RAMONA MANESCU despre CRIZA REFUGIATILOR si efectele ei asupra SOMAJULUI din randul tinerilor din UE

Europarlamentarul PNL/PPE RAMONA MANESCU si-a exprimat, inca o data, pozitia fata de CRIZA REFUGIATILOR si a atras atentia asupra faptului ca GERMANIA promite, in continuare, locuri de munca acestora in ciuda faptului ca rata somajului in randul tinerilor din cadrul Uniunii Europene (UE) este una dintre problemele care de cele mai mare batai de cap Uniunii.

RAMONA MANESCU a acordat un interviu jurnalistilor de la Cotidianul in care vorbeste despre aceste subiecte. In continuare va prezentam, in varianta integrala, discutia dintre europarlamentarul PNL/PPE si sursa citata.

Care este opinia dumneavoastra despre pozitia Romaniei in toata aceasta criza a refugiatilor/imigrantilor?

RAMONA MANESCU: Trebuie spus foarte raspicat. Romania a avut o pozitie corecta. De cand a inceput aceasta criza a refugiatilor – si ea nu a inceput de ieri, de azi, ci din luna mai, cand a venit primul val de imigranti -, Romania si-a aratat disponibilitatea si solidaritatea cu partenerii ei europeni, propunand sa absoarba voluntar 1.785 de imigranti. Am spus atunci ca aceasta este capacitatea pe care o are Romania, in conditiile in care suntem responsabili si nu tratam imigrantii doar ca pe un numar abstract.

CITESTE SI: RAMONA MANESCU: IN FATA VALULUI MIGRATIONAL, EUROPEI II LIPSESTE O SOLUTIE COMPLETA SI ADECVATA

Initial s-a pornit de la ideea unor cote suportabile asumate voluntar de statele membre, fiecare potrivit capacitatilor sale Ulterior, Comisia Europeana a fortat si a introdus ideea cotelor obligatorii. Ei bine, acest pas al Comisiei de a veni si de a impune cote obligatorii statelor membre mi se pare nedemocratic. Pentru ca, repet, nu vorbim despre numere, vorbim despre fiinte. Evident ca, acum, dupa ce s-a votat obligativitatea cotelor, Romania este fortata si ea sa se supuna votului majoritatii. Trebuie sa ne asiguram acum ca cei care vor veni in Romania – daca vor veni, pentru ca si aceasta este o problema – vor avea asigurate niste conditii decente.

Dar, atentie: daca in Germania, intr-o tabara de imigranti (pentru ca eu nu ii consider refugiati) se intampla sa avem violente, incidente, in care anumite persoane din acea tabara au devenit victime ale altor imigranti din aceeasi tabara, nimeni nu va spune ca Germania nu a fost capabila sa administreze situatia, ca Germania incalca drepturile omului. Nimeni nu va spune ca Berlinul nu a acordat atentie suficienta conditiilor din acea tabara. Dar, daca in Romania se va intampla un incident, oricat de mic, toate tunurile vor fi pe Romania. Deci, noi suntem obligati cu atat mai mult sa fim atenti la conditiile pe care le oferim.

Germania a cerut impunerea unor cote obligatorii tuturor statelor membre UE…

RAMONA MANESCU: Germania are o mare responsabilitate. Postarea pe Twitter a unui oficial german de la oficiul de migratie, postare care spunea: “Veniti in Germania, va asteptam, avem nevoie de voi!”, sau anuntul ca Germania este capabila absoarba intr-un an opt sute de mii de imigranti pe an, toate acestea s-au raspandit instantaneu in mediul online si pe retelele de socializare si au creat haosul in care ne gasim astazi. Ca acel oficial german nu a facut totul de capul lui, asta este acum o cu totul alta discutie. Putem specula ce se afla in spatele acestei generoase invitatii, reiterata de altfel si de doamna Merkel. Probabil ca au existat niste discutii, niste negocieri, care au adus cu ele acest val migrational. Oricum, este vorba de o iresponsabilitate totala si o nedreptate fata de cetatenii europeni.

Ce vom face de acum inainte?

RAMONA MANESCU: Ne asumam decizia pana la urma, pentru ca suntem in acest club in care am vrut sa intram, o acceptam pentru ca asa a dorit majoritatea calificata a statelor UE, pentru ca nu avem alta solutie, dar trebuie sa fim foarte atenti. Nu avem de a face doar cu refugiati, ci cu imigranti pe motive economice. Acestia refuza inregistrarea si amprentarea, creeaza probleme majore autoritatilor statelor in care ajung, au preferinte privind conditiile de gazduire, ceea ce dovedeste ca nu au o situatie chiar atat de disperata. Se pare ca pe multi dintre ei nu razboiul, nu conflictul, nu pericolul iminent ii mana sa plece de acasa. Isi pot permite luxul de a alege unde sa primeasca azil. Au refuzat inclusiv oferta Austriei. Austria a vrut sa ii primeasca, iar ei au refuzat, afirmand ca vor sa ajunga in Germania pentru ca acolo li s-au promis locuri de munca.

Nu simtiti o frustrare cand Germania a promis imigrantilor sa le ofere locuri de munca imediat, in timp ce multi cetateni europeni din estul Europei, odata cu aderarea statelor lor la UE, au fost marginalizati pe piata muncii din Vest? Au trebuit sa astepte sapte ani pana sa vada pietele muncii din UE deschise oficial pentru ei.

