PAPA FRANCISC si PATRIARHUL KIRILL au semnat o DECLARATIE COMUNA la HAVANA

”Nu suntem concurenti, ci frati”. La incheierea COLOCVIULUI de peste doua ore de la aeroportul international din Havana, in Cuba, PAPA FRANCISC si PATRIARHUL KIRILL al Moscovei au semnat o importanta DECLARATIE COMUNA privind ”relatiile reciproce dintre BISERICI, problemele esentiale ale fratilor nostri si perspectivele de dezvoltare a civilizatiei umane”.

In cele treizeci de paragrafe, din care se degaja un profund spirit ecumenic, liderii celor doua Biserici au deplans pierderea unitatii crestine si au evidentiat aspiratia comuna de a contribui la unitatea crestinilor. Totodata, au condamnat persecutia fratilor in credinta din diferite tari, au lansat un apel staruitor la pace in Orientul Mijlociu si Ucraina. Constienti ca civilizatia umana a intrat intr-o perioada de schimbari epocale, Declaratia afirma ca ortodocsii si catolicii trebuie sa invete sa dea o marturie comuna pentru adevar n domeniile in care acest lucru este posibil si necesar. Pontiful roman si patriarhul rus au reinnoit dorinta de a promova valorile crestine in Europa, in special familia inteleasa ca uniune intre un barbat si o femeie si sacralitatea vietii umane. In acelasi timp, Declaratia abordeaza relatiile dintre Biserici, cu referinta particulara la raportul dintre ortodocsi si greco-catolici, afirmand ca ”nu suntem concurenti, ci frati”.

Originalul Declaratiei este in italiana si rusa. In continuare va prezentam traducerea in limba ROMANA:

DECLARATIE COMUNA

PAPA FRANCISC si PATRIARHUL KIRILL al Moscovei si al Intregii Rusii

”Harul Domnului Isus Hristos, dragostea lui Dumnezeu si impartasirea Sfantului Duh sa fie cu voi cu toti” (2 Cor 13, 13).

1. Prin voia lui Dumnezeu Tatal, de la care vine tot darul, in numele Domnului nostru Isus Cristos si cu ajutorul Duhului Sfant, Mangaietorul, noi, papa Francisc si Kirill, patriarhul Moscovei si al intregii Rusii, ne-am intalnit astazi in Havana. Ii aducem multumire lui Dumnezeu, preamarit in Preasfanta Treime, pentru aceasta intalnire, prima din istorie.Cu bucurie ne-am regasit ca frati in credinta crestina care se intalnesc pentru a “vorbi prin viu grai” (In 12, 2), de la inima la inima, si sa discute despre relatiile reciproce dintre Biserici, de problemele esentiale ale fratilor nostri si de perspectivele de dezvoltare a civilizatiei umane.

2. Intalnirea noastra fraterna a avut loc in Cuba, la rascrucea dintre Nord si Sud, intre Est si Vest. Din aceasta insula, simbol al sperantelor “Lumii Noi” si al evenimentelor dramatice din istoria secolului XX, adresam cuvintele noastre tuturor popoarelor din America Latina si de pe celelalte continente. Ne bucuram ca credinta crestina este in crestere aici intr-un mod dinamic. Puternicul potential religios al Americii Latine, traditia sa crestina pluriseculara, faurita prin experienta personala a milioane de oameni, sunt garantia unui mare viitor pentru aceasta regiune.

3. Intalnindu-ne departe de vechile litigii din ”Lumea Veche”, simtim cu o forta deosebita necesitatea unei lucrari comune intre catolici si ortodocsi, care sunt chemati, cu blandete si respect, sa dea cont inaintea lumii de speranta care este in noi (cf. 1 Pt 3, 15).

4. Ii multumim lui Dumnezeu pentru darurile primite de la intrarea in lume a unicului sau Fiu. Impartasim aceeasi Traditie spirituala a primului mileniu al crestinismului. Martorii acestei Traditii sunt Preasfanta Maica a lui Dumnezeu, Fecioara Maria, si Sfintii pe care ii cinstim. Printre acestia se afla nenumarati martiri care au dat marturie pentru fidelitatea lor fata de Cristos si au devenit ”samanta de crestini”.

