RAMONA MANESCU: Romania, prin cultivarea relatiilor economice cu zona Orientului Mijlociu, exporta pace si stabilitate

Dezbaterile referitoare la relatiile economice ale Romaniei in Orientul Mijlociu sunt mai degraba marginale in spatiul public romanesc, desi potentialul pentru cooperarea cu statele din regiune este foarte ridicat. Elaborarea unei strategii externe pentru Orientul Mijlociu reprezinta o conditie pentru reinnodarea relatiilor Romaniei cu aceste state. Ce evolutie au inregistrat relatiile economice ale Romaniei cu tarile din Orientul Mijlociu in ultimii ani? In ce masura Romania reuseste sa puna in practica o abordare constructiva?

Eurodeputatul PNL RAMONA MANESCU, apartinand grupului  parlamentar al popularilor europeni (PPE), a raspuns acestor intrebari in interviul pe care l-a oferit lui Vladimir Adrian Costea, pentru Europunkt.

Vladimir Adrian Costea: Considerati ca exista o schimbare de paradigma in definirea si intelegerea importantei realizarii conexiunilor economice cu tarile din Orientul Mijlociu?

RAMONA MANESCU: Da, in mod cert abordarea relatiei cu tarile din Orientul Mijlociu a inceput sa se schimbe. Poate nu atat de repede pe cat ne-am dori, dar nici situatia din tarile despre care vorbim nu este de natura sa incurajeze pasii prea rapizi.

Cu toate acestea, in Romania s-a inteles ca in Orientul Mijlociu exista nu doar probleme, ci si oportunitati, iar istoria relatiilor Romaniei cu acea zona este un argument in plus.

Misiunile economice si diplomatice ce au avut loc in ultimii ani, inclusiv la nivel de Prim Ministru, arata ca exista preocupare si interes in sensul deschiderii catre aceasta zona.

Care sunt principalele obstacole pe care le identificati in vederea dezvoltarii relatiilor economice ale Romaniei cu aceste state?

RAMONA MANESCU: Pe langa instabilitatea accentuata din Irak, Siria sau Yemen, exista o neliniste si in alte tari. Presiunea valului migrational afecteaza Iordania si Libanul, iar in Arabia Saudita, Kuweit sau Emiratele Arabe Unite, scaderea pretului petrolului a pus o presiune foarte mare pe intregul sistem economic.

In acelasi timp, in aceasta zona, exista o abordare un pic diferita in dezvoltarea relatiilor economice. Leadershipul politic este mult mai prezent in luarea deciziei, iar asteptarea este ca discutiile sa aiba loc la nivel de lideri, apoi restul sa urmeze deciziilor luate. Firme, mai mici sau mai mari, intra mai greu pe pietele din Orientul Mijlociu fara un astfel de sprijin.

De asemenea, este bine de stiut ca cei care doresc sa intre pe piete foarte atragatoare, cum sunt cele din Qatar, Oman, Kuweit sau Bahrein, trebuie sa arate ca au capacitatea de a duce la bun sfarsit contracte mari, complexe.

Cum se raporteaza astazi politica externa a Romaniei la zona Orientului Mijlociu, pe fondul ascensiunii terorismului si al incalcarii drepturilor omului?

RAMONA MANESCU: Romania are, de foarte mult timp, raporturi diplomatice privilegiate cu Orientul Mijlociu. Poate faptul ca suntem printre foarte putinele tari cu o relatie foarte buna atat cu Israelul cat si cu tari precum Liban, Siria sau Iran spune cel mai mult despre succesul diplomatiei romanesti in regiune. Iar diplomatia economica a fost mereu o componenta esentiala a acestor relatii.

De asemenea, munca celor care prin natura meseriei lor se ocupa de problemele terorismului a dat rezultate in cazul Romaniei. Amenintarile, care nu au fost putine si nici minore, nu au devenit fapte, iar pentru asta romanii trebuie sa fie recunoscatori tuturor institutiilor care au colaborat in a dezamorsa amenintarile potentiale.

Aceasta „liniste” aparenta ofera o usa deschisa diplomatiei economice. In acelasi timp permite continuarea si intarirea relatiilor politice cu regimurile legitime din regiune. Relatiile Romaniei merg din acest punct de vedere in linie cu cele ale Uniunii Europene, iar din cel militar respecta limitele impuse de apartenenta la NATO. Nu doar Romania are de castigat de pe urma unei relatii apropiate cu Orientul Mijlociu, ci intreaga Uniune Europeana – tara noastra are capacitatea de a deschide usi care sunt mai greu de deschis.

Cum a fost regandita dimensiunea economica a relatiilor Romaniei fata de aceste state, dupa evenimentele generate de Primavara Araba?

RAMONA MANESCU: Primavara Araba a insemnat nu doar progres, ci si regres. Mai ales economic. Toate tarile care au trecut printr-un proces de transformare democratica au avut de suferit economic. In plus, cresterea tensiunii in zona Orientului Mijlociu, mai ales dupa Primavara Araba, si exacerbarea amenintarii teroriste au ridicat bariere – cea mai importanta fiind afectarea libertatii de a calatori.

