Motivarea Curtii Constitutionale la respingerea Legii securitatii cibernetice. Vezi DOCUMENTUL

Curtea Constitutionala a Romaniei (CCR) a publicat pe pagina electronica motivarea deciziei prin care judecatorii acestei institutii au respins Legea Securitatii Cibernetice, in ansamblu ei, decizie luata cu majoritate de voturi.

Printre argumentele prezentate de CCR in motivare se precizeaza ca “intrucat in cadrul procedurii legislative, initiatorul nu a respectat obligatia legala, conform careia Consiliul Suprem de Aparare a Tarii avizeaza proiectele de acte normative initiate sau emise de Guvern privind securitatea nationala, Curtea constata ca actul normativ a fost adoptat cu incalcarea prevederilor constitutionale ale art.1 alin.(5) care consacra principiul legalitatii, si ale art.119 referitoare la atributiile Consiliului Suprem de Aparare a Tarii”.

DOCUMENTUL POATE FI DESCARCAT AICI

Citeste si: VALERIU ZGONEA: Legea securitatii cibernetice si cea a cartelelor pre-pay sunt URGENTE

Ce mai cuprinde motivarea CCR:

In motivarea obiectiei de neconstitutionalitate, autorii sustin ca dispozitiile legale sunt contrare art.1 alin.(3) si (4) referitor la statul de drept si obligatia respectarii Constitutiei si a legilor. Se apreciaza ca legea criticata introduce multe confuzii si conditionari pentru detinatorii de infrastructuri cibernetice care sunt de natura a genera restrangeri ale drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor. Prevederile legale nu respecta dispozitiile art.6 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea 2 actelor normative si incalca, astfel, principiul legalitatii, care este fundamental pentru buna functionare a statului de drept.

La art.1 din lege se prevad doar obligatii pentru detinatorii de infrastructuri cibernetice fara a se stabili si drepturile acestora. Enumerarea cuprinsa in art.2 a persoanelor/entitatilor carora li se aplica legea nu este una precisa, omitand sa prevada situatia intermediarilor de infrastructuri cibernetice, a infrastructurilor neoperationale, a actionarilor unor persoane juridice sau cea a fondatorilor unor asociatii sau fundatii care detin astfel de infrastructuri.

Autorii sesizarii sustin ca legea are probleme fundamentale de conceptie, propunand o serie de masuri cu efect limitativ asupra dreptului prevazut de art.26 alin.(1) din Constitutie privind viata intima, familiala si privata, si incalca in mod evident reglementarile europene aflate in dezbatere referitoare la securitatea informatiei in domeniul digital.  In temeiul legii criticate, autorii obiectiei de neconstitutionalitate  sustin ca se restrang drepturi si libertati ale cetatenilor prin permiterea accesului la o infrastructura cibernetica si la datele continute de aceasta in urma unei simple solicitari motivate a institutiilor nominalizate de lege, comunicate detinatorilor de infrastructuri, fara aprobarea prealabila a unui judecator, asa cum prevede Codul de procedura penala sau jurisprudenta Curtii Constitutionale, in Deciziile nr.440/2014 si nr.461/2014, fapt ce determina incalcarea prevederilor constitutionale cuprinse in art.23 alin.(1) referitor la inviolabilitatea libertatii individuale si a sigurantei persoanei si in art.28 privind secretul corespondentei.

Autorii sesizarii sustin ca posibilitatea accesarii fara mandat judecatoresc a datelor electronice provenind de la orice computer, indiferent de proprietarul sau, este o ingerinta nejustificata in dreptul la protectia corespondentei, adica in dreptul la viata privata, drept garantat de art. 26 si 28 din Constitutie. O astfel de ingerinta nu numai ca nu este necesara intr-o societate democratica, dar ea are tocmai efectul contrar: submineaza esenta societatii democratice. Astfel, sub pretextul protectiei impotriva atacurilor cibernetice, orice fel de date pot fi accesate la bunul plac al puterii executive, fara existenta vreunui control al societatii civile.