RAMONA MANESCU: Aici vreau sa aduc aminte de planul de relansare economica al lui Juncker. Dupa ce a fost ales presedinte al Comisiei Europene, Juncker a venit cu proiectul de investitii de peste 300 de miliarde de euro. Cea mai importanta dintre prioritati era crearea de noi locuri de munca pentru europeni. Juncker sustinea ca trebuie sa investim pentru ca avem un mare deficit de locuri de munca in UE. La zece luni dupa, vine doamna Merkel si ne spune ca Germania poate primi opt sute de mii de imigranti din Orientul Mijlociu pentru ca au nevoie de ei pe piata muncii din Germania. Atunci intreb: ori avem nevoie de forta de munca, si daca da, de ce nu ii angajam cu precadere pe tinerii europeni si pe somerii nostri europeni? Acestia asteapta de ani de zile crearea de noi locuri de munca. Ei sunt calificati, educati. Sistemele noastre au investit in ei, in educatia lor, in calificarea lor. De ce nu ii angajam pe ei? Sau, daca avem un asa excedent de locuri de munca, asa cum ne arata acum Germania, inseamna ca domnul Juncker greseste. Inseamna ca atunci cei peste 300 de miliarde de euro ar trebui orientati catre alte zone. Se contrazic, se bat cap in cap, iar intre timp rata somajului in Europa este in crestere, iar noi le cerem unor cetateni ai unor state arabe sa vina sa munceasca pentru noi.

Eu cred ca se face o mare greseala care persista din anii ‘70, atunci cand Occidentul a deschis portile catre state din Africa si Magreb. Au incercat generatii la rand sa ii integreze, dar nu au reusit. Mai mult. Nu doar ca nu au reusit sa ii integreze, ci a trebuit ca ei sa se adapteze culturilor imigrantilor. In continuare facem aceeasi greseala. Ignoram valorile crestine, valorile europene, in favoarea primirii, fara niciun fel de discernamant, de imigranti din afara Europei.

CITESTE SI: RAMONA MANESCU: ZIUA INTERNATIONALA A PACII ESTE FOARTE DEPARTE DE CEEA CE AM PUTEA NUMI “SARBATOARE”

Care este diferenta de tipologie intre acesti imigranti motivati economic si adevaratii refugati pe care i-ati intalnit cand ati vizitat, in calitate de membra a Parlamentului European, taberele de refugiati din Iordania si Liban?

RAMONA MANESCU: Diferenta este extraordinar de mare. De aceea am si spus ca ceea ce vad acum in Europa nu sunt de fapt refugiati. Acestia sunt imigranti economici. Majoritatea dintre ei nu este formata din oameni care sunt cu adevarat amenintati, chiar daca traiesc intr-o tara unde exista conflict. Adevaratii refugiati pe care i-am vazut eu in Liban, spre exemplu, la Bekka, la cativa kilometri de granita cu Siria, sau in tabara de la Zaatari din Iordania, mi-au spus urmatorul lucru: daca asteptam ceva de la Uniunea Europeana este sa actioneze ferm si sa opreasca conflictul si sa ne reconstruiasca tara, ca sa ne putem intoarce acasa. Noi nu vrem sa umblam toata viata printre straini, sa fim refugiati, nu vrem sa ne mutam dintr-o tabara in alta, doar pentru conditii mai bune, nu vrem sa fim tolerati de mila in tarile in care mergem, vrem sa ne intoarcem la noi acasa. Acesta era mesajul lor. Si-au exprimat dezamagirea fata de indecizia Uniunii Europene. Se simt abandonati. Ma intrebau de ce Uniunea Europeana nu a facut nimic sa opreasca conflictul din Siria.

Vorbim si de cauzele acestui fenomen. Dupa ce initial liderii europeni voiau sa il elimine repede pe Bashar Al Assad, dupa ezitari, acum s-au trezit pusi in situatia de a negocia cu Rusia si cu Assad ca sa inlature un pericol mai mare reprezentat de Daesh. Cum se vede aceasta pendulare in Parlamentul European?

RAMONA MANESCU: Acest lucru l-am discuta ieri in Comisia de Politica Externa a Parlamentului European. Discutam despre ceea ce anticipam ca s-ar putea intampla, si, iata, ca se intampla deja. Pana acum se discuta doar in culise. Acum a rabufnit la suprafata. Exista o negociere intre rusi, anumite state europene, si Statele Unite pentru a face in final concesii Moscovei in privinta situatiei din Crimeea, la schimb cu ajutor din partea Rusiei in privinta rezolvarii situatiei din Siria. Deci, iata ca Rusia, din cauza slabiciunilor noastre si a naivitatii Vestului, a putut sa isi joace cartea extrem de abil, si ne-a adus de o maniera inteligenta in situatia de a alege raul asa-zis “cel mai mic”. Pentru noi cedarea vecinatatii estice nu este “raul cel mai mic”. Pentru unele state europene, aflate destul de departe de granitele Rusiei, poate parea asa, dar pentru noi nu. Unii sunt departe de Ucraian si nu ii deranjeaza. Aici am ajuns din cauza incapacitatii si naivitatii Occidentului in raport cu Rusia. Aceasta este lipsa de viziune. Politica externa a Uniunii Europene nu se reduce, asa cum poate crede doamna Mogherini, doar la acordarea de ajutor umanitar. Doamna Mogherini nu cred ca si-a citit foarte bine fisa postului. Functia ei se numeste Inalt Reprezentant al UE pentru politica externa, de aparare si securitatea comuna. Doamna Mogherini se crede mai degraba reprezentanta de ONG. De fiecare data cand se duce in zone de conflict se refera doar la efortul umanitar pe care trebuie sa il faca Uniunea Europeana. Efortul umanitar este doar o componenta a politicii externe. Politica externa inseamna implicare politica, decizii rapide, si pe baza unor strategii de securitate si aparare. Aceste dimensiuni se pare ca doamna Mogherini le cam ignora.

Sursa foto: mondo news