5. In ciuda acestei Traditii comune a primelor zece secole, catolicii si ortodocsii, de aproape o mie de ani, sunt lipsiti de comuniune in Euharistie. Suntem despartiti de ranile provocate de conflictele unui trecut indepartat sau recent, de divergentele, mostenite de la strabunii nostri, in intelegerea si explicitarea credintei noastre in Dumnezeu, unul in trei Persoane, Tatal si Fiul si Sfantul Duh. Deplangem pierderea unitatii, consecinta a slabiciunii umane si a pacatului, care a avut loc in ciuda rugaciunii sacerdotale a lui Cristos Mantuitorul: “Ca toti sa fie una. Dupa cum tu, Parinte, esti in mine si eu in tine, sa fie si ei in noi una””(In 17, 21).

6. Constienti de permanenta a numeroase obstacole, ne dorim ca intalnirea noastra sa contribuie la refacerea acestei unitati voite de Dumnezeu, pentru care s-a rugat Cristos. Fie ca aceasta intalnire a noastra sa inspire crestinii din intreaga lume sa se roage Domnului cu fervoare reinnoita pentru unitatea deplina a tuturor discipolilor sai. Intr-o lume care asteapta de la noi nu doar cuvinte, dar actiuni concrete, fie ca aceasta intalnire sa devina un semn de speranta pentru toti oamenii de bunavointa!

7. In determinarea noastra de a face tot ce este necesar pentru a depasi divergentele istorice pe care le-am mostenit, vrem sa ne unim eforturile pentru a marturisi Evanghelia lui Cristos si patrimoniul comun al Bisericii din primul mileniu, raspunzand impreuna la provocarile lumii contemporane. Ortodocsii si catolicii trebuie sa invete sa dea o marturie unita pentru adevar in domeniile in care acest lucru este posibil si necesar. Civilizatia umana a intrat intr-o perioada de schimbari epocale. Constiinta noastra crestina si responsabilitatea noastra pastorala nu ne autorizeaza sa ramanem pasivi in fata provocarilor care necesita un raspuns comun.

8. Privirea noastra se indreapta in primul rand la regiunile lumii in care crestinii sunt victime ale persecutiei. In multe tari din Orientul Mijlociu si din nordul Africii, fratii si surorile noastre in Cristos sunt exterminati ca familii, sate si orase intregi. Bisericile lor au fost devastate si jefuite in mod barbar, obiectele lor sacre au fost profanate iar monumente lor, distruse. In Siria, Irak si in alte tari din Orientul Mijlociu, constatam cu durere exodul masiv al crestinilor din tara din care credinta noastra a inceput sa se raspandeasca si in care ei au trait inca din timpul apostolilor, impreuna cu alte comunitati religioase.

9. Chemam comunitatea internationala sa actioneze de urgenta pentru a preveni expulzarea in continuare a crestinilor din Orientul Mijlociu. Ridicandu-ne glasul in apararea crestinilor persecutati, vrem sa ne exprimam compasiunea noastra pentru suferinta indurata de credinciosii altor traditii religioase care au devenit, de asemenea, victime ale razboiului civil, haosului si violentei teroriste.

10. In Siria si Irak, violenta a provocat deja mii de victime, lasand milioane de oameni fara adapost si resurse. Indemnam comunitatea internationala sa se uneasca pentru a pune capat violentei si terorismului si, in acelasi timp, pentru a contribui prin dialog la restabilirea rapida a pacii civile. Este esential sa se asigure un ajutor umanitar la scara larga populatiilor suferinde si numerosilor refugiati din tarile invecinate. Cerem tuturor celor care pot influenta soarta persoanelor rapite, printre care se numara mitropolitii de Alep, Pavel si Ioan Ibrahim, rapiti in aprilie 2013, ca sa faca tot ceea ce este necesar pentru eliberarea rapida a acestora.

11. Inaltam rugaciunile noastre la Cristos, Mantuitorul lumii, pentru restabilirea pacii in Orientul Mijlociu, care este ”rodul dreptatii” (cf. Is 32, 17), pentru a se intari convietuirea frateasca intre diferitele populatii, Biserici si religii prezente, pentru intoarcerea refugiatilor la casele lor, vindecarea celor raniti si odihna sufletelor celor nevinovati care au fost ucisi.

Ne indreptam, cu un apel staruitor spre toate partile care pot fi implicate in conflicte, sa dea dovada de bunavointa si sa se aseze la masa negocierilor. In acelasi timp, este necesar sa se depuna orice efort din partea comunitatii internationale pentru a pune capat terorismului, cu ajutorul unor actiuni comune, unite si coordonate. Facem apel la toate tarile implicate in lupta impotriva terorismului, pentru a actiona in mod responsabil si prudent. Ii indemnam pe toti crestinii si pe toti cei care cred in Dumnezeu sa se roage cu inflacarare la Providenta Creatorului lumii ca sa fereasca creatia sa de distrugere si sa nu ingaduie un nou razboi mondial. Pentru ca pacea sa fie durabila si demna de incredere, sunt necesare eforturi specifice menite sa redescopere valorile comune care ne unesc, intemeiate pe Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos.

