RAMONA MANESCU: Uniunea Europeana se afla intr-una dintre cele mai tensionate si dificile perioade ale sale

Europarlamentarul PNL/ PPE RAMONA MANESCU a participat, luni, la dezbaterea ,,Migratia in Europa. Provocari si oportunitati pentru Romania” care a avut loc la sediul Cercului Militar National din Capitala. Dezbaterea a fost organizata de New Strategy Center.

“In contextul deciziilor luate saptamana trecuta de catre Consiliul Uniunii Europene pentru Justitie si Afaceri Interne (JAI) si a Consiliului European ce i-a urmat, o analiza a impactului acestor masuri asupra Romaniei precum si o dezbatere asupra cailor de urmat, atat pentru tara noastra cat si pentru intreaga Uniune Europeana sunt mai mult decat necesare”, declara RAMONA MANESCU cu putin timp inaintea dezbaterii.

In continuare va prezentam, in varianta integrala, discursul RAMONEI MANESCU din timpul dezbaterii Provocari si oportunitati pentru Romania”.

„Distinsi oaspeti,

Doamnelor si Domnilor

Doresc sa multumesc gazdelor – New Strategy Center, un think-tank extrem de necesar in peisajul neguvernamental, care si-a canalizat energiile inca de la inceput in abordarea unor teme de foarte mare interes pentru Romania cu impact asupra politicilor de securitate si aparare.

Sunt sigura ca ideile care vor reiesi din discutiile de astazi, beneficiind de expertiza unor profesionisti ce acopera zonele relevante pentru subiectul abordat, aduc un plus strategiei Romaniei din domeniul migratiei si politicilor de azil.

Cred in capacitatea Romaniei de a-si contura o pozitie pro-activa, de jucator in prima linie in acest domeniu.

Sa nu uitam – Romania este printre cele doar cateva tari ce inca au o ambasada functionala la Damasc!

Este evident ca Uniunea Europeana se afla intr-una dintre cele mai tensionate si dificile perioade ale sale.

De la criza economica din Grecia, la criza umanitara a refugiatilor si a migratiei si de la situatia de securitate din Ucraina si conflictul hibrid cu Rusia pana la amenintarea globalizata a terorismului, Europa are pe agenda sa multe intrebari la care este fortata sa gaseasca rapid un raspuns adecvat.

Toate aceste crize evidentiaza insa carentele unei lumi globalizate, in care fracturile, decalajele si discrepantele persista, atat in sfera sociala, cat si in cea politica si economica.

Cred insa in acelasi timp ca nu momentele de relaxare sunt cele care te fac mai puternic, ci crizele pe care esti pus sa le rezolvi si la care vii cu raspunsuri adecvate.

Europa are sansa de a iesi intarita din acest complex de probleme, iar raspunsul se afla in valorile si telurile care ne unesc, nu in diferentele de opinii.

Aplecandu-ne asupra unuia problemei migratiei si a refugiatilor, observam de la inceput ca ea este un efect, nu o cauza. O gestionare cu succes a acestei situatii nu poate fi facuta individual, de fiecare Stat Membru, ci doar la nivel european si doar in cooperare cu partenerii nostri si tarile din vecinatatea sudica a continentului.

Decizii unilaterale, precum cea a zidurilor sau a inchiderii granitelor, pun in pericol tratate fundamentale si doar complica problemele. La fel de contraproductive sunt si abordarile inverse, de a-i chema spre Europa pe toti cei care se simt amenintati de conflicte si regimuri totalitare. Cu atat mai mult cand aceste initiative sunt luate fara o consultare prealabila cu tarile partenere din UE, fara a avea un plan si fara a fi pregatiti.

CITESTE SI: EUROPARLAMENTARUL RAMONA MANESCU PARTICIPA LA DEZBATEREA ,,MIGRATIA IN EUROPA. PROVOCARI SI OPORTUNITATI PENTRU ROMANIA”

Solutia poate veni doar dintr-o abordare comuna, sustinuta de Consiliu, Comisie si Parlament. Documente fundamentale, precum cele care reglementeaza spatiul Schengen sau procedura de azil sunt in acest moment depasite de o realitate pe care Europa nu a anticipat-o.

