Ramona Mănescu: Vor reuși lobby-ul Gazprom și presiunea Germaniei să pună capac scandalului GasGate?

Europarlamentarul PPE Ramona Mănescu se întreabă dacă scandalul GasGate va putea fi aplanat grașie lobby-ului făcut de Gazprom și coroborat cu presiunea constantă venită din partea Germaniei. Politicianul își expimă opinia personală în acest caz în cadrul unui editorial publicat de jurnaliștii de la puterea.ro.

“Scriam, în urmă cu o săptămână, despre documentul de 272 de pagini, ajuns din birourile Directoratului General pentru Competiție (DG Comp) direct în presă. Rezultatul unei anchete anti-trust demarate de către Comisia Europeană în 2011, și finalizată în 2015, așteaptă de cel puțin trei ani de zile o decizie a Comisiei.

Pentru a avea o idee despre cât de repede se derulează astfel de investigații și cam care e rezultatul lor, putem face o comparație cu procedura similară inițiată de DG Comp împotriva Google, în 2010. La cinci ani de la demararea anchetei, în aprilie 2015, DG Comp a emis o Comunicare privind Obiecțiunile, urmată de o a doua, în iulie 2016. Un an mai târziu, în iunie 2017, Comisia amenda Google cu 2,42 miliarde de EURO și impunea un termen de 90 de zile pentru încetarea abuzului de poziție dominantă în piață.

Aceasta înseamnă că, în cazul Google, la un an de la finalizarea anchetei, aceasta deja a produs efecte, iar ele înseamnă amenzi de miliarde de euro.

În cazul Gazprom, așteptăm din 2015 o decizie, iar informațiile care rezultă din documentul DG Comp scurs în presă indică două lucruri: o perioadă de grație de opt ani pentru încetarea abuzului de poziție dominantă și nicio amendă. Aceasta deși comportamentul abuziv, așa cum reiese din Comunicarea privind Obiecțiunile, datează cel puțin din 2004, a fost făcut cu bună știință și intenționat și, cel mai grav, Gazprom a acționat mai mult ca un instrument de politică externă al Rusiei și mai puțin ca o companie comercială, supusă legilor pieței.

Lucrurile se complică dacă adăugăm informația conform căreia investigația asupra Gazprom era deja gata la sfârșitul lui 2013 – începutul lui 2014, la finalul mandatului precedentului Comisar pentru Competiție Joaquín Almunia. Atunci însă, concluziile DG Comp sugerau o amendă pentru Gazprom între 2 si 10 miliarde USD. Noul DG Comp, în loc să finalizeze dosarul, a preferat să reanalizeze întregul dosar, conform declarațiilor lui Mykhailo Gonchar, președintele Centre for Global Studies Strategy XXI. Aceasta înseamnă că în cazul Gazprom așteptăm de patru ani un efect al anchetei, iar acesta s-ar putea să se rezume la un simplu set de recomandări ce trebuie transpuse în practică nu în 90 de zile, ca în cazul Google, ci în opt ani de zile.

Este normal ca în această situație să începem să ne punem întrebări referitor la imparțialitatea Comisiei, sau cel puțin a DG Comp, și mai ales la capacitatea ei de a apăra interesele cetățenilor europeni. Îngrijorarea crește atunci când informațiile apărute în piață menționează presiuni din partea unor înalți oficiali germani în sensul unei înțelegeri avantajoase pentru Gazprom.

Pentru a înțelege efectul politicilor abuzive ale Gazprom asupra cetățenilor europeni, putem lua ca exemplu cazul Poloniei. Gazul rusesc livrat în Polonia, prin conducta Yamal, este cel mai scump gaz din întreaga Uniune Europeană. Dacă ne uităm la hartă, vedem cum gazul din Rusia trece întâi prin Belarus, apoi prin Polonia și ajunge în Germania, unde devine “gaz UE”. Când gazul ajunge în Belarus, costă aproximativ 180 USD / 1000 mc. Când ajunge în Polonia, prețul urcă la 350 USD / 1000 mc. Ar putea exista o justificare în distanța suplimentară. Dar, când același gaz traversează și Polonia și ajunge în Germania, prețul scade la 200 USD / 1000 mc.

Luând în considerare această realitate, declarațiile ministrului de Externe german, Sigmar Gabriel, si cele ale cancelarului austriac, Christian Kern, ce au criticat anul trecut sancțiunile impuse de Senatul SUA împotriva Rusiei, spunând că amenință alimentarea cu gaz a Europei, pot fi citite într-o cu totul altă lumină. Lor li se adaugă acuzele formulate de Norbert Röttgen, președintele Comisiei de Afaceri externe a Bundestagului, care menționează puternica influență a lobby-ului Gazprom în interiorul SPD.

