Ramona Mănescu despre programul Școli Ambasador ale Parlamentului European

Europarlamentarul PPE Ramona Mănescu a susținut o interventie cu ocazia cursului organizat de către Biroul de Informare al Parlamentului European în România, in perioada 22-23 martie 2018. La întâlnire au participat reprezentantii ai 50 de Școli, Colegii și Licee din România, participante in cadrul programului Școli Ambasador ale Parlamentului European.

„Cred ca principala calitate a unui speech este aceea de a capta atentia celor carora li se adreseaza. Aceasta si durata cat mai mica. Nu sunt sigura ca o discutie despre mecanismele parlamentare sau europene de luare a deciziei ar fi cea mai potrivita. Stiu si ca deja ati avut parte de o intalnire cu un expert pe aceste teme.

Despre importanta Parlamentului European in democratia participativa, cred ca va poate vorbi mult mai bine colegul meu, domnul profesor Cristian Preda.

Tocmai de aceea, si profitand de faptul ca sunt prima pe lista de vorbitori din acest panel, am ales sa va prezint succint cateva dintre subiectele aflate in dezbatere in Parlamentul European sau pe care consider ca Parlamentul European ar trebui sa le ia in discutie cat mai curand.

Sunt sigura ca in discutiile ce vor urma dupa vor fi acoperite:

atat temele legate de mecanismele de decizie – care, desi sunt plictisitoare sunt la fel de importante ca un text legislativ daca doresti ca acesta sa devina realitate, iar forma sa finala sa reflecte vointa initiatorului

cat si rolul si caile avute la dispozitie de catre cetatenii europeni in a genera, modifica si participa la luarea deciziilor in politicile. Chiar si a acelor cetateni care nu au inca varsta necesara pentru a vota, dar care in mod cert sunt afectati de aceste decizii.

Prima tema pe care as dori sa v-o prezint ca exercitiu si ca exemplificare a rolului Parlamentului European este legata de energie – un subiect fierbinte, mai ales iarna.

Dupa cum probabil stiti, Uniunea Europeana a fost fortata sa recunoasca, brusc, ca este dependenta de gazul rusesc, iar furnizorul este dispus sa foloseasca robinetul ca si metoda de presiune politica.

Aceasta s-a intamplat prima data in ianuarie 2009, atunci cand in disputa dintre Rusia si Ucraina, purtata prin intermediul companiilor de stat Naftogaz si Gazprom, Moscova a oprit furnizarea de gaz.

Indirect, decizia a afectat si Uniunea Europeana, pentru ca majoritatea conductelor care alimenteaza Europa trec (treceau) prin Ucraina. Problemele erau chiar mai vechi, datand din martie 2005.

Au urmat o intreaga serie de decizii politice, dinspre Uniunea Europeana, care au schimbat radical atitudinea noastra si au generat un efort sustinut in a securiza alimentarea cu energie si a diverisifica sursele, pentru ca ceea ce s-a intamplat in 2009 sa nu se mai repete.

Parlamentul European, alaturi de Comisie si Consiliu s-a implicat in acest efort, iar ca dovada avem:

Rezoluţia Parlamentului European din 23 martie 2006 privind securitatea aprovizionarii cu energie in Uniunea Europeana

Rezoluţia Parlamentului European din 26 septembrie 2007 privind promovarea unei politici externe europene comune în domeniul energiei

Rezoluţia Parlamentului European din 25 noiembrie 2010 referitoare la documentul de bilanț al Comisiei intitulat „Către o nouă strategie energetică pentru Europa 2011-2020”

Rezoluţia Parlamentului European din 12 iunie 2012 referitoare la angajarea în relații de cooperare în domeniul politicii energetice cu parteneri din afara frontierelor noastre: o abordare strategică privind aprovizionarea sigură, sustenabilă și competitivă cu energie

Rezoluţia Parlamentului European din 21 noiembrie 2012 referitoare la aspecte industriale, energetice și de altă natură legate de gazele de șist și de uleiul de șist

Rezoluţia Parlamentului European din 15 decembrie 2015 referitoare la „Către o uniune europeană a energiei”

Rezoluţia Parlamentului European din 13 septembrie 2016 referitoare la tema „Către o nouă organizare a pieței energiei”

Lor li se adauga multe altele si as mai mentiona doar cea mai recenta activitate – intentia de a modifica Directiva privind Gazele Naturale (2009/73/CE), ce tocmai a fost votata marti in Comisia pentru industrie, cercetare și energie (ITRE) a Parlamentului European.