O abordare comuna inseamna:

determinare,

consecventa,

negociere,

solidaritate,

realism,

pragmatism,

si viziune.

Propunerea actuala a Comisiei, sustinuta de o majoritate a Parlamentului European este bazata pe negociere, dovedeste determinare, consecventa si solidaritate. Din pacate, ii lipsesc realismul, pragmatismul si viziunea!

Tarile central si est-europene, iar aici vorbesc in special de cazul Romaniei, nu se opun transferului unui volum mare de persoane dinspre Grecia si Italia, din lipsa de solidaritate.

In istoria recenta, Romania nu s-a confruntat cu astfel de probleme si nici nu a fost pusa in situatia de a face fata unor valuri migratorii. Aceasta este o realitate ce trebuie luata in considerare atunci cand se discuta problema gazduirii unui numar de refugiati. Romania nu dispune in momentul de fata nici de infrastructura de primire si nici de resurse in acest sens pentru a face fata unui numar de migranti, mai mare decat cel pe care deja si l-a asumat.

Solidaritatea nu inseamna trimiterea fortata a refugiatilor intr-un loc care nu dispune de capabilitati pentru a-i primi si crearea astfel a unei noi crize. Cu sprijinul financiar si logistic al Uniunii Europene si al tarilor cu experienta in construirea si gestionarea unor centre pentru refugiati, Romania poate ajunge insa in pozitia de a fi pregatita sa faca fata unui val migrator mai mare. Dar trebuie sa veddem daca aceasta este cea mai buna solutie.

Evolutia situatiei din celelalte tari aflate pe rutele de migratie dinspre Turcia si Grecia spre Vestul Europei demonstreaza clar cat de serioase pot fi efectele unui val migrational care loveste pe neasteptate.

Serbia a interzis joi, 24 septembrie, importurile din Croatia ca raspuns la decizia Zagrebului de a inchide propria granita pentru transporturile de marfa. Imediat, Croatia a interzis intrarea tuturor vehiculelor inregistrate in Serbia. Ambele tari sufera pierderi de peste 1 milion de euro zilnic ca urmare a acestor decizii.

Aceste evenimente si evidenta escaladare a tensiunilor dintre cele doua state, ce au trecut in urma cu doar doua decenii printr-un razboi, au loc la doar o saptamana dupa ce Croatia si-a deschis granitele (16 septembrie). Atunci, in doar o zi, 5.600 de refugiati au intrat in Croatia dinspre Serbia.

In saptamana ce a urmat, numarul lor a urcat la 51.000. Evident, Croatia, o tara de doar 4 milioane de locuitori, se clatina sub presiunea acestui exod. Am vazut toti imaginile din Tovarnik, micul oras Croat, unde politia a fost coplesita de miile de refugiati care au luat cu asalt un tren, in speranta ca ii va duce mai departe, spre Vest.

Presiunea crescuta asupra Serbiei si Croatiei vine ca urmare a deciziilor si actiunilor anterioare ale Ungariei, care a inchis complet granita cu Serbia pe 15 septembrie.

Pe de alta parte deciziile luate de Ungaria au venit ca o reactie la suprasolicitarea cauzata de cei peste 150.000 de refugiati ce i-au trecut granitele in doar 8 luni.

Ungaria s-a confruntat cu autostrazi si gari blocate, cu incidente violente intre politie si refugiatii care refuzau inregistrarea si amprentarea si cu acuze din partea majoritatii statelor europene.

Una dintre cele mai contestate decizii a fost cea a construirii unui gard de sarma ghimpata de-a lungul celor 175 de km de granita cu Serbia. Inceput pe 17 iunie, trei luni mai tarziu era finalizat. La aceasta ora, el deja se continua si de-a lungul granitei cu Croatia, urmand sa fie complet in doar cateva zile.