Toate aceste elemente se combină cu interesul formulat în mod deschis de către Germania pentru concretizarea Nord Stream 2, susținut de investiții directe prin companii precum Uniper, Wintershall sau OMV, și formează o imagine foarte îngrijorătoare cu privire la independența și siguranța alimentării cu gaz a Uniunii Europene.

Consider că în aceste condiții se impune o acțiune a Parlamentului European, cel puțin sub forma audierii celor implicați. Aici este vorba, în primul rând, despre DG Comp, dar și despre diferiții actorii economici menționați și chiar despre diverși responsabili politici din țările membre. Încrederea în instituțiile europene este un bun câștigat cu mare greutate și care se poate pierde cu mare ușurință. În plus, a-i lăsa pe cetățenii polonezi, bulgari, unguri, cehi, estonieni, letonieni, lituanieni și slovaci să creadă că au trebuit să plătească mai mult pentru gazele achiziționate din Rusia (țările care fac obiectul dosarului de la DG Comp), doar pentru ca germanii să plătească mai puțin, implică un risc major de fracturare între estul și vestul Uniunii Europene.

România, deși nu apare în analiza DG Comp, nu își poate permite să rămână indiferentă. Independența energetică de care ne bucurăm astăzi nu înseamnă că suntem izolați de problemele sistemului energetic european. Spre exemplu, proiectul BRUA, pentru care Romania are un interes particular, va fi afectat dacă întreaga Europă Centrală ajunge să importe gaz rusesc din Germania.

Dacă privim cu atenție la ce se întâmplă în jur, vedem că, direct sau indirect, Gazprom încearcă în mod constant să influențeze și chiar să controleze piața și politicile energetice europene. Aparent, în România, OMV – companie austriacă, este unul dintre marii jucători. Dar, din când în când, scapă în spațiul public informații care ar trebui să ne pună pe gânduri. O astfel de informație este schimbarea directoarei Direcției de Producție Gaze a OMV, înainte de termen, cu Franck Neel. Această schimbare are loc strategic, înainte de momentul luării deciziilor privind exploatarea zăcămintelor de gaze din Marea Neagră. Ce îngrijorează este faptul ca Franck Neel vine cu o recomandare de la Gazprom. OMV nu este total străină de relațiile cu Gazprom nici la nivel mai înalt, actualul CEO, Reiner Seele, mândrindu-se cu parteneriatul strategic dintre OMV și Gazprom.

Citește și: RAMONA MĂNESCU: VINE UN GASGATE, DUPĂ DIESELGATE?

Mai mult, trebuie să ținem cont că practica demonstrează că promisiunile sau angajamentele verbale ale Gazprom sunt uneori făcute doar pentru a obține alte avantaje. Este și cazul discuției despre menținerea unui tranzit de 10-15 miliarded mc de gaze prin Ucraina. Promisiune repetată și prin vocea cancelarului german Angela Merkel. Dar aceste promisiuni sunt făcute în același timp cu deschiderea unei discuții complet noi, cea despre un eventual Nord Stream 3.

Toți cei afectați de politicile abuzive ale Gazprom ne sunt aliați în multe alte dosare, unde România are interesul unor decizii favorabile din partea Comisiei Europene. Așa cum noi ne așteptăm la susținere din partea prietenilor, la fel și ei au nevoie de suportul nostru atunci când se află în situații dificile.

Autoritățile române trebuie să fie extrem de atente la tot ce se întâmplă, atât în vecinătatea noastră, cât și in interior. Nu ar fi de dorit ca, peste câțiva ani, să ajungem și noi în situația dificilă a Poloniei sau a Bulgariei. Ar fi o situație extrem de periculoasă, știind că entitățile implicate sunt capabile, pe de o parte, să deturneze politicile europene în domeniu, iar pe de altă parte, să refuze aplicarea unei decizii a Curții Internaționale de Arbitraj de la Stockholm . Am fi practic lipsiți de orice sprijin și la mâna unor forțe deloc prietene.

Împreună, cele 28 de State Membre, au decis că au nevoie de stabilitate și securitate energetică și doresc să scape de dependența masivă de gazul livrat de Gazprom. Această decizie s-a transpus în acte normative, valabile pentru toate țările europene și în finanțări de la bugetul european de sute de milioane de euro. Acțiunile DG Comp și influența camuflată a Germaniei vin în contradicție cu aceste decizii și legi, iar această situație nu poate fi tolerată”.

Sursa foto și text: puterea.ro