RAMONA MANESCU: MICA UNIRE – o zi careia ii datoram enorm

24 ianuarie este de multe ori acoperita de lumina lui 1 decembrie – momentul cand un lung vis a fost implinit. Ar trebui insa sa amintim mult mai des si mai puternic ziua de 24 ianuarie. Micii Uniri ii datoram enorm, mult mai mult decat credem. La fel de mult Romania de astazi datoreaza celor care au facut posibila Mica Unire – mica elita aflata in diaspora din Franta si verticalitatii dovedita de aceasta tara in sustinerea intereselor romanesti.

Fara 24 ianuarie Romania nu ar fi existat niciodata. Cel mai probabil, tara noastra ar fi ajuns sa fie impartita intre Rusia si Imperiul Austro-Ungar si chiar istoria intregii Europe ar fi aratat diferit. La mijlocul secolului XIX, provinciile care formeaza astazi Romania erau disputate intre interesele mai multor puteri ale momentului: Rusia, Imperiul Otoman, Imperiul Austro-Ungar si Anglia. Niciuna dintre aceste puteri nu dorea sa vada Moldova si Tara Romaneasca stabilizate si cu atat mai putin unite sub o singura conducere, capabile sa-si exprime propria vointa in regiune, capabile sa reprezinte o atractie si o inspiratie pentru Transilvania aflata sub ocupatie Austro-Ungara si Basarabia aflata sub ocupatie Rusa.

Efortul, insistenta si puterea de convingere a micii elite romanesti de la Paris au atras de partea noastra Franta si pe Louis-Napoléon Bonaparte – mostenitorul lui Napoleon I si Imparat al celui de-al doilea Imperiu Francez. Mai departe, puterea de influenta a Frantei de la acel moment si implicarea ei directa au ajutat la oprirea expansiunii Ruse si retragerea ei de pe teritoriul principatelor romane, pe care le invadase. Aceeasi actiune franceza a convins Rusia sa accepte varianta unionista pentru Moldova si Tara Romaneasca si a contrabalansat opozitia Austriei si Turciei. Tot efortul Frantei a adus sprijinul Angliei in anularea primei runde ale Adunarilor ad-hoc din Principate, trucate de Imperiul Otoman, si refacerea lor in mod corect.

Mica Unire de la 24 ianuarie 1859 nu a putut fi consolidata deplin decat odata cu aducerea pe tronul Romaniei a Majestatii Sale Carol I – o reusita a aceleiasi elite romanesti. Parte a celei mai puternice familii europene a momentului – cea care conducea Prusia si inrudita cu familia lui Napoleon al III-lea, Carol I este cel care a stopat agresiva campanie anti-unionista dusa de Rusia pe intregul teritoriu romanesc. Tot venirea lui Carol I ca principe al tinerei Romanii a reprezentat forta capabila sa se opuna Austro-Ungariei si Turciei ce doreau de asemenea desfacerea Micii Uniri.

Mica Unire de la 24 ianuarie 1859, perioadele care au precedat-o si succedat-o reprezinta unul dintre cele mai frumoase capitole ale istoriei romanesti, un moment in care visul romanesc a fost foarte aproape de a dispare chiar inainte de a se implini, un moment de mare succes al diplomatiei si clarviziunii unor elite.

Romania de astazi nu trebuie sa uite acest trecut si mai ales nu trebuie sa ignore faptul ca interesele care s-au opus cu un secol si jumatate in urma formarii Romaniei ca stat nu au disparut complet de pe agenda unor forte regionale.

Sursa foto si text: ramona-manescu.ro