Texte fundamentale pentru constructia europeana, precum cele care reglementeaza spatiul Schengen sau acordurile de la Dublin privind azilul par sa nu mai existe.

Iar daca vorbim despre refugiatii pe care o majoritate a Statelor Membre doreste sa-i relocheze in Romania, trebuie sa spunem si ca acestia au refuzat chiar si oferta Vienei, afirmand ca doar in Germania au perspectivele pe care si le doresc.

Am o intrebare retorica: este cu adevarat pregatit vestul sa absoarba cateva milioane de potentiali imigranti in urmatorii ani? Nu mai este cazul unor emigranti din est, apartinand culturii europene, care deja vorbeau limba tarii unde doreau sa munceasca. Vorbim de cetateni apartinand unei alte culturi si unei alte religii, care in marea lor majoritate nu vorbesc limba tarii gazda.

Procentele pe care le-au obtinut partidele de extrema dreapta in Germania, Austria, Anglia sau Olanda la ultimele randuri de alegeri, nu sunt rezultatul unei nemultumiri fata de birocratia institutiilor europene. Ele sunt o reactie de respingere si de protest fata de propriile autoritati, incapabile sa le ofere cetatenilor minimul de securitate la ei in tara.

CITESTE SI: RAMONA MANESCU: IN FATA VALULUI MIGRATIONAL, EUROPEI II LIPSESTE O SOLUTIE COMPLETA SI ADECVATA

Nu cred ca Europa isi doreste si este pregatita pentru o reintoarcere a xenofobiei.

Se constata in ultimii ani o crestere constanta a reactiilor de respingere, de multe ori violenta,  fata de populatia Roma si azilantii veniti din cele mai sarace tari ale Europei. Pe acest fond, organizatiile care monitorizeaza fenomenul precum “European Council on Refugees and Exiles” din Bruxelles, au observat pe teritoriul Germaniei o crestere exploziva a violentelor impotriva azilantilor.

Suplimentar problemei de integrare a noilor veniti, exista, chiar mai serioasa, problema securitatii. Sa ne amintim de evenimentele recente, cand cetateni europeni, nascuti, crescuti si educati aici, au fost radicalizati, ajungand sa comita acte de terorism sau sa plece pentru a se alatura unor grupari teroriste.

Mohammad Sidique Khan, liderul atacurilor cu bomba din Londra, din iulie 2005, s-a nascut in 1974 in Leeds, West Yorkshire din parinti pakistanezi.

Chérif si Saïd Kouachi, responsabili pentru atacul asupra redactiei Charlie Hebdo sunt nascuti in Paris din parinti algerieni.

Ei si multi altii au fost expusi mesajelor extremiste si radicalizati chiar in mijlocul Europei.

Integrarea in societatea vestica a migrantilor economici din anii ’70, ’80, ’90, veniti din Pakistan, Bangladesh, tarile magrebiene sau cele sub-sahariene este un proces inca in desfasurare, care este departe de un procent de reusita de 100%.

Revenind la valul de migranti, constatam in acest moment ca pe teritoriul spatiului Schengen, se afla mai multe sute de mii de persoane care au trecut fraudulos granitele, iar in momentul in care au interactionat cu autoritatile unei tari europene au reactionat violent, refuzand inregistrarea si amprentarea, asa cum prevad procedurile UE.

Aceste persoane vin din zone de conflict, unde autoritatile statale practic nu mai exista sau au pierdut complet controlul, zone dominate de grupari teroriste care au declarat oficial ca cetatenii europeni sunt o tinta si au cerut adeptilor lor sa actioneze in acest sens.

Este evident riscul de securitate generat. Asa cum deja s-a demonstrat prin cazurile de persoane arestate din randul refugiatilor ajunsi in spatiul european, dovedite ca fiind membri activi ai Daesh, este doar o chestiune de timp pana cand acest risc se va concretiza in noi situatii in care tarile europene vor fi nevoite sa contabilizeze numarul de victime.