12. Ne inchinam in fata martiriului celor care, cu pretul vietii lor, dau marturie pentru adevarul Evangheliei, alegand moartea in locul apostaziei de Cristos. Credem ca acesti martiri ai timpului nostru, care apartin la diferite Biserici dar sunt uniti printr-o suferinta comuna, reprezinta un zalog al unitatii crestinilor. Voua, celor care suferiti pentru Cristos, va este adresat acest cuvant al apostolului: “Preaiubitilor, … intrucat participati la suferintele lui Cristos, bucurati-va, ca sa puteti tresalta de bucurie si la aratarea gloriei lui” (1 Pt 4, 12-13).

13. In aceasta epoca zbuciumata, dialogul inter-religios este indispensabil. Diferentele in ceea ce priveste intelegerea adevarurilor religioase nu trebuie sa impiedice oamenii de diferite credinte sa traiasca in pace si in armonie. In actualele circumstante, liderii religiosi au o responsabilitate speciala de a-i educa pe credinciosii lor intr-un spirit de respect fata de convingerile celor care apartin celorlalte traditii religioase. Sunt absolut inacceptabile incercarile de justificare prin sloganuri religioase a actiunilor criminale. Nici o crima nu poate fi comisa in numele lui Dumnezeu, pentru ca ”Dumnezeu nu este un Dumnezeu al dezordinii, ci al pacii” (1 Cor 14, 33).

14. In afirmarea inaltei valori a libertatii religioase, ii multumim lui Dumnezeu pentru reinnoirea fara precedent a credintei crestine care se intampla acum in Rusia si in multe tari din Europa de Est, unde regimurile atee au dominat timp de decenii. Astazi, lanturile ateismului militant s-au sfaramat si in multe locuri crestinii pot profesa liber credinta lor. Intr-un sfert de secol s-au construit zeci de mii de noi biserici si s-au deschis sute de manastiri si scoli teologice. Comunitatile crestine duc inainte o importanta activitate caritabila si sociala, oferind o asistenta diversificata celor nevoiasi. Catolicii si ortodocsii de multe ori lucreaza impreuna cot la cot. Ei dovedesc existenta unor temelii spirituale comune ale convietuirii umane, dand marturie pentru valorile Evangheliei.

15. In acelasi timp, suntem preocupati de situatia din multe tari unde crestinii se confrunta din ce in ce mai des cu o limitare a libertatii religioase, a dreptului de a-si marturisi credinta lor si posibilitatea de a trai in conformitate cu acestea. In special, constatam ca transformarea unor tari in societati secularizate, straine de orice referinta la Dumnezeu si la adevarul sau, constituie o grava amenintare pentru libertatea religioasa. Este pentru noi o sursa de neliniste, limitarea actuala a drepturilor crestinilor, daca nu chiar discriminarea lor, atunci cand unele forte politice, sustinute de ideologia unui secularism adesea foarte agresiv, incearca sa-i impinga la marginea vietii publice.

16. Procesul de integrare europeana, care a inceput dupa secole de conflicte sangeroase, a fost intampinat de multi cu speranta, ca o garantie a pacii si securitatii. Cu toate acestea, invitam la a ramane vigilenti fata de o integrare care nu ar respecta identitatile religioase. Pastrand deschiderea fata de contributia altor religii la civilizatia noastra, suntem convinsi ca Europa trebuie sa ramana fidela radacinile sale crestine. Cerem crestinilor din vestul si din estul Europei sa se uneasca pentru a-l marturisi impreuna pe Cristos si Evanghelia sa, astfel incat Europa sa-si pastreze sufletul sau format de doua mii de ani de traditia crestina.

17. Privirea noastra se indreapta spre oamenii care se afla in situatii de mare dificultate, care traiesc in conditii de nevoie extrema si de saracie, in timp ce sunt in crestere bogatiile materiale ale umanitatii. Nu putem ramane indiferenti fata de soarta a milioane de migranti si refugiati care bat la usa tarile bogate. Consumul dezlantuit, asa cum se observa in unele tari mai dezvoltate, epuizeaza treptat resursele planetei noastre. Inegalitatea crescanda in distributia bunurilor pamantesti mareste sentimentul de nedreptate fata de sistemul de relatii internationale care s-a instaurat.

