peste? „Peste este! In principal rapitori: salau si biban. Stiuca n-am mai vazut de mult, iar somn doar am auzit ca ar fi, da’ n-am vazut. Si mai e caras. Am vazut unu’ de trei kile! Era cat capacul unui WC!”, rade omul lacului. MIHAI GEORGESCU spune ca lacul n-a fost niciodata poluat artificial cu puiet de peste: „Pestii sunt salbatici. Au crescut de capul lor. Pana prin 2000 era plina balta, dar dupa ce au aparut astia cu plasele monofilament s-a dus dracu’ pescuitu’! Nu mai e ca inainte…”. Si pe Dambovita este peste, dar din ce scapa din LACUL MORII, pe la Ciurel.

„E o treaba pozitiva! Inseamna ca apa e curata! Se fac analize, nu vorbesc prostii”, se lauda angajatul Apelor Romane. Dar asta nu inseamna ca gunoaiele nu fac parte din „bio-diversitatea” acvatica. „La Piata Unirii, langa Palatul de Justitie, am gasit o saltea. Cauciucurile sunt la ordinea zilei. Am scos din apa frigidere, masini de spalat, dulapuri, paturi si camioane de carpe. Dar cea mai nenorocita treaba sunt peturile”, se enerveaza inginerul.

„Am carat hoituri de caini cu roaba!”

Pe lac functioneaza, pe malul vestic, un club de yachting. Inainte, pana prin ’92, au fost si doua vaporase care aveau un debarcader in zona insulei de langa Crangasi. Inginerul povesteste cum au ajuns cele doua vaporase niste nave-fantoma: „Era Lotrioara si inca unul, nu mai stiu care… Proprietar era ICAB-ul, care le-a abandonat. Li s-au furat paramele de acostare si au plutit asa, in deriva, luni in sir. Erau ca niste nave-fantoma! Ca-n filme… Ne-am trezit cu ele in fata stavilarului. Le-am ancorat cum am putut… Pana la urma le-au taiat”.

Insulita de langa Crangasi a „functionat”, tot prin anii ‘90, drept arena pentru luptele ilegale de caini. „Cand murea cate un animal, il aruncau la balta. Si curentul aducea hoiturile la noi, aici!”, se ingretoseaza nea Mihai. Lacatus-mecanicul Gheorghe Boldici, in varsta de 45 de ani, care de 20 manevreaza stavilarul, are umor negru: „Am scos si cate sase caini! I-am carat cu roaba… ”. Ieri, dintr- o barca de fier, cu o grebla, scotea gunoaiele din „disipatorul de energie”. Nu prea are mult de lucru ca a batut vantul din sens invers: „Azi e mai nimic! Sa vezi cand dai la vasle printre pet-uri!”

Caracteristicile LACULUI MORII

LACUL MORII, din partea de sus a cartierului studentesc Regie si la vest de Crangasi, are o suprafata de 250 de hectare si un volum de apa de 14,7 milioane de metri cubi la „nivelul normal de retentie”. Adica de umplere. Dar cota maxima este de 20 de milioane de metri cubi si nu a fost atinsa niciodata, nici pe departe. Adancimea cea mai mare este de 14 metri, undeva in dreptul ultimelor blocuri de pe malul estic.

In dreptul stavilarului, apa are 8,5 metri, iar inspre Rosu, de unde vin apele Dambovitei, nu sare de trei-patru metri. Fundul este malos. Pe amplasamentul sau era fosta mahala Crangasi. Evident, cu cimitir cu tot. Toate mormintele au fost stramutate inaintea umplerii cu apa a „acumularii”. „Unde a fost cimitirul s-a turnat o placa de beton! Fara niciun rost, dupa parerea mea…”, rememoreaza MIHAI GEORGESCU”.

Sursa text si foto: evz.ro