Atentatele ce au avut loc pe teritoriul atator state europene sunt percepute ca un esec al autoritatilor in a asigura siguranta propriilor cetateni in interiorul granitelor UE. Acest esec este deja asumat si declarat, mai ale in fata unor amenintari precum cele ridicate de extremisti care decid sa actioneze individual si independent de reteaua care i-a racolat – asa numitii “lupi singuratici”.

Pe acest fond de nesiguranta, cetatenilor europeni li se cere sa accepte un nou val migrational, automat si o amenintare de securitate mult mai mare, fara niciun fel de garantii cu privire la riscuri.

Din pacate, autoritatile din state cu un procent extrem de mare de migranti, si-au dovedit in repetate randuri incapacitatea de a-si proteja proprii cetateni.

Din pacate, taberele de refugiati sunt doar o solutie de moment, iar ele nu reprezinta sub nicio forma un raspuns la problema de baza, care genereaza aceste imense deplasari de populatie.

Cu atat mai putin taberele de refugiati, aflate la mii de kilometri distanta fata de locul de origine al celor care fug din fata conflictelor, insecuritatii, saraciei, lipsei de perspective si problemelor cronice ar putea reprezenta unica solutie.

Iar eu nu pun problema strict din perspectiva economica. Desi este evident ca, financiar vorbind, este infinit mai eficient pentru Europa sa ofere unui refugiat hrana, asistenta medicala, adapost si acces la educatie atunci cand el se afla in tabara de refugiati Zaatari din Iordania, la doar 10 km de granita cu Siria – locul de origine al celor ce fug din calea razboiului – si sa nu-l transporte la 4.000 km de casa, pana in Germania.

Daca vorbim de refugiati si nu de migratia economica – iar acesta este un subiect ce trebuie clarificat si transat la nivelul institutiilor europene, pot spune ca am avut sansa sa vizitez taberele de refugiati din Iordania si Liban si sa discut direct cu cei pe care lipsurile si razboiul i-au obligat sa fuga in alte tari.

Marea lor majoritate isi doresc sa se intoarca acasa. Sunt profund legati de locul unde s-au nascut si nu isi doresc o alta patrie sau o tabara de refugiati care sa ofere conditii mai bune. Isi doresc pace la ei in tara, isi doresc o scoala pentru copii lor, un spital pentru cei in nevoie, infrastructura, dezvoltare, locuri de munca si perspective reale pentru tanara generatie. Pe toate acestea si le doresc in tara lor, in Siria, in Irak, in Eritreea. Asta este ceea ce mi-au spus si repetat toti cei cu care am discutat in taberele de refugiati gestionate de UNHCR si UNRWA in Orientul Mijlociu.

Se recunoaste deja ca lipsa de viziune a unor decizii din trecutul recent a generat efecte pentru care platim acum. Cele mai bune exemple le gasim in situatia din Nordul Africii si Orientul Mijlociu, ce a urmat primaverii arabe.

Tot pe acest palier al discutiei, vorbind despre viziune sau a lipsei ei, mai exista un mare semn de intrebare.

Comisia Juncker si-a inceput activitatea la 1 noiembrie 2014. Ea a fost investita avand la baza “planul Juncker”, construit pe 10 prioritati, ce se intinde pe perioada a sase ani. Prima si cea mai importanta dintre aceste prioritati este cea a “crearii de locuri de munca si stimulare a cresterii economice”. Intregul plan tinteste investitii de 315 miliarde €.

Ceea ce ne spunea domnul Junker era de fapt ca avem un mare deficit de locuri de munca.

Zece luni mai tarziu, Cancelarul german Angela Merkel declara ca Germania poate primi pana la 800.000 de refugiati pana la finalul anului 2015, vazand in acest exod un avantaj pentru piata muncii din Germania, care are nevoie de forta de munca.

Apar in mod firesc doua intrebari:

De ce nu ii angajam in primul rand pe toti tinerii europeni, educati si calificati in Europa, cei carora toti acesti lideri le promit locuri de munca?