18. Bisericile crestine sunt chemate sa apere cerintele dreptatii, respectarea traditiei popoarelor si solidaritatea autentica cu toti cei care sufera. Noi, crestinii, ar trebui sa nu uitam ca ”Dumnezeu a ales cele nebune ale lumii ca sa-i faca de rusine pe cei intelepti. Dumnezeu a ales cele slabe ale lumii, ca sa le faca de rusine pe cele puternice. Dumnezeu a ales cele de jos ale lumii si dispretuite, ba chiar cele ce nu sunt, ca sa le distruga pe cele ce sunt, asa incat nimeni sa nu se poata mandri inaintea lui Dumnezeu” (1 Cor 1, 27-29).

19. Familia este centrul natural al vietii umane si al societatii. Suntem preocupati de criza familiei din multe tari. Ortodocsii si catolicii impartasesc aceeasi conceptie despre familie si sunt chemati sa dea marturie ca aceasta este o cale de sfintenie, care dovedeste fidelitatea sotilor in relatiile lor reciproce, deschiderea lor la procreare si educarea copiilor, la solidaritatea intre generatii si respectul pentru cei mai slabi.

20. Familia se intemeiaza pe casatorie, un act liber si credincios de iubire dintre un barbat si o femeie. Iubirea este cea care sigileaza unirea lor si ii invata sa se accepte unul pe altul ca un dar. Casatoria este o scoala de iubire si fidelitate. Regretam ca alte forme de convietuire sunt puse acum pe acelasi nivel al acestei uniuni, in timp ce conceptul de paternitate si maternitate ca vocatie particulara a barbatului si a femeii in casatorie, consfintita de traditia biblica, este indepartat din constiinta publica.

21. Facem apel la toti oamenii sa respecte dreptul inalienabil la viata. Milioane de copii sunt lipsiti de insasi posibilitatea de a se naste in lume. Vocea sangelui copiilor nenascuti striga catre Dumnezeu (cf. Gn 4, 10). Dezvoltarea asa-numitei eutanasii face astfel incat persoanele in varsta si cei infirmi incep sa se simta o povara excesiva pentru familiile lor si pentru societate, in general. Suntem, de asemenea, preocupati de dezvoltarea tehnicilor de reproducere asistata medical, pentru ca manipularea vietii umane este un atac la bazele existentei omului, creat dupa chipul lui Dumnezeu. Credem ca este de datoria noastra sa reamintim imutabilitatea principiilor morale crestine, bazate pe respectarea demnitatii omului chemat la viata, dupa planul Creatorului.

22. Astazi, dorim sa ne adresam in mod special tinerilor crestini. Voi, tineri, aveti indatorirea de a nu ascunde talantul in pamant (cf. Mt 25, 25), ci de a utiliza toate capacitatile pe care Dumnezeu vi le-a dat pentru a confirma in lume adevarul lui Cristos, pentru a intruchipa in viata voastra poruncile evanghelice ale iubirii de Dumnezeu si de aproapele. Nu va fie teama sa mergeti impotriva curentului, aparand adevarul lui Dumnezeu, la care normele seculare de astazi sunt departe de a se conforma intotdeauna.

23. Dumnezeu va iubeste si asteapta de la fiecare dintre voi sa fiti ucenicii si apostolii sai. Fiti lumina lumii pentru cei din jurul vostru, pentru ca vazand faptele voastre bune, sa-l preamareasca pe Tatal vostru, care este in ceruri (cf. Mt 5, 14, 16). Educati-va copiii in credinta crestina, transmiteti-le margaritarul de pret al credintei (cf. Mt 13, 46) pe care ati primit-o de la parintii si stramosii vostri. Amintiti-va ca ”ati fost cumparati cu un pret mare” (1 Cor 6, 20), cu pretul mortii pe cruce a Omului-Dumnezeu, Isus Cristos.

24. Ortodocsii si catolicii sunt uniti nu doar de aceeasi Traditie a Bisericii primului mileniu, dar si de misiunea de a predica Evanghelia lui Cristos in lumea de azi. Aceasta misiune presupune respectul reciproc fata de membrii comunitatilor crestine si exclude orice forma de prozelitism. Nu suntem concurenti, ci frati, si de aceasta viziune trebuie sa fie calauzite toate actiunile noastre reciproce si cele fata de lumea externa. Ii indemnam pe catolicii si ortodocsii din toate tarile sa invete sa traiasca impreuna in pace si iubire, si sa aiba ”unii fata de altii aceleasi sentimente” (Rm 15, 5). De aceea, nu putem accepta uzul mijloacelor neloiale pentru a-i incita pe credinciosi sa treaca de la o Biserica la alta, negand libertatea lor religioasa si traditiile lor. Suntem chemati sa punem in practica porunca apostolului Pavel care si-a facut ”o cinste din a predica Evanghelia mai ales acolo unde nu fusese vestit numele lui Cristos, ca sa nu cladesc pe temelia altuia” (Rm 15, 20).