Aceste modificari vizeaza mai multe aspecte,  dintre care as sublinia noutatea negocierii conexiunilor cu tarile terte pentru infrastructura de transport gaze naturale a UE in conditiile legislatiei europene.

Aceasta inseamna un plus de transparenta, securitate si predictibilitate.

Este o veste buna si pentru siguranta financiara a proiectelor, pentru ca in mod evident inseamna si mai multa atractivitate pentru banci.

Romania are in proiect conectarea directa cu Bazinul Caspic. Aceasta inseamna investitii mari, iar aceste ultime evolutii sunt o veste buna pentru siguranta financiara a proiectelor.

Ce aduce in plus activitatea Parlamentului in acest domeniu?

Spre deosebire de Comisie, unde pentru publicul larg, de cele mai multe ori este disponibil doar rezultatul final al muncii, in cazul Parlamentului se poate urmari si procesul legislativ. Acest proces este foarte interesant pentru ca el expune atat viziunile politice diferite, cat si interesele, uneori contrare ale unor State Membre.

De asemenea, lasa se se vada chiar si influente din afara Uniunii Europene.

Discursurile politice de sprijin sau de respingere, din sedintele de Comisie sau de Plen sunt cele care expun aceste viziuni si interese. Cel mai important insa, este ca ofera posibilitatea de interventie pe care o are Parlamentul, inclusiv de corijare a unor politici propuse de catre Comisie.

In domeniul energiei, un exemplu il reprezinta proiectul Nord Stream II – care ar produce efecte exact opuse eforturilor de securizare si diversificare a surselor de energie pentru Uniunea Europeana. Acest proiect a beneficiat initial de sprijinul Comisiei si chiar si al unor europarlamentari.

Ulterior, prin interventiile Parlamentului European a pierdut din suport.

Acum, mai ales prin modificarile discutate in Comisia ITRE, Nord Stream II fie va fi abandonat, fie va fi negociat in conditii de transparenta si concurenta libera de piata – situatie care nu poate decat sa fie benefica pentru consumatorul final – cetateanul european. In sfarsit, o a doua tema pe care as dori-o sa v-o prezint, are legatura cu activitatea viitoare a Parlementului European si o initiativa pe care am discutat-o cu un grup de experti al GICT, un Institut preocupat de Siguranta Cibernetica si Solutiile Tehnologice in acest domeniu.

De ce?

Pentru ca este o initiativa care va poate implica direct in fazele incipiente de consultare publica, urmand ca mai tarziu, in cursul acestui an, sa genereze o propunere de Rezolutie in Parlamentul European.

Initiativa tinteste o schimbare si o adaptare a curriculei educationale, la nivel european, prin introducerea unor componente de educatie informationala si educatie cibernetica. De asemenea, va poate implica in proiectele pilot pe care doresc sa le aduc, bineinteles, prima data in Romania.

In intreaga lume, in acest moment sunt discutii despre siguranta noastra in mediul online si siguranta cibernetica in general. Bineinteles, aceste discutii au loc si in Parlamentul European si la ele participa, alaturi de factori de decizie, si reprezentanti ai industriei din domeniu.

Un lucru care a socat este faptul ca, in ciuda oricaror masuri de siguranta, si oricat de bine protejat ar fi un server, un software sau o retea, totul se reduce la un moment dat la fatorul uman. Iar o analiza a factorului uman ne arata ca 17% dintre parole sunt de tipul “123456”. Aproape 50% dintre oameni folosesc parole din lista celor mai comune 25 de parole, precum „qwerty„, „zxcvbnm” sau, mult mai complicata „password„.

Aceste date provin din analiza a unei liste de 10 milioane de parole ajunse in spatiul public, in urma unor brese de securitate. Dar acesta este doar varful icebergului, iar in profunzime se afla o multime de comportamente din mediul online care ne fac vulnerabili, ne expun pe noi sau retelele din care facem parte.

