Programul politic al Grupului PPE din Parlamentul European in privinta problemei migratiei (I)

Orice abordare a problemei migratiei trebuie sa fie una holistica. Sunt mai multe aspecte ce trebuie sa fie luate in considerare pentru a avea o strategie cuprinzatoare, iar elementul central trebuie sa fie principiul solidaritatii.

 

In 2014, mai mult de 276.000 de migranti ilegali au intrat in UE, acest numar prezentand o crestere de 155% fata de anul anterior. 3.200 de oameni si-au pierdut viata in incercarea de a traversa Marea Mediterana doar anul trecut si peste 1.500 in prima parte a acestui an. Numarul solicitantilor de azil in cele 28 de tari europene a fost de aproape 650.000 in 2014 – o crestere de 40% fata de 2013.

 

Numarul solicitantilor de azil din Siria a crescut la 124.000 in 2014. Acestei situatii i se adauga presiunea venind din est, dinspre Ucraina, ce nu poate ignorata.

 

Cinci State Membre (Suedia, Germania, Franta, Italia si Ungaria) gazduiesc si proceseaza cererile a 70% dintre solicitantii de azil, iar timp ce Statele Membre aflate la granita externa a UE (Italia, Malta, Grecia si Bulgaria) sunt confruntate cu o presiune disproportionata din partea solicitantilor de azil si migrantilor.

 

In 2013, numarul deciziilor de returnare emise de catre Statele Membre ale UE a fost de 425.875, in timp ce numarul de persoane efectiv returnate in tarile de origine a fost de 166.975 – mai putin de 40%.

 

 

Statele Membre trebuie sa transpuna in legislatia interna noul Pachet pentru Azil si sa il puna in aplicare.

O distributie mai echitabila si responsabilitate impartita intre Statele Membre trebuie sa fie mai mult decat un slogan: Grupul PPE cere Comisiei Europene sa ajusteze actualul sistem prin completarea lui cu un mecanism obligatoriu de distributie a solicitantilor de azil, dupa depasirea unui anumit nivel intr-un Stat Membru. Implementarea unui astfel de mecanism poate fi facuta doar pe baza unor criterii precum dimensiunea si populatia tarii, situatia economica si numarul de migranti deja aflati in respectivul Stat Membru.

 

Ca masura complementara, este necesara elaborarea unei scheme actualizate pentru relocarea in interiorul UE a refugiatilor. Trebuie facuta o distinctie clara in politicile UE intre solicitarile legale de azil si migratia ilegala. Acordurile cu tarile terte trebuie incurajate pentru a controla si reduce fluxul migrational inainte ca acestia sa ajunga la granitele UE.

 

Conceptul de „tari terte nesigure” (zone de razboi) trebuie clarificat pentru a accelera procesarea aplicatiilor venind dinspre aceste tari. Conceptul de „tari terte sigure” (in special Balcanii de Vest) trebuie imbunatatit pentru a accelera procedurile si facilita returul in cazul aplicatiilor nefondate. Principiul „vizei umanitare” trebuie luat in considerare, in special in cazul minorilor neinsotiti. Centrele de informare din tarile terte trebuie organizate si finantate in cooperare cu guvernul tarii respective si cu UNHCR.

 

Trebuie cu UE sa contribuie la capacitatea Statelor Membre pentru a imbunatati conditiile de primire, atat in ceea ce priveste cantitatea cat si calitatea, utilizand o linie de finantare in cadrul bugetului UE. Sprijinim practicile de returnare imediata pentru aplicatiile refuzate, pentru a se putea ajunge la o precedura care sa duca la o integrare eficienta sau la o returnare imediata. O exeminare initiala in afara teritoriului UE a cererilor de azil trebuie luata in considerare.

 

Trebuie sa facem o evaluare a situatiei pentru gradul de pregatire si planurile de raspuns in caz de criza la nivelul Statelor Membre la EASO, institutie ce are nevoie imediata de resurse financiare si umane suplimentare. Trebuie construita o platforma informatica la EASO care sa faciliteze comunicarea bunelor practici si informarea si sa intareasca capacitatea ei de coordonare pentru a sprijini actiunile Statelor Membre in domeniul relocarii, informarii si capacitatiilor de training.

 

Pe acest subiect, Ramona Manescu MEP, PPE, membra a Comisiei de Afaceri Externe AFET a Parlamentului European, a declarat: „Țările central și est-europene, iar aici vorbesc în special de cazul României, nu se opun transferului unui volum mare de persoane dinspre Grecia și Italia, din lipsă de solidaritate.

În istoria recentă, România nu s-a confruntat cu valuri migratorii. Aceasta este o realitate ce trebuie luată în considerare atunci când se discută problema găzduirii unui număr de refugiați. România nu dispune în momentul de față nici de infrastructura de primire și nici de resurse în acest sens pentru a face față unui număr de migranți, mai mare decât cel pe care deja și l-a asumat.”

 

„Solidaritatea nu înseamnă trimiterea forțată a refugiaților într-un loc care nu dispune de capabilitati pentru a-i primi și crearea astfel a unei noi crize. Cu sprijinul financiar și logistic al Uniunii Europene și al țărilor cu experiență în construirea și gestionarea unor centre pentru refugiați, România poate ajunge însă în poziția de a fi pregătită să facă față unui val migrator mai mare. Dar trebuie sa veddem daca aceasta este cea mai buna solutie” a adaugat europarlamentarul PPE.

 

Acest articol este primul dintr-o serie de cinci care trateaza, pe larg, problema migratiei din punctul de vedere a Partidului Popular European.