25. Speram ca intalnirea noastra sa contribuie, de asemenea, la reconciliere acolo unde exista tensiuni intre greco-catolici si ortodocsi. Astazi este clar ca metoda «uniatismului» din trecut, inteleasa ca unire a unei comunitati la alta, separand-o de Biserica sa, nu este o modalitate care permite restabilirea unitatii. Cu toate acestea, comunitati bisericesti care au aparut in aceste circumstante istorice au dreptul de a exista si de a intreprinde tot ceea ce este necesar pentru a satisface nevoile spirituale ale credinciosilor lor, cautand in acelasi timp sa traiasca in pace cu vecinii lor. Ortodocsii si greco-catolicii trebuie sa se impace si sa gaseasca forme reciproc acceptate de a trai impreuna.

26. Deplangem confruntarea din Ucraina care a provocat deja multe victime si nenumarate rani pentru locuitorii pasnici si a aruncat societatea intr-o criza economica si umanitara grava. Invitam toate partile implicate in conflict la prudenta, solidaritate sociala si actiune pentru a construi pacea. Indemnam Bisericile noastre din Ucraina sa lucreze pentru a ajunge la armonie sociala, sa se abtina de la a participa la confruntare si sa nu sustina o ulterioara dezvoltare a conflictului.

27. Speram ca schisma dintre credinciosii ortodocsi din Ucraina sa fie depasita pe baza normelor canonice existente, ca toti crestinii ortodocsi din Ucraina sa traiasca in pace si armonie, iar comunitatile catolice ale tarii sa contribuie in asa fel incat sa se vada din ce in ce mai mult fraternitatea crestina.

28. In lumea contemporana, cu multiple fatete si, totusi, unita printr-un destin comun, catolicii si ortodocsii sunt chemati sa colaboreze frateste la vestirea Evangheliei mantuirii, pentru a marturisi impreuna demnitatea morala si libertatea autentica a persoanei ”pentru ca lumea sa creada” (In 17, 21). Aceasta lume, din care dispar treptat pilonii spirituali ai existentei umane, asteapta de la noi o puternica marturie crestina in toate domeniile vietii personale si sociale. De capacitatea noastra de a da marturie impreuna in aceste timpuri dificile pentru Duhul adevarului depinde in mare masura viitorul omenirii.

29. In aceasta marturie indrazneata pentru adevarul lui Dumnezeu si Vestea cea buna a mantuirii, sa ne sustina Omul-Dumnezeu Isus Cristos, care ne intareste spiritual cu fagaduinta sa infailibila: ”Nu te teme, turma mica, pentru ca i-a placut Tatalui vostru sa va dea imparatia” (Lc 12, 32)!

Cristos este izvor de bucurie si speranta. Credinta in El transforma viata umana, o umple cu semnificatie. De acest fapt au ajuns sa se convinga, prin intermediul experientei, toti cei la care se pot aplica cuvintele apostolului Petru: ”Voi, care odinioara nu erati popor, acum sunteti poporul lui Dumnezeu; voi, care nu aveati parte de indurare, acum ati obtinut indurare” (1 Pt 2, 10).

30. Patrunsi de recunostinta pentru darul intelegerii reciproce, manifestat in timpul intalnirii noastre, privim cu speranta la Preasfanta Maica a lui Dumnezeu, chemand-o in ajutor prin cuvintele stravechii rugaciuni: ”Sub ocrotirea ta alergam, preasfanta Nascatoare de Dumnezeu!” (Sub tuum praesidium – n.t.). Prin mijlocirea ei, Fericita Fecioara Maria sa-i incurajeze la fraternitate pe cei care o cinstesc, pentru ca toti sa fie uniti din nou, la vremea hotarata de Dumnezeu, in pace si armonie, intr-un singur popor al lui Dumnezeu, spre gloria Preasfintei si Nedespartitei Treimi!

+Francisc,                       +Kirill,

Episcopul Romei,              Patriarhul Moscovei si al intregii Rusii

Papa Bisericii catolice

12 februarie 2016, Havana (Cuba)

Sursa text si foto: radio vatican