RISE PROJECT: Cum a fost privatizata Capitala! Mafia retrocedarilor din Sectorul 6 condusa de ILIE POTECARU si CRISTIAN POTERAS

RISE Project a descoperit terenuri in suprafata totala de 16,5 de hectare, retrocedate suspect, in Sectorul 6 al Capitalei, intrate pe mana unui om de afaceri cvasinecunoscut, cu conexiuni puternice la nivelul administratiei locale din aceasta parte a orasului. Il cheama ILIE POTECARU (FOTO STANGA) si avea 33 de ani cand a inceput sa acapareze teritorii enorme din intravilanul Bucurestiului. Terenurile identificate de RISE au fost retrocedate in timpul primului mandat al primarului PDL CRISTIAN POTERAS (2004-2008, FOTO DREAPTA).

ILIE POTECARU le-a cumparat, contra unor sume derizorii, sub forma drepturilor succesorale, de la oameni simpli, care nu reuseau sa le obtina, pe cont propriu, de la Primarie. La putin timp dupa ce le cumpara, terenurile – care valorau intre sute de mii si milioane de euro – ii erau „restituite”. Valoarea totala a terenurilor identifiate de RISE, retrocedate suspect in favoarea lui ILIE POTECARU, este de 24 de milioane de euro, daca luam ca reper pretul lor din ghidul orientativ al notarilor. Evaluarea aceasta este insa una conservatoare. In balanta pietei libere, la vremea aceea, pretul celor 16,5 de hectare putea depasi 30 de milioane de euro. Omul de afaceri ILIE POTECARU a platit pentru ele 840.000 de euro.

Acestea nu sunt toate terenurile retrocedate in Sectorul 6, ajunse la ILIE POTECARU. Ci doar cele pentru care avem dovada clara ca au fost preluate, sub forma drepturilor succesorale, inainte de a fi retrocedate. Unul dintre vanzatorii de drepturi succesorale, pe numele caruia au fost retrocedate 7,3 ha, da vina pe functionarii statului pentru ca a fost impins sa isi instraineze terenurile catre ILIE POTECARU, pe mai nimic, inainte de a-i fi restituite. Si ii intreaba pe ziaristii RISE: „De ce veniti, abia dupa zece ani, ca sa faceti investigatii?”.

Raspuns: pentru ca abia acum am descoperit aceste cazuri. Iar „acum” nu inseamna prea tarziu. Daca parchetul investigheaza retrocedarile prezentate in serialul „Orasul subteran” si descopera ca au fost ilegale, statul inca isi mai poate recupera activele.

Avocat consultat de RISE: „Chiar daca eventualele culpe penale din aceste anchete s-au prescris, latura lor civila este imprescriptibila”. Retrocedarile prezentate de RISE au fost dispuse, prin vot, de Comisia Municipala de Fond Funciar, condusa de Prefectul Capitalei. Dosarele pe marginea carora au avut loc aceste deliberari au fost pregatite, insa, in toate detaliile, de Subcomisa de Fond Funciar a Sectorului 6, condusa de CRISTIAN POTERAS.

In 2015, Curtea de Apel Bucuresti l-a condamnat la opt ani de inchisoare pe CRISTIAN POTERAS pentru indeplinirea frauduloasa a acestui rol. Mai precis, pentru restituirea a 12 hectare din Bucuresti in baza unor drepturi fictive. Terenurile scoase la lumina azi de RISE nu au legatura cu cele pentru care CRISTIAN POTERAS a fost trimis la inchisoare. Dar au fost retrocedate in acelasi timp cu celelalte si – ca si acelea – in beneficiul unor cumparatori de drepturi succesorale, nu in favoarea familiilor expropriate in comunism. E neclar daca restituirile prezentate acum de RISE au fost ilegale – daca au fost retrocedate, si ele, in baza unor drepturi inventate. (Documentele care ar putea conduce la o astfel de concluzie nu sunt accesibile presei.)

Dar e clar ca au reprezentat o sursa de imbogatire fulminanta, fara nici un efort, pentru o persoana care nu avea vreo legatura cu pagubitii nationalizarilor din perioada totalitara. Cei pe numele carora au fost facute retrocedarile – posibili membri ai unor familii expropriate in comunism – sunt astazi aproape de negasit: disparuti prin moarte, plecati sa-si astepte sfarsitul la rude sau cu mintea inghitita de amnezii si confuzie.

Convertind unitatile metrice in imagini: cele 16,5 de hectare ajunse la ILIE POTECARU inseamna suprafata a 23 de terenuri de fotbal. Sau intreaga intindere de iarba si alei a Parcului Izvor.

Bonus: Dupa ce masinaria de extras terenuri din proprietatea statului a incetat sa mai functioneze, adica din toamna lui 2008, primarul CRISTIAN POTERAS a construit intre administratia Sectorul 6 si conturile lui ILIE POTECARU o alta conducta de bani. O conducta ridicata pe nervii si pe demnitatea a 39.000 de bucuresteni, tranzitata de cel putin 5 milioane de euro.

