Participarea ROMANIEI la al DOILEA RAZBOI MONDIAL – DOCUMENTAR

La 23 august 1939, cu cateva zile inainte de declansarea celui de-Al Doilea Razboi Mondial, Germania nazista si Uniunea Sovietica au incheiat Pactul Ribbentrop-Molotov, care, potrivit prevederilor protocolului aditional (anexele secrete), stabilea destinele tarilor baltice (Estonia, Lituania si Letonia), Finlandei, Poloniei si Romaniei.

Infrangerea rapida a Frantei, retragerea trupelor britanice de pe continent, ocuparea unei mari parti a Europei de catre Germania nazista, existenta unor intelegeri politice intre acestea si URSS au dus la izolarea completa a Romaniei pe plan international. Aliatii Romaniei din Intelegerea Balcanica (Iugoslavia, Grecia si Turcia), atenti la propria lor soarta, incercau sa evite orice complicatii de natura sa le revoce optiunea neutralitatii.

Dupa semnarea de catre Franta, la 22 iunie 1940, a armistitiului cu Germania, la Compiegne, prin notele ultimative din 26 si 28 iunie 1940, guvernul Uniunii Sovietice a rupt granitele romanesti, ocupand teritoriile Basarabiei, Nordul Bucovinei si Tinutul Hertei (44.500 kmp si o populatie de 3,2 milioane locuitori din Basarabia, respectiv 6.000 kmp si o populatie de 500.000 de locuitori din Nordul Bucovinei).

Rapturile teritoriale au continuat prin Dictatul de la Viena, din 30 august 1940, cand Ungaria horthysta a ocupat 44.492 kmp, respectiv nord-estul Transilvaniei, cu o populatie de 2.667.000 locuitori. Prin tratatul din 7 septembrie 1940, de la Craiova, Bulgaria a incorporat judetele Durostor si Caliacra, cu o suprafata totala de 6.921 kmp si aproximativ 410.000 locuitori.

La 22 iunie 1941, Romania a intrat in razboi, alaturi de Germania, impotriva URSS, in vederea reintregirii teritoriului sau. Au fost angajate in operatiunile militare efectivele celor doua armate, care totalizau 12 divizii de infanterie, o divizie blindata si 6 brigazi independente, precum si aviatia militara (672 de avioane, dintre care 219 de bombardament si 146 de vanatoare).

Generalul Ion Antonescu a ordonat armatei sa treaca Prutul si sa elibereze Basarabia si Nordul Bucovinei: ”Ostasi, Va ordon: Treceti Prutul, Zdrobiti vrasmasul din Rasarit si Miazanoapte. Reimpliniti in trupul tarii glia strabuna a Basarabilor si codrii voievodali ai Bucovinei, ogoarele si plaiurile voastre (…)”. Eliberarea Basarabiei si a Nordului Bucovinei a fost finalizata la 26 iulie 1941, eveniment care a fost salutat cu satisfactie de opinia publica romaneasca. In actiunile din aceasta perioada au fost angajati peste 450.000 de militari romani.

La 16 octombrie 1941, dupa doua luni de lupte grele, trupele Armatei a IV-a romane au cucerit Odessa. Pierderile Armatei Romane s-au ridicat la 92.545 militari, dintre care 17.729 morti si 63.345 raniti si 11.471 disparuti. Incepand cu 15 iunie 1942, unitati militare romane au fost introduse succesiv in luptele din Caucaz si Cotul Donului — Stalingrad, unde au actionat in conditii deosebit de grele de clima si de lipsuri materiale (tunuri de artilerie antitanc, mijloace de transmisiuni, munitii, echipament gros pentru iarna, alimente si medicamente), luptand pana la 3 februarie 1943. In aceste lupte, Armata Romana a suferit mari pierderi materiale si umane: 155.010 ostasi din 228.072 cat au avut, la 19 noiembrie 1942, cele doua corpuri (a III-a si a IV-a).

Preocuparile romanilor in ceea ce priveste scoaterea tarii din razboi au crescut in intensitate catre sfarsitul anului 1943, prin canalele deschise la Ankara si Stockholm. In martie 1944, au inceput, la Cairo, convorbiri intre emisarul opozitiei democratice din Romania, Barbu Stirbei, plecat cu consimtamantul lui Ion Antonescu, si reprezentantii Marii Britanii, SUA si URSS, privind desprinderea Romaniei de Reich. In 29 martie, un mesaj al generalului Maitland Wilson catre maresalul Ion Antonescu l-a informat pe acesta ca guvernul sovietic era dispus sa stabileasca legatura cu el, cerandu-i sa ordone predarea trupelor romane de pe Frontul de Est. Maresalul a aratat, in raspunsul sau, imposibilitatea morala de a accepta capitularea neconditionata, atat timp cat Romania dispunea inca de insemnate forte militare, iar Germania a ajutat Romania in momente critice.