Cei sase ani scursi de la primele evenimente – cele din Tunisia, au permis lucrurilor sa se aseze, atat politic, cat si economic. Au avut loc alegeri democratice, noi conduceri legitim alese s-au instalat, iar acum este momentul reconstructiei. Se pun baze noi, se merge pe regulile economiei de piata si ale comertului international.

Interesul Romaniei pentru intreaga zona extinsa a MENA (Orientul Mijlociu si Africa de Nord) a crescut, iar aceasta se vede in delegatiile la nivel inalt care au avut loc – unele in premiera. In aprilie 2014 in Israel, in mai 2015 in Arabia Saudita, Qatar, Kuweit si Emiratele Arabe Unite, in octombrie 2015 in Iordania, in februarie 2016 in Iran – asta pentru a enumera doar cateva. Vizitele la nivel inalt sunt cele care deschid drumul contactelor economice si este clar momentul ca firmele romanesti sa preia initiativa. Agricultura, componente auto, IT, industrie extractiva – sunt doar cateva sectoare in care Romania are ce oferi, iar pe piata din zona despre care vorbim exista cerere.

Care este cea mai puternica „veriga” in relatiile Romaniei cu tarile din Orientul Mijlociu? Dar cea mai slaba?

RAMONA MANESCU: Pentru a avea o imagine corecta, trebuie ca in primul rand ar trebui sa decelam o serie de diferente care exista in relatiile cu aceste tari.

Pe de o parte avem tarile din Magreb, Mashreq si Egiptul – care este intre cele doua. Cu aceste tari, Romania a avut relatii economice timp de decenii. Aceste relatii economice se reflecta in numeroase elemente de infrastructura construite cu participarea directa a unor companii din Romania. Este vorba de infrastructura din domeniul transporturilor, energiei, petro-chimie, agricultura, medicina – asta pentru a mentiona doar cateva. In aceste tari exista o memorie institutionala si sunt multi actuali demnitari care si-au facut studiile in Romania.

Pe de alta parte avem tarile din Golf: Qatar, Oman, Kuweit, Bahrein, Arabia Saudita, Yemen si Emiratele Arabe Unite. In aceste tari, primele companii care au venit pentru a investi si a sprijini nevoile de dezvoltare locala au fost cele din Statele Unite, Marea Britanie sau Germania.

In Libia, Irak sau Siria exista avantajul unui drum deja batut dar si dezavantajul instabilitatii si problemelor de securitate.

In Qatar sau UAE, unde exista un mediu economic foarte atragator, companiile din Romania trebuie intai sa se faca cunoscute, iar apoi sa poata face fata unei competitii directe cu marii jucatori de pe piata.

In ce masura relatiile economice cu Orientul Mijlociu pot influenta pozitia Romaniei in cadrul UE si NATO?

RAMONA MANESCU: Intotdeauna am spus ca relatiile economice sunt un instrument extrem de puternic in favoarea pacii, stabilitatii si succesului unei tari.

Atunci cand lucrezi opt ore pe zi si esti platit pentru munca depusa, nu te mai gandesti la „cine e vinovat pentru viata grea pe care o duci si cum sa-l pedepsesti pe cel pe care-l consideri responsabil” ci la „cum sa-ti pastrezi locul de munca” si „cum sa cheltui banii castigati intr-un mod care sa-ti aduca multumire”. Investitiile in economie aduc cu ele si sprijin pentru educatie si sanatate.

Romania, prin cultivarea relatiilor economice cu zona Orientului Mijlociu, exporta pace si stabilitate. Iar acest lucru nu poate fi decat in interesul UE si NATO.

Cum considerati ca ar putea fi imbunatatite relatiile economice ale Romaniei cu tarile din Orientul Mijlociu?

RAMONA MANESCU: Directia corecta si de dorit este cea a diplomatiei economice. Iar vorbele trebuie urmate de fiecare data de fapte.

In practica asta inseamna ca fiecare misiune diplomatica trebuie pregatita din timp nu doar cu partenerii externi, ci si cu cei interni. Atunci cand un Prim Ministru roman ajunge intr-o tara din Orientul Mijlociu, trebuie sa poata pune pe masa oferte concrete. Iar aceste oferte trebuie pregatite de acasa. Statul roman poate si trebuie sa se implice in a sprijini mediul economic pentru a fi pregatit sa faca pasul catre aceste noi piete.

Odata agreat un acord cu parteneri din Orientul Mijlociu, el trebuie onorat in timpul si termenii stabiliti. Daca intre discutie si fapte trece un an este deja prea tarziu. Intre timp oportunitatile sunt culese de altii, mai bine pregatiti, mai rapizi, mai dornici de a creste intr-un mediu economic care nu mai este de mult doar national, ci global.

Sursa text: europunkt.ro