RAMONA MANESCU despre relatia ROMANIA – SUA in era DONALD TRUMP – ANALIZA

Europarlamentarul PNL/PPE RAMONA MANESCU a analizat, pentru Mondo News, situatia parteneriatului strategic dintre Romania si SUA dar si a relatiei dintre cele doua tari la scurt timp dupa rezultatul, surprinzator pentru unii, inregistrat la alegerile preziidentiale de peste ocean. 

“Pentru a clarifica de la bun inceput: nu exista nici o intrebare aici (n.red. Bruxelles), chiar daca in presa romaneasca am vazut o multime de intrebari in ultimele doua zile. Intre Romania si SUA, exista un parteneriat strategic care dateaza deja din nou la 20 de ani. Acest parteneriat strategic nu a venit de nicaieri. Acesta este sustinut de 135 de ani de relatii diplomatice si o colaborare care a adus cele doua tari mai aproape si mai aproape din 1990 si in continuare.

Aceasta relatie a trecut prin patru, iar acum cinci, presedinti americani, doi democrati si trei republicani, si patru presedinti ai Romaniei, cu medii politice foarte si puncte de vedere diferite. Cu toate acestea, in ciuda acestor variatii politice, lucrurile au mers doar intr-o directie pozitiva. Noile componente sunt adaugate in mod constant la relatia dintre cele doua tari. Nu este nimic acolo care ma poate face sa cred ca relatia Romania – SUA se va schimba in rau, in viitorul previzibil. De fapt, este cred ca va merge spre bine!

De-a lungul timpului, cele doua tari si-au aratat un sprijin reciproc constant in toate subiectele internationale majore, de la securitatea comertului si de la mediu la drepturile omului. Astazi, Statele Unite ale Americii este primul si cel mai important garant al integritatii securitatii si teritoriale din Romania. Daca umblam pe strazile Bucurestiului si solicitam in mod aleatoriu oameni: “care este primul nume care apare in minte in ceea ce priveste problema de securitate”, aceasta nu va fi Germania, aceasta nu va fi Franta, acesta nu va fi UE. Acesta va fi “Statele Unite ale Americii si NATO”.

Cu toate acestea, sprijinul merge mult mai departe decat garantul de securitate. Un procent al sistemului democratic din Romania, mai mare sau mai mic, este rezultatul direct al sprijinului constant exprimat in mod deschis de SUA pentru valorile democratice din tara, combinat cu o critica la fel de deschisa atunci cand derapajul de la aceste valori a fost evident. Schimbarea conducerii pe care o vedem in prezent in Statele Unite, este rezultatul vointei democratice a poporului american si a unui sistem democratic complet functional. Nu exista nici o indoiala despre asta! In ciuda zvonurilor si a teoriilor conspiratiei, care niciodata nu se vor opri sa apara nu se poate sa nu se observe ca SUA continua sa fie un model inspirator al democratiei functionale pentru intreaga lume.

SUA nu este tara in care Constitutia este modificata pentru a permite mandate nelimitate ale unui presedinte. Nu este tara in care liderii opozitiei mor in urma unor atacuri la comanda. Nu este tara in care presedintele este mai presus de lege. Cu toate acestea, la nivel mondial, lucrurile se schimba, nu doar in ultimele zile, dar in ultimii ani. O schimbare “tectonica” a marilor puteri a inceput cu ceva timp in urma. In ultimii ani, Statele Unite ale Americii a inceput sa arate mai putin interes in anumite zone. Acesta a fost urmat de o prezenta scazuta ceea ce a dus, in cele din urma, la diminuarea influentei. China este in curs de dezvoltare si consolidare a primeipozitii de jucator economic in timp ce Rusia incearca sa depaseasca problemele economice si politice interne fortand jocul geopolitic global.

Cand Statele Unite ale Americii au inceput sa bata in retragere, spatiul gol a fost umplut, nu de catre Uniunea Europeana sau de catre unele state membre. Toti pasii inapoi facuti de SUA au fost urmati de pasii inainte facuti de Rusia, China sau puteri regionale, cum ar fi Iranul. Daca ne uitam la zonele in care SUA a pierdut o parte din influenta sa, putem identifica Orientul Mijlociu, Europa in ansamblu si flancul estic al NATO, pana la Marea Neagra.

