Repatriere România de cinci stele

Frumusetea Romaniei si a romanilor in toata complexitatea ei numai un roman o poate intelege. Imi povestea cineva cum si-a luat mama sibianca din tata in fiu in SUA, sa petreaca o vacanta. In tot acest timp, mama a stat ca pe ace.

-Mi-e dor de Sibiul meu drag, atat de dor, incat simt ca ma topesc aici. Tu, draga mea, nu imi poti intelege drama. Cand sunt acasa, departe de voi, va simt lipsa si imi este dor sa stau cu voi la masa. Cand sunt aici cu voi, ma simt vinovata fata de tara in care m-am nascut ca am plecat asa…Oare cine mai trece pe la mormantul parintilor si fratilor mei?

Si au adus-o acasa si a fost mai bine, fiindca peste un an a murit si nu suporta sa auda ca va fi ingropata in alta parte, decat in locul ei de veci pe care il mostenise din mosi stramosi.

Romanul care pleaca duce cu sine impovaratoarea durere a instrainarii peste mari si tari si oricat i-ar fi de bine si in orice lux ar trai, nu inceteaza sa se gandeasca la ceapa aceea impartita in patru, frecata cu sare, la bucata subtire de branza si la painea abia scoasa din cuptor pe care le aveau pe masa si mai ales la chipurile celor dragi.

Ne iubim tara si iubim tot ce lasam aici: case, parinti, peisaje, feluri de mancare, obiceiuri, locuri dragi. Cand ne intoarcem din cand in cand ni se pare ca si pietrele ne recunosc si tresar.

In acest context, sper ca ati inteles de ce repatriere Romania trebuie sa se faca. Avem nevoie sa stim ca putem merge la mormantul celor dragi sa ii plangem, sa le ducem o floare si sa le mangaiem crucea, sa ne sfatuim cu ei si sa le demonstram ca intre noi si ei nu va exista niciodata uitare.

Exodul romanilor a fost urmat logic de aparitia firmelor de pompe funebre specializate in repatrieri, fiindca nu ne puteam abandona mortii dragi acolo.

Sa ne facem datoria fata de ei, mai ales ca suntem sustinuti in organizarea repatrierii si apartinatorii nu sunt nevoiti sa se deplaseze in tara in care a avut loc decesul.

Sub nicio forma nu ar fi bine sa plece acolo. Imaginati-va ca parintii au doi copii, unul care a ramas acasa, langa ei si altul care si-a gasit sfarsitul printre straini.

Durerea lor ar fi si mai mare daca si copilul cu care au ramas pleaca sa il aduca in tara pe fratele decedat, fiindca vor crede ca il vor pierde si pe cel ramas viu.

Acelasi lucru se intampla in mintea copiilor carora le-a murit un parinte departe de tara. Plecarea celuilalt parinte, sa il aduca pe cel mort acasa, ar fi perceputa ca un act de tradare.

Nu este necesar ca un apartinator sa reconstituie drumul vietii si al mortii ca Vitoria Lipan, fiindca firmele de pompe funebre rezolva totul, daca apartinatorii le dau informatii complete despre decedat.

Repatrierea este o misiune deosebit de grea pe care o aduce la indeplinire echipa de specialisti de la firma de pompe funebre, iar ceea ce fac opt persoane nu poate face una singura, complet lipsita de experienta si indurerata.

Intoarcerea acasa a celui care si-a gasit sfarsitul printre straini este pregatita minutios, prin parcurgerea urmatoarelor etape:

1. Preluarea decedatului si pregatirea atenta a acestuia pentru repatriere.
2. Punerea la punct a dosarului de repatriere conform legislatiei funerare internationale.
3. Transportul funerar international cu masini funerare autorizate, dotate cu frig, fiindca este posibil ca repatrierea sa aiba loc in zile cu temperaturi caniculare.

Fiecare etapa este grea si presupune mult efort si pricepere din partea celor care o parcurg. Pregatirea decedatului cuprinde: toaletare atenta, imbalsamare si imbracare, machiaj al fetei si manipulare de cate ori este nevoie. Aici se impune sa dicutam si despre cele doua sicrie obligatorii: unul din zinc si unul de esenta lemnoasa. Sicriele sunt insotite de crucea inscriptionata corespunzator si de echipamentul primului sicriu, in care se asaza decedatul. Apreciez munca acestor oameni fiindca nu este placut sa atingi un trup lipsit de viata si sa manipulezi un trup la fel de greu, cum este pamantul.

In timpul manipularii, decedatul poate atinge oamenii care il manevreaza cu mana lui cea rece si daca nu ar fi experienta, sperietura ar fi mare de tot.

Un barbat in toata firea a povestit cum a avut parte de o asemenea sperietura. Fiind puternic, dupa ce decedatul a fost spalat acasa, el trebuia sa il ia in brate si sa il aseze pe pat ca sa fie imbracat si asezat in sicriu. In acela moment, mainile care erau incrucisate pe piept ale decedatului au cazut si l-au atins pe spate pe omul ce il ducea in brate.

E greu si marcant sa pregatesti atat de mult trupuri pentru repatriere! Acolo vezi copii nevinovati care au murit inainte de vreme, batrani neputinciosi si tineri inalti ca brazii si frumosi ca bujorii. Un medic care lucreaza la morga unui spital mare, mi-a povestit ca este foarte marcat cand vede copii morti si ca nu poate sa isi revina decat dupa cateva zile.

Romania, tara in care te-ai nascut, ramane pentru tine la fel de draga ca vorba dulce si asemenea chipului cunoscut si frumos al mamei.

Cineva spunea ca nicio mama nu este urata. Aduceti-i pe cei dragi, care mor printre straini acasa, fiindca numai aici isi gasesc linistea!

Aici se simt doriti, iubiti, pretuiti si au nevoie sa se odihneasca in raiul fermecat in care au vazut lumina vietii.