Ramona Mănescu: Decizia DG Comp privind Gazprom: o Europă umilă și slabă

Europarlamentarul PPE Ramona Mănescu a realizat o analiză foarte atentă a deciziei DG Comp referitoare la Gazprom. Concluzia publicată în cadrul unei opinii din Puterea nu este una îmbucurătoare.

Aruncand o privire asupra ultimelor evolutii europene din domeniul energiei, vedem atat lucruri care ne bucura cat si situatii care ne ingrijoreaza. Dintre cele care ne bucura, cel mai important eveniment este cel al demararii lucrarilor la gazoductul BRUA. Din acest moment, BRUA – cel mai important proiect romanesc in domeniul energiei, a intrat in linie dreapta si are la dispozitie 19 luni pentru a fi finalizat.

Dupa cum stim, BRUA asigura interconectarea retelei regionale de gaze cu cea central si vest europeana. Mai mult, el este prima faza a unei strategii mai ample, care vizeaza conectarea Romaniei la importantele rezerve de hidrocarburi ale Marii Caspice si la cele nou descoperite din Marea Neagra ce, la randul lor, depind de o conexiune cu reteaua terestra de transport gaze.

BRUA este, pana acum, un exemplu de succes pentru Romania, in ciuda unor dificultati ce au venit atat dinspre partenerii externi cat si dinspre zone potrivnice intereselor tarii noastre. Iar compania Romaneasca ce gestioneaza acest proiect – Transgaz, prin pasii facuti la nivel regional, in Moldova – unde a castigat licitatia pentru privatizarea Intreprinderii de Stat Vestmoldtransgaz, si in Grecia – unde a participat la licitatia de privatizare a DESFA (operatorul elen de gaze), se afirma ca un actor serios si puternic in zona Europei de Sud-Est.

Vestile mai putin bune vin de la Bruxelles, unde la finalul lunii mai, dupa mai bine de trei ani de la finalizarea unei anchete anti-trust a Comisiei Europene[1] despre abuzul de pozitie dominanta a Gazprom asupra pietei europene de energie, DG Competition a comunicat in sfarsit decizia luata.

Pentru prima data in acest domeniu foarte dur, al competitiei economice, vedem Comisia Europeana ingenuncheata, aproape cerandu-si scuze de la Gazprom si de la Rusia pentru faptul ca trebuie totusi sa ia o decizie. In primul rand, DG Comp a simtit nevoia de a da asigurari Rusiei, ca decizia luata nu vizeaza marele nostru vecin de la rasarit ci doar compania Gazprom: “acest caz nu vizează țara de proveniență a societății, ci obținerea rezultatului care răspunde cel mai bine intereselor consumatorilor și întreprinderilor europene”

Este cel putin ciudat din doua motive. In primul rand, o astfel de precizare nu o gasim atunci cand DG Comp a amendat Scania din Suedia, Liniile Ferate Lituaniene sau Google. In al doilea rand, ancheta privind abuzul de pozitie dominanta a Gazprom este singura care are printre concluzii faptul ca Gazprom a actionat mai mult ca un instrument de politica externa al Rusiei si mai putin ca o companie comerciala, supusa legilor pietei. Scania nu e un instrument de influenta externa al Suediei si nici Google pentru SUA.

Pozitia umila si ciudata a DG Comp ce reiese din comunicatul dat nu se rezuma insa doar la atat. In alte cazuri, in care diferite companii au fost gasite ca facand abuz de pozitie dominanta in piata sau de impiedicare a liberei competitii, DG Comp a fost foarte prompta in a aplica legea.

Intai a aplicat o amenda pentru perioada in care respectiva companie a incalcat legea apoi a impus o serie de conditii pentru respectarea pe viitor a legii. Google a primit o amenda de 2,42 miliarde EURO, Qualcomm – 997 millioane EURO, Intel – 1,06 miliarde EURO, Microsoft – 497 milioane EURO (iar prin amenzile ulterioare suma a urcat la aproape 2 miliarde). Exista o singura lege, dar ea se aplica diferit, de la o companie la alta. In cazurile mentionate mai sus, încălcarea articolului 102 din TFEU și/sau a articolului 54 din Acordul EEA a dus la amenda, iar aceasta se poate ridica până la 10% din cifra de afaceri din ultimul an.