Convorbirile romano-sovietice de la Stockholm intre reprezentantii oficiali ai celor doua tari au fost reluate la 12 aprilie 1944. Guvernul sovietic a transmis conditiile ”minimale” de armistitiu: frontiera din 1940, despagubiri de razboi, revenirea Transilvaniei sau a ”celei mai mari parti a ei” la Romania. Guvernul roman a respins conditiile de armistitiu la 15 mai.

La 20 august 1944, trupele Frontului 2 Ucrainean conduse de maresalul Rodion Malinovski au declansat ofensiva pe directia Iasi-Chisinau. Peste doua zile, sovieticii se aflau pe linia Targu Neamt-Husi-Chisinau, facand o puternica spartura in frontul germano-roman din Moldova. Se demonstra, astfel, ca tara noastra se afla la capatul rezistentei. Generalul Friessner a cerut continuarea rezistentei pe linia fortificata Focsani-Namoloasa-Galati, lucru cu care, in general, maresalul a fost de acord.

In dimineata zilei de 23 august 1944, politicianul Gheorghe Bratianu a facut un nou demers pe langa maresal, in vederea incheierii neintarziate a armistitiului. La orele amiezii, maresalul Ion Antonescu a fost in audienta la regele Mihai I (1927-1930; 1940-1947), declarand ca este dispus sa semneze armistitiul dupa stabilizarea frontului si obtinerea acordului lui Hitler. In aceste conditii, la ora 16.30, regele Mihai I a ordonat demiterea si arestarea maresalului Ion Antonescu, conducatorul statului, si a principalului sau colaborator, Mihai Antonescu, viceprim-ministru.

La ora 22.30, prin Proclamatia catre tara, difuzata de posturile de radio, regele anunta “iesirea noastra din alianta cu puterile Axei si imediata incetare a razboiului cu Natiunile Unite”.

In acelasi timp, s-a anuntat formarea unui guvern de uniune nationala (Iuliu Maniu — PNT, C.I. Bratianu — PNL, Constantin Titel Petrescu — PSD si Lucretiu Patrascanu — PCR), care a fost insarcinat cu incheierea pacii cu Natiunile Unite: “din acest moment inceteaza lupta si orice act de ostilitate impotriva armatei sovietice, precum si starea de razboi cu Marea Britanie si Statele Unite”. In Declaratia guvernului condus de generalul Constantin Sanatescu, se specifica: “in domeniul politicii externe, prima masura luata de guvern a fost acceptarea armistitiului cu Natiunile Unite. Prin reprezentantii lor, guvernul Uniunii Sovietice si guvernele din Marea Britanie si Statele Unite au garantat independenta Romaniei in cadrul suveranitatii respectate, neamestecul lor in viata noastra de stat.”

Comentand desfasurarea evenimentelor din august 1944 din Romania, radiodifuziunea britanica relata, chiar in 23 august: “gestul Romaniei va avea efecte profunde”, iar postul de radio american din Europa, din aceeasi seara, sublinia: “De acum inainte Romania este un nou aliat in tabara Natiunilor Unite, ea manifestand vointa de a se alatura la lupta care se duce impotriva inamicului comun”.

Incepand din aceeasi seara, Armata Romana a trecut la lupta antifascista. In perioada 23-28 august, lupte grele s-au dat pe Valea Prahovei, in porturile dunarene, in Dobrogea, Muntenia si Oltenia. Capitala a fost teatrul unor puternice lupte intre fortele germane si trupele romane. Lupte grele s-au dat la Scoala superioara de Razboi, Prefectura din Ilfov, bariera Rahova, padurile Baneasa si Otopeni. In urma operatiunilor militare au fost capturati 6.700 de militari germani, dintre care sapte generali si 358 de ofiteri. La 28 august, Bucurestii erau eliberati prin forte proprii.

