Piticul, trenul si legionarii

Intr-un tren care margea de la Paris la Lyon se aude in boxe:
– Din anumite probleme feroviare, trenul nu va opri Dijon, isi va continua drumul spre Paris.

Un legionar vede un pitic care sta pe banca si plangea, intreband de ce plange:
– Trebuia sa ajung in Dijon, azi e inmormantarea tatalui meu si nu o sa mai ajung la timp.

Legionarul miscat de vorbele piticului ii spune:
– Pe mama-mea si pe legiune ca tu o sa ajungi la inmormantare la timp. O sa te opresti in Dijon.

Si ii explica legionarul ca atunci cand ajunge trenul in Dijon el o sa il prinda de brate o sa il scoata pe geam si piticul nu trebuie decat sa dea din picioare, sa alerge, asa nu va cadea in viteza si o sa ajunga in Dijon.

Cand ajunge trenul in Dijon, legionarul il ia pe pitic de maini, il scoate pe fereastra si piticul incepe sa dea din picioare sa prinda un pic de viteza. Vazand ca piticul a prins un pic de viteza acesta ii da drumul si se aseaza pe scaun satisfacut de fapta sa.

Dupa o jumate de ora legionarul pleaca la vagonul restaurant. Cand ajunge acolo vede piticul plangand la o masa.

– Ce s-a intamplat cu tine? Ti-am dat drumul in Dijon, ce faci aici?
– Da, tu mi-ai dat drumul, dar cu doua vagoane in urma era alt legionar care a zis “Pe mama-mea si pe legiune ca tu nu o sa pierzi trenul!