ILIE POTECARU catre RISE Project: „Va rog sa imi respectati intimitatea! Nu sunt o persoana publica. Nu am ce comenta. (…) Am alte preocupari, acum. (…) Construiesc o manastire…”.

Tastati „Ilcor Auto Eco SRL” in bara de cautare a site-ului care reuneste instantele judecatoresti din Romania! Apoi, Enter! Veti obtine cateva mii de rezultate. E cifra kilometrica a dosarelor in care a fost implicata o companie privata, inventata ca sa aspire banii cetatenilor din Bucuresti. Sute de plangeri au fost facute de oameni simpli impotriva acestei firme aparute peste noapte, careia statul i-a conferit o pozitie de mandarin. Multe procese au fost pierdute de cetateni. Altele, castigate. Primele au inceput sa apara in 2008. Cateva mai sunt pe rol si astazi. 

– Cu ce s-a ocupat aceasta companie, care a reusit sa scoata din minti sute si sute de bucuresteni si sa-i impinga pe panta procesomaniei?

– In 2008, imediat dupa ce a fost infiintata, Ilcor Auto Eco a primit in concesiune, de la primarul CRISTIAN POTERAS, fara licitatie, serviciul de ridicare a masinilor parcate neregulamentar pe strazile Sectorului 6. Orice persoana careia i se ridica automobilul de pe strada trebuia sa-i plateasca acestei societati comerciale o taxa de pana la 677 de lei, ca sa se poata vedea din nou la volan. Nivelul ridicat al taxei o facea sa fie o forma de impilare sociala: 677 de lei insemna mai mult decat salariul minim brut pe economie. In plina criza economica, printre preavize de somaj si instiintari de evictiune trimise de banci, oamenii plateau, apoi intentau proces firmei, sperand sa isi primeasca banii inapoi.

Asa a ajuns Ilcor Auto Eco sa fie data in judecata de sute de ori. Timp de cinci ani, intre 2010 si 2015, firma a ridicat 39.000 de masini de pe strazile Sectorului 6. Cate 21 pe zi. O zecime din taxa pretinsa soferilor a mers la bugetul Sectorului 6. Restul, 4,5 milioane de euro, i-au ramas in conturi.

Cele 4,5 milioane de euro, incasate din aceasta sinecura, care a pus pe drumuri un oras intreg si a incarcat instantele de judecata cu niste litigii superfluue, sunt doar varful aisbergului in care stau condensate afacerile facute in Sectorul 6 de fondatorii companiei Ilcor Auto Eco: ILIE POTECARU (43 de ani) si Cornel-Petrut Ion (40 de ani). Sunt banii pe care ILIE POTECARU si Ion i-au castigat cu scandal, in plina strada. In adancime, la baza aisbergului, ascunse, se gasesc tranzactiile imobiliare pe care cei doi le-au facut cu terenuri retrocedate. E vorba de terenuri cu o valoare uriasa, de zeci de milioane de euro, pe care le-au cumparat contra unor sume derizorii, in forma imateriala a drepturilor succesorale, inainte de a le fi retrocedate de primarul CRISTIAN POTERAS.

Cea mai mare parte a suprafetelor acaparate de ILIE POTECARU si de unul dintre asociatii sai in Sectorul 6 – 7,3 hectare – a provenit din mostenirea a doi frati: Constantin si Dumitru Garbea. Documentele vazute de RISE arata ca cei doi Garbea au primit 500.000 de euro de la ILIE POTECARU & Co. pentru intreaga suprafata de pamant. Terenul de 7,3 hectare – valorand de 26 de ori mai mult – a fost retrocedat in doua transe, in 2006 si 2008.

Prima, de 3,2 hectare, a fost vanduta de ILIE POTECARU & Co. – contra 8,73 milioane de euro – unor dezvoltatori imobiliari din Israel, la scurt timp dupa ce a iesit din proprietatea statului. A doua, de 4,1 hectare, a fost retrocedata in 2008. Se gaseste si astazi in proprietatea exclusiva a lui ILIE POTECARU. A fost evaluata la 5 milioane de euro.

Dumitru Garbea (59 de ani) – cel mai mare dintre cei doi frati – locuieste intr-un bloc modest, ridicat aproape de rascrucea Caii Rahova cu Calea Ferentari, intr-o zona in care Bucurestiul incepe sa isi suspende pretentiile urbane. Cand ii povestim despre toate tranzactiile in care i se invarte numele si ii spunem ca ar fi trebuit sa incaseze – conform contractului – 250.000 de euro, partea sa, din vanzarea drepturilor asupra acestor terenuri, barbatul face ochii mari si paseste ca racul, pana se intoarce in apartamentul din care abia a iesit:

– Mai, mai, mai! Mai, mai, mai!

Tacere.

– Nu stiu nimic. Am semnat niste hartii, e-adevarat, dar doar atat.

Plimba privirea mirata prin bezna casei scarii si adauga:

– Am semnat asa, ca sa fie. Fratele meu s-a ocupat de totul. Nici n-am crezut ca o sa reuseasca sa faca ceva cu chestia asta. La el sunt toate actele parintilor nostri. Cei doi frati Garbea nu isi vorbesc de mai bine de zece ani. Sunt certati pentru totdeauna. Astazi, ii despart nu doar resentimentele si uitarea, ci si clivajul dintre doua paturi sociale diferite.