Sau daca gresim si avem totusi locuri de munca si somajul a disparut…

De ce mai este nevoie sa investim o suma colosala in crearea de locuri de munca?

Un instrument puternic, pe care deja il avem la dispozitie, este Agenda Europeana privind Migratie. Este o strategie propusa de Comisie si laudata la nivel international de ONU.

Ei i se alatura cele 2.4 miliarde de euro ce sunt alocate intr-un plan multianual pentru problema refugiatilor si a migratiei. Cred ca fenomenul migratiei este doar la inceput, iar viitorul nu foarte indepartat va expune Europa unor presiuni si mai mari. Statele europene trebuie sa abordeze serios subiectul si sa fie pregatite.

Agenda Europeana privind Migratia se bazeaza pe 4 piloni:

Reducerea stimulentelor pentru migratia neregulamentara

Salvarea de vieti si securizarea frontierelor externe

O politica solida in domeniul azilului

O noua politica in domeniul migratiei legale

Doar ca aceasta Agenda, oricat de cuprinzatoare ar fi, nu se adreseaza decat efectelor, nu si cauzelor.

Pentru a avea succes, trebuie abordata si cauza profunda, care ii face pe unii sa caut o lume mai buna, iar pe altii ii arunca in bratele extremismului si terorismului.

Subdezvoltarea economica, lipsa de oportunitati, sistemul educational si de sanatate prabusit, infrastructura slaba – acestea sunt cauzele profunde. Dovada o gasim in contrastul dintre tari precum Qatar, Oman sau Kuweit, aflate in imediata vecinatate a conflictelor, stabile si infloritoare, si alte state, care acum sunt patria razboiului si gruparilor teroriste.

O astfel de abordare este nu doar un raspuns solid adresat problemelor ci si un interes al UE. O vecinatate pacificata, stabila si cu perspective convingatoare de dezvoltare este in interesul si in avantajul Uniunii Europene. Poate chiar mai mult decat in abordarea migratiei, Uniunea Europeana are nevoie de consecventa si determinare in politica sa externa. Este adevarat ca Uniunea Europeana nu este o constructie militara ci una politica.

Dar provocarile actuale depasesc cu mult cadrul clasic. Astazi, rolul infrastructurii de educatie si sanatate, securitatea energetica, dezvoltarea economica si oportunitatile legate de antreprenoriat si obtinerea unui loc de munca sunt chiar mai importante decat forta armata.

Lor li se adauga nevoia de stabilitate institutionala, democratie, respectare a drepturilor omului, si combatere a coruptiei – mecanisme care asigura cea mai buna protectie in fata altor provocari din categoria razboiului hibrid.

Pentru a putea vorbi de astfel de deziderate in tarile Orientului Mijlociu si din Nordul Africii, Europa trebuie sa constientizeze ca are in fata un conflict ce dureaza de mai bine de patru ani si jumatate si care a depasit faza negocierilor politice. Non-interventia si nehotararea sunt cele care au permis aparitia si extinderea Daesh.

Fara a elimina amenintarile de securitate nici nu se poate vorbi despre celelalte masuri complementare, precum refacerea zonelor afectate si repunerea economiilor pe picioare.

In fata unor astfel de amenintari, Europa trebuie sa-si asume mai mult decat efortul umanitar. Trebuie utilizate toate parghiile avute la dispozitie, fara a neglija nici ipoteza unei interventii armate coordonate. Implicarea individuala, doar a unor State Membre, este insuficienta.

Nu pot fi de acord cu pozitia Inaltului Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe si Politica de Securitate, doamna Federica Mogherini, care a declarat in mai multe randuri ca Uniunea Europeana nu va interveni militar impotriva Daesh.

Continuarea politicii de indecizie si prudenta va transforma valul actual de migratie intr-un adevarat tsunami caruia este clar ca Europa nu ii poate face fata”.

Sursa foto: ramona-manescu