In cazul Orientului Mijlociu, chiar daca Romania este afectata in mod direct si imediat de modul in care lucrurile vor fi solutionate in confruntarea regionala dintre Arabia Saudita si Iran, pe termen mediu si lung, tara noastra are un interes in regiune. Noi (n.aut. romanii) am avut o relatie economica buna cu toate tarile din aceasta zona si este in interesul nostru de a le rastabili. Mai la nord, in zona mare a Marii Negre, Romania (dar, de asemenea, intreaga Uniunea Europeana) are un interes direct in dezvoltarea unei relatii sanatoase si stransa cu tarile din Caucazul de Sud, precum Azerbaidjan si Georgia, si chiar mai departe, cu tarile Asiei Centrale cum ar fi Turkmenistan. O astfel de relatie este raspunsul la nevoia europeana de diversificare si a asigurarii surselor de energie si a rutelor. Este o poarta catre un Silk Road functional pe calea cea mai scurta dintre China si UE.

Continuand cu flancul estic al NATO, cred ca atat Romania, cat si Republica Moldova ar avea ceva de pierdut in cazul in care calea de astazi a vecinilor nostri ar fi deviata, cu „ajutor” de la Moscova, din cauza viziunii rusesti asupra unei structuri eurasiatice. Conflictul inghetat din Transnistria poate, in orice moment, sa devina din nou de actualitate si ceea ce am vazut in Crimeea poate fi clonat la granita de est a Moldovei. Pentru unii, este la fel ca un joc intre bande din suburbii, unde la primul semn de slabaciune teritoriul uneia este preluat imediat de rivali.

Interesele Romaniei de a mentine o relatie buna si apropiata de vecinatate cu Republica Moldova, sau in vederea crearii unei zone de dezvoltare si cooperare in zona Marii Negre pot fi naruite daca tari, care astazi sunt stabile si infloritoare, sunt impinse, peste noapte, in haos. Noi stim cine este capabil sa faca acest lucru. Avem exemplul ucrainean. Cu toate acestea, stim ca se poate intampla din nou, mai ales in cazul in care Rusia mentine conflictele inghetate. Singura modalitate de a descuraja in continuare o sfidare a dreptului international si a frontierelor, este o putere mai mare, prezenta in zona, capabila si de buna voie sa-si exercite influenta. Din pacate, o astfel de putere nu vine din partea Organizatiei Natiunilor Unite. Nici macar din Uniunea Europeana, care are interese directe.

Trebuie sa recunoastem ca astazi, singura super-putere capabila sa garanteze (cel putin pentru prietenii sai) securitatea si inviolabilitatea frontierelor este SUA si reteaua de aliante reprezentate de NATO (incare SUA reprezinta 75%, in timp ce Regatul Unit se intalneste cu 2% din contributia tinta PIB).

SUA este un partener strategic al Romaniei si, in acelasi timp, Romania este un partener de incredere al Statelor Unite ale Americii. Asta, in timp ce am vazut anumite relatii cu Statele Unite ale Americii zguduite peste tot in lume, din Filipine in Franta si din Turcia in Germania, parteneriatul Romania-SUA continua sa creasca si sa deviina tot mai puternic.

Iar aceasta directie poate si trebuie sa continue!

Nu pot vorbi pentru partea americana. Dar, in ceea ce priveste Romania, consider ca un rol mai activ este foarte indicat. Pasi importanti se fac deja. Prezenta continua romaneasca in zonele de conflict, cum ar fi Afganistanul este foarte apreciata. Ea a costat, pana in prezent, tara noastra 28 de vieti si noi toti trebuie sa fim recunoscatori pentru aceasta contributie suprema a armatei romane. Rezultatul este ca, astazi, armata romana este cea mai buna din ultimii 25 de ani – atat in ​​ceea ce priveste disponibilitatea si capacitatile.