In cazul Gazprom, decizia DG Comp nu implica nicio amenda. Aceasta cu toate că  încălcările legii făcute de către Gazprom au fost “în formă continuată și intenționate”, ele începând in anul 2004 – deci vorbim deja de 14 ani de „abuz exploatator”!

In cazul Gazprom, DG Comp sterge cu buretele trecutul si “prevede un set personalizat de norme privind comportamentul viitor al Gazprom”. Aceasta ca si cum 14 ani de abuzuri nu au niciun fel de consecinte si nu trebuie sanctionate. Total opus deciziilor luate in alte cazuri similare.

La fel de ciudata este si cerinta DG Comp catre Gazprom: “impune acestei societăți să ia măsuri pozitive pentru a integra în continuare piețele gazelor naturale din regiune și pentru a contribui la realizarea unei adevărate piețe interne a energiei în Europa”

Aparent, cerinta este cat se poate de normala. Dar ea vine catre o companie si un stat (aceasta pentru ca Gazprom are ca actionar majoritar Rusia) care are ca politica oficiala declarata exact opusul: “On traditional European gas markets, Gazprom intends to keep its share and further strengthen its positions should the market environment become favourable” said the company in its 2016 results report.

Mai sunt multe alte argumente, din care reiese pozitia de umilinta si impotriva intereselor cetatenilor europeni pe care o abordeaza DG Comp in decizia sa, dar as mai mentiona doar unul singur, poate cel mai dureros.

DG Comp spune: “Este posibil ca această strategie să îi fi permis Gazprom să perceapă prețuri mai mari în cinci dintre aceste state membre (Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania și Polonia)”.

DG Comp pare sa fie nesigura si nehotarata asupra celui mai dureros aspect: unii cetateni europeni au platit mult peste pretul pietii pentru gazul rusesc. Criteriile de stabilire a tarifelor au avut argumente politice si nu de piata, iar aceasta realitate reiese tot din concluziile anchetei DG Comp, finalizata in 2015.

Un caz concret este cel al cetatenilor polonezi. Gazul din Rusia trece intai prin Belarus, apoi prin Polonia si ajunge in Germania, unde devine „gaz UE”. Cand gazul ajunge in Belarus, costa aproximativ 180 $ / 1000 mc. Cand ajunge in Polonia, pretul urca la 350 $ / 1000 mc. Ar putea exista o justificare in distanta suplimentara. Dar, cand acelasi gaz traverseaza si Polonia si ajunge in Germania, pretul scade la 200 $ / 1000 mc.

In aceste conditii, decizia DG Comp nu raspunde intereselor cetatenilor europeni (asa cum declara) si nici macar nu respecta litera legii. Dimpotriva, genereaza mai multe intrebari decat raspunsuri si este de natura sa genereze mai multe probleme decat rezolva. Alte companii, care s-au folosit sau se folosesc de pozitii de monopol, vor gasi in decizia privind Gazprom argumentul de a evita sanctiunile financiare. Cetatenii europeni isi vad interesele aparate in functie de cat de multa influenta au in interiorul Comisiei si afla ca exista cetateni de rangul 1, rangul 2 si, de ce nu, 3.

Desi ancheta DG Comp si comportamentul Gazprom nu implica direct Romania, consider ca  autoritatile romane trebuie sa fie extrem de atente la astfel de situatii si sa reactioneze. Este oricand posibil ca in alte dosare Romania sa-si vada lezate interesele si sa se trezeasca intr-o pozitie similara de vulnerabilitate si lipsa de aparare.

Daca Uniunea Europeana nu este capabila sa-si apere interesele, atunci cand are de partea ei atat legea cat si instrumentele de interventie, nu va putea niciodata sa se ridice la statutul de putere globala pe care, scriptic, il are, iar mereu cetatenii sai vor fi cei care vor avea de suferit.

Sursa foto: realitatea