“Paste” sau “Pasti”, cum este corect?

In exprimarea curenta este folosita atat forma de Paste, cat si cea de Pasti. Care dintre acestea este corecta? Un raspuns ne ofera regretatul lingvist George Pruteanu.

“Multa lume m-a intrebat cum se spune corect: Pasti sau Paste. Raspund pe scurt astfel: sarbatoarea are in originile sale – daca trecem de etapa ebraica «pesah» – si acea azimioara numita pasca (dupa opinia etnologului Simion Florea Marian; alti cercetatori sunt de parere ca mielul jertfit purta acest nume, de «pasca»). La plural, acest cuvant face «pasti»: o pasca, doua pasti, conform unei alternante obisnuite in romaneste, cum e si in verbul a paste: «sa pasca, sa pasti» sau a naste: «sa nasca, sa nasti» etc. Asadar, Pasti e pluralul de la pasca. Resimtit, in mod normal, ca un plural, vorbitorii au cautat, cand era vorba de sarbatoarea intr-ale carei zile ne aflam, au cautat singularul, si astfel a fost derivat singularul «Paste», spunandu-se, firesc, fie «sarbatorile de Pasti», fie «sarbatoarea Pastelui». Amandoua formele sunt la fel de corecte, si alte subtilitati pe aceasta tema nu au substanta, e o falsa problema”, scrie George Pruteanu pe site-ul sau.

Citeste si: Pastorala de PASTE 2014 a Patriarhului Bisericii Ortodoxe Romane

Si in Dictionarul Ortografic, Ortoepic si Morfologic al Limbii Romane (DOOM) sunt admise ambele variante, aratandu-se ca forma “Paste” este la singular, iar “Pasti”, la plural.

Pe de alta parte, intr-un articol publicat pe site-ul crestinortodox.ro protopopul dr. Ioan Bude afirma ca forma corecta este “Pasti”:

“Termenul de «Pasti”, are in limba romana numai forma de plural pentru exprimarea corecta a multiplelor lui sensuri, din limba ebraica biblica: Chag ha’Ppesach= Sarbatoarea trecerii, sau «Ppesachim” = «a trecerilor” ( de la pesach = trecere)(cf. O. Densusianu, Istoria limbii romane, I, 1964, p.173; si tot asa: Dictionarul limbii romane moderne, Editura Academiei R.P.R., 1958, p. 589 si toate editiile ulterioare; se admite ca termenul «pesah” ar putea fi si de origine egipteana, iar in limba romana ar fi ajuns prin filiera bizantino-latina, cu forma «Paschae”). In aramaica, dialectul postexilic (vorbit si de Iisus), exista termenul pescha, care definea sarbatoarea iudaica tarzie a Pastilor, cu ceremonialul ei calendaristic (…)

In vocabularul crestin, termenul ebraic «Pasti» a fost preluat fara nici o dificultate, pentru ca Patimile si Invierea Domnului, ca evenimente praznuite in cea mai deplina comuniune ecclesiala, au coincis cu Pastile evreiesti. Alta legatura intre ele, in mod sigur nu exista (cf. Corinteni 5, 7-8), decat numai un firesc paralelism sinonimic: dupa cum la baza Pastilor vechi sta eliberarea unui popor dintr-o robie vazuta, pamanteasca, Sarbatoarea crestina a Pastilor semnifica eliberarea tuturor popoarelor din robia nevazuta a pacatului si a mortii (…).

In Vechiul Testament atat in momentul instituirii ei divine (Iesirea 12) cat si in contextul ei istoric imediat (Iosua 1-5), Sarbatoarea mozaica a Pastilor cunoaste numai forma de plural, tocmai datorita multiplelor ei semnificatii, pe care si le pastreaza intocmai, ba chiar si le mai si sporeste in crestinism (…)

Citeste si: PASTE 2014: LUMINA SFANTA a ajuns in Romania. FOTO

Asa cum la evrei, denumirea de Pasti s-a extins, in timp, la intreaga perioada a Azimelor (14-21 Nisan), tot asa si primii crestini au trecut, treptat, de la comemorarea Sfintei Cine, la aceea a mortii si mai ales a Invierii Domnului. Comemorarea in paralel a Cinei si a Invierii in Biserica primara, cu acelasi titlu de Pasti, constituia o anticipare a ceea ce in literatura teologica de mai tarziu, se va numi «Pastile Crucii» ( adica sarbatoarea Sfintelor Patimi) si «Pastile Invierii» (comemorarea Invierii Domnului). Deci prin Pasti, crestinii Bisericii primare, ca si cei din veacurile imediat urmatoare, intelegeau atat sarbatoarea Invierii domnului cat si a Cinei celei de taina, precum si a Sfintelor Patimi, iar uneori numai comemorarea acestora (cf. Sfantul Ioan Gura de Aur, Cuvantarea I la Rusalii, la pr. dr. D. Fecioru, Cuvantari la praznice imparatesti, p. 247). De aceea, saptamana numita de noi, cei de astazi, «Saptamana Sfintelor Patimi», sau «Saptamana Mare», la ei se numea «Saptamana Pastilor» sau «Zilele Pastilor» (Constitutiile Apostolice, V, 13, 18, in vol. Scrierile Parintilor Apostolici, I, II, pp. 129, 147).

Cu timpul, insa notiunea de Pasti s-a clarificat si s-a restrans numai la Sarbatoarea Invierii Domnului, pe care noi, cei ce-i suntem astazi nevrednici beneficiari, nici macar nu ne straduim sa-i retinem si sa-i rostim corect denumirea biblica (de Pasti), ci o risipim in tot felul de exprimari neautentice, neserioase si chiar eretice, cum ar fi: «Paste»; «de Paste»; «la Paste»; «Paste fericit! », etc., toate ilustrand o regretabila carenta de cultura crestina, sau cum am mai zis la inceput, un grav pacat cu nestiinta”.

Sursa foto: valiovidiu.ro