Contributia financiara a Romaniei este, de asemenea, pe un trend pozitiv. In 2016, bugetul de aparare a crescut cu 10%, dar este inca sub tinta de 2% din PIB, inscris in angajamentele NATO. In 2017, este obligatoriu ca Romania sa demonstreze angajamentul prin indeplinirea obiectivului de 2%. Nu suma este cea care conteaza, ci angajamentul. Si acestea sunt “fapte” care conteaza foarte mult pentru partenerii nostri.

La final, nu pot sublinia indeajuns importanta de a afirma interesul si angajamentul nostru in parteneriatul strategic cu SUA. Uneori, am senzatia ca este de la sine inteles. Si acest lucru este gresit. Este o pozitie extrem de valoroasa, realizata cu un efort, invidiata de multi. Exista forte, care lucreaza, in timp ce vorbim, la subminarea acestui parteneriat. Aceste forte hranesc publicul cu povesti de manipulare, distorsionate si false, create special pentru mintea celor neinformatii sau neavizati. Exista resurse importante implicate in aceste eforturi perverse care incearca sa creeze „fracturi”, neincredere si chiar respingere. Iar obiectivul nu este doar relatia dintre Romania si SUA, dar, de asemenea, sistemul nostru de aderare si valoare europeana.

Fiecare dintre noi trebuie sa facem mai mult pentru a expune aceste eforturi, care se opun interesului national, dar ma astept cel mai mult din partea conducatorilor nostri si a institutiile tarii noastre construite pentru propria protectie.

Pentru a creste acest parteneriat, relatia pe care Romania o are cu SUA trebuie sa evolueze dincolo de subiectele de securitate. Avem deja cadrul stabilit prin Declaratia comuna privind parteneriatul strategic pentru secolul 21 dintre Statele Unite ale Americii si Romania, adoptata in 2011. Declaratia prevede in mod clar: “Vom continua sa sprijinim oportunitati pentru cresterea schimburilor comerciale si a investitiilor, cooperarea dintre comunitatile noastre de afaceri, precum si dezvoltarea cooperarii industriale si tehnologice mai profunde “.

Consider ca Romania poate si trebuie sa joace un rol mai activ in aceasta directie. Noi, ca tara, trebuie sa venim cu propuneri de proiecte concrete, durabile de investitii, dezvoltare si parteneriat. Exista mai multe domenii care sunt perfecte pentru un asemenea scop. Dincolo de industria de aparare, exista proiecte majore de infrastructura, in cazul in care Romania are inca o mare nevoie, iar SUA poate aduce atat expertiza si actorii capabili de a rula astfel de sarcini. Stiu sigur ca Romania ar beneficia in mare masura, de o investitie americana in Portul Constanta – o poarta de acces strategic pentru Europa, sau dintr-un proiect de dezvoltare de-a lungul fluviului Dunarea.

Extinderea aliantei Romania – SUA catre o relatie economica mai larga inseamna investitii, transferuri know-how, locuri de munca si o baza mai solida pentru parteneriatul nostru. Este in interesul amandurora si eu sunt sigura ca Romania va beneficia foarte mult de ea.

Eu cred in parteneriatul strategic pe care Romania il are cu SUA si in rezultatul sau benefic pentru ambele parti. Schimbarea de putere care are loc in aceste zile la Washington nu este o amenintare pentru acest parteneriat. Din contra, eu vad in ea o oportunitate pentru unele clarificari necesare si o repozitionare pe harta globala. Eu vad in presedinte Trump, un lider pragmatic, capabil sa precizeze mai clar normele si limitele relatiei tarii sale cu Rusia. „Making America Great Again”poate merge dincolo de granitele SUA. Acesta poate fi, de asemenea, cea mai mare putere militara si economica a acestui secol. Si ar putea fi vorba, cu siguranta, despre exercitarea de aceasta putere in limitele dreptului international si de a ajuta aceste limite sa nu fie indoite de catre orice lider care incearca sa acopere problemele interne cu dusmani externi imaginari”.

Sursa foto: ramona-manescu.ro