CITESTE SI: LIVE VIDEO RUSIA: A inceput parada militara pentru marcarea a 70 de ani de la incheierea celui de-Al Doilea Razboi Mondial 

Semnarea Conventiei de armistitiu a avut loc, la Moscova, la 12 septembrie 1944, care declara Romania o tara infranta in razboi, consacra anexiunile sovietice din 28 iunie 1940 si impune plata unor despagubiri de razboi catre URSS, in valoare de 300 milioane de dolari, urmand a fi achitate in decurs de sase ani, in produse petrolifere, lemnoase etc. A fost declarat nul Arbitrajul de la Viena ”Transilvania sau cea mai mare parte a ei” revenind Romaniei.

Prin eliberarea oraselor Carei si Satu Mare, la 25 octombrie 1944, s-a incheiat eliberarea intregului teritoriu transilvan. Participarea Romaniei la razboiul antifascist s-a desfasurat pana la 12 mai 1945, perioada in care ostasii romani au luptat pentru eliberarea Ungariei, Cehoslovaciei si a unor zone din Austria. Pentru eliberarea Ungariei si Cehoslovaciei, Romania a mobilizat aproximativ 567.000 de soldati. Cele mai grele lupte s-au dat in asediul Budapestei si in muntii Tatra, soldate cu mari pierderi de vieti omenesti.

Actiunile militare duse de Armata Romana pentru eliberarea Ungariei au demarat la inceputul lunii octombrie 1944, cand primele unitati au depasit frontiera romano-ungara, la vest de Salonta. Una dintre principalele operatiuni a fost ”Operatiunea Budapesta”. Zona Budapesta avea o importanta deosebita in sistemul defensiv din Ungaria. In interiorul marelui oras si pe caile de acces au fost grupate importante forte inamice, dispuse in linii succesive de aparare, mai mult, locuintele au fost si ele amenajate pentru lupte de strada de lunga durata.

Ca peste tot acolo unde au luptat, soldatii romani au manifestat o deosebita grija fata de populatia civila, de monumentele de arta, de cladirile publice si de institutii: ”Populatia civila care nu ia parte la rezistenta va fi luata sub protectie, asigurandu-i-se viata, linistea, avutul…”.

Luptele din interiorul orasului s-au caracterizat printr-o inversunare a inamicului cu totul deosebita: s-a agatat cu disperare de fiecare casa, a format din mai multe cladiri apropiate centre de rezistenta independente. S-a folosit artileria si aviatia. Militarii romani, cu un eroism extraordinar, au patruns aproximativ zece km in interiorul capitalei maghiare si au luptat in zonele: Posta Centrala, cazarma Franz Ioseph, fabrica de cauciuc, Gara de Est, hipodrom etc.

Pentru eliberarea Budapestei, Corpul 7 armata a pierdut 10.708 militari morti, raniti si disparuti dintre care 365 de ofiteri, respectiv 30% din trupele participante. In Cehoslovacia, Armata Romana, actionand in continuare alaturi de Armata Sovietica, a desfasurat actiuni in perioada 18 decembrie 1944 — 12 mai 1945. La operatiune au participat 248.450 de militari romani din randurile carora au cazut 67.495 de eroi.

De asemenea, aproximativ 2.000 de militari romani din Regimentul 2 Care de Lupta si-au adus contributia la eliberarea partii de nord-est a Austriei. Ei au infruntat inamicul in lupte grele la Mistelbach, Zistersdorf si Poysdorf.

Cu un efectiv total de peste 560.000 de militari, din care au pierit peste 169.822, Armata Romana, care a parcurs peste 1.700 kilometri de la Marea Neagra pana in cadrilaterul Boemiei, a eliberat peste 200.000 de kmp de sub ocupatia straina (Romania, Ungaria, Cehoslovacia si Austria), a traversat prin lupte grele circa 20 de masivi muntosi, a fortat 12 cursuri mari de apa si a eliberat peste 3.821 de localitati, dintre care 53 de mari orase. Ostasii romani au provocat inamicului pierderi echivaland cu 15 divizii.

La 9 mai 1945, cand razboiul s-a incheiat cu victoria Natiunilor Unite, Armata Romana se gasea in apropiere de Praga si in estul Austriei.

Prin Conventia de Armistitiu din septembrie 1944 si, mai tarziu, prin Tratatul de Pace de la Paris din anii 1946-1947, Romaniei i s-au impus conditii grele de natura politica, economica si militara din partea marilor puteri ale Natiunilor Unite. Prin aceste acte internationale, se consfinteau pierderile suferite de catre tara noastra in est si sud-est, dar i se accepta, cu unele rezerve exprimate din partea puterilor anglo-saxone, revenirea nord-estului Transilvaniei in cadrul granitelor sale, fapt realizat in martie 1945.

Sursa text si foto: Agerpres