Tocmai de aceea am ajuns repede la concluzia ca, asa cum este nevoie de o educatie civica, este nevoie si de una cibernetica. Am spus mai devreme de educatie cibernetica si informationala.

Banuiesc ca sunteti, marea majoritate, familiarizati cu fenomenul „fake news”.

Este un termen care a inceput deja sa se demodeze, dar el inca nu are macar o definitie general aceeptata. Chiar si fara o definitie, fenomenul este cat se poate de real si afecteaza intreaga lume, din SUA pana in Romania.

In cazul Romaniei, un studiu din 2017 al GLOBSEC arata ca 31% dintre romani se incred in informatiile oferite de site-urile dovedite a promova fake news (fata de o medie de 10% in zona Central si Est Europeana).

Bineinteles ca atat Parlamentul European cat si Comisia Europeana sunt preocupate de aceasta problema. In iunie 2017, Parlamentul a adoptat Rezoluţia referitoare la platformele online și piața unică digitală. Aceasta Rezolutie cere in mod expres Comisiei Europene să analizeze în detaliu situația actuală și cadrul juridic cu privire la știrile false și să verifice posibilitatea unei intervenții legislative pentru a limita difuzarea și răspândirea conținutului fals.

Comisia, in raspunsul ei:

si-a stabilit ca prioritate pentru 2018 un raspuns la fenomenul fake news

in octombrie 2017 a constituit un grup de lucru la nivel inalt format din reprezentanti ai mediului academic, ai platformelor online, ai media si ai ONG-urilor.

Din acest grup de 39 de persoane face parte si doamna Alina Bargaoanu, Decanul Facultatii de Comunicare si Relatii Publice de la SNSPA.

Grupul va prezenta un prim draft de raport in luna aprilie 2018.

a initiat un proces de consultare publica ale carui concluzii le vom afla in cateva zile.

Doar ca procesul legislativ este unul care dureaza, si este nevoie de actiune concreta astazi, nu maine.

Un element comun in orice propunere de raspuns la fenomenul fake news este cel referitor la nevoia de educatie.

Dincolo de cenzura, de penalizarea in Google Ranking sau de instalarea unor aplicatii in browser de tipul „fact check”, educatia celor care intra in contact cu informatia este o cale mult mai eficienta si care nu poate fi acuzata de violare a principiilor si valorilor democratice, de partizanat vulnerabilitate la influenta unor corporatii sau limitare a libertatii de exprimare.

Si, uitandu-ne la tanara generatie si gradul ei de expunere la fluxul de stiri, o astfel de curicula privind educatia informationala trebuie introdusa cat mai devreme, probabil chiar inainte de primul an de liceu, poate chiar din clasele primare.

In pregatirea unei rezolutii a Parlamentului European, care sa sustina aceasta nevoie, doresc sa implic grupul romanesc deja constituit al Scolilor Amabasador ale Parlamentului European intr-o consultare preliminara ce va va fi comunicata si detaliata in perioada imediat urmatoare. Acesta este un exemplu perfect al rolului Parlamentului in initierea si sustinerea unor politici publice, al legaturii directe dintre Parlament si cei pe care ii reprezinta si a modului in care cetatenii europeni pot interveni in creionarea acestor politici.

Romania poate si are interesul de a intra intr-un grup pilot referitor la educatia informationala, chiar inainte ca lungul proces legilativ al institutiilor europene sa genereze asteptatele politici. Tocmai de aceea am si prezentat aceasta tema aici, in premiera. Prezenta dumneavoastra si a colegilor din alte grupuri politice ofera un cadru ideal.

Educatia trebuie sa se adreseze tuturor, iar lipsa ei reprezinta o vulnerabilitate.

In cazul Uniunii Europene si a fenomenului fake news, vulnerabilitatea unuia este vulnerabilitatea tuturor. Raspunsul trebuie sa fie unul comun care sa stabileasca un model valabil la nivelul intregii Uniuni Europene si chiar dincolo de granitele acesteia”.

Sursa foto: ramona-manescu.ro