In timp ce Dumitru sta la bloc, Constantin – cu un an mai mic – locuieste intr-o vila nou construita in Bragadiru. In fata casei sale, un automobil KIA de teren. Strivit sub parbriz, un permis de parcare cu antentul Ministerului de Interne. Constantin iese la poarta dupa o indelungata asteptare, chemat mai mult de cainii agitati din gradina, decat de soneria anemica, care abia trimite impulsuri in cladirea masiva in care sta baricadat. N-apucam bine sa ii spunem cine suntem si ce vrem, ca se si invarte pe calcaie si dispare in curte. Cat executa pirueta aceasta greoaie, spune:

– Da, s-a vandut. Si cu asta, basta! De ce nu le-ati cautat (n.r. – terenurile) inainte sa le cumpere dansii (n.r. – ILIE POTECARU & Co.), daca chiar va ocupati sa faceti investigatii. Atata timp cat statul nu da nimic despagubire si nu te baga in seama, nu inteleg de ce veniti dupa zece ani ca sa faceti investigatii? Altceva nu am ce sa va relatez. Nu ma intereseaza ce-au facut cu ele (n.r. – ca le-au vandut cu sume foarte mari, mai departe).

La celalalt capat al Bucurestiului, in Pajura, locuieste o pensionara pe nume Rodica Serban, profesoara de limba engleza. De la ea si de la fratii ei, ILIE POTECARU a cumparat, in ianuarie 2008, drepturile succesorale ale unui teren de 5,6 hectare. Pretul platit, 70.000 de euro, a fost atat de mic incat notarul, cand a incheiat actele de vanzare cumparare, a trebuit sa taxeze tranzactia la o valoare pausal, astfel incat sa aiba cat de cat legatura cu realitatea. Si a taxat-o la 6,76 milioane de euro.

Rodica Serban confirma datele din actul de proprietate.

– Fratele meu, Ioan, mi-a adus banii intr-un plic si i-a pus pe masa. Am primit, cred, o cincime din cei 70.000 de euro, partea mea. Asta a fost tot.

Spune ca nu stie nimic despre cum a ajuns fratele ei sa il cunoasca pe ILIE POTECARU si sa ii vanda lui drepturile lor succesorale.

Intre timp, fratele ei, ca si ceilalti frati, a murit. Doar ea, cea mai tanara, mai traieste.  ILIE POTECARU a cumparat mostenirea lor in ianuarie 2008, iar in august, primarul Poteras il si pusese in posesia celor 5,6 hectare. Pe harta de dedesubt, cu rosu, sunt marcate terenurile de a caror retrocedare suspecta a beneficiat ILIE POTECARU. Faceti clic pe stegulete rosii, pentru mai multe detalii. Cu negru sunt marcate terenurile retrocedate ilegal pentru care Cristian Poteras a fost trimis la inchisoare. Cu violet si albastru, tererenurile retrocedate despre care RISE a scris in episoadele anterioare ale serialului „Orasul subteran”.

Alt caz: Aproape de marginea Bucurestiului, acolo unde Calea Giulesti mai are putin si se uneste cu linia orizontala a campului, locuieste o batrana de 84 de ani. O cheama Elena Petcovici si si-a pierdut de curand casa in mainile camatarilor. Cladirea are acum acoperisul de lemn naruit, iar din barne iese un firicel de abur, singurul semn de viata din curtea parasita. Vecinii spun ca n-au mai vazut-o demult, dar o stiu retrasa in casa roz cu care se infunda o ulita pietruita din apropiere.

Locuieste la fiica, iar fiul fiicei, Lulu, e de ceva vreme la puscarie. Actele obtinute de RISE spun ca, in 2005, ILIE POTECARU i-a platit Elenei Petcovici 145.000 de euro pentru dreptul de a revendica 2 hectare. Terenul a fost retrocedat de primarul CRISTIAN POTERAS cateva luni mai tarziu, la periferia de vest a orasului, pe Strada Valea Oltului. Valoarea lui, la nivelul lui 2011, era de 4,3 milioane de euro. In 2014, Kaufland Romania a avut nevoie de un mic colt din aceasta parcela – doar 44 de mp – ca sa amenajeze o bretea de acces la unul dintre supermarketurile sale. Corporatia i-a platit lui ILIE POTECARU un pret urias – 4.000 de euro/mp – pentru aceasta achizitie.

In octombrie 2012, ILIE POTECARU a vrut sa adauge imunitate starii sale materiale deja impresionante: a candidat, ca membru al partidului lui Dan Diaconescu, pentru un loc in Camera Deputatilor. Elanul lui politic s-a stins odata cu numararea voturilor, dar in acest salt ratat catre o demnitate publica, tot si-a facut loc o minciuna de cateva milioane de euro!

La data aceea, dintre toate terenurile retrocedate care ii trecusera prin mana, ILIE POTECARU mai avea 13,6 hectare in Bucuresti. 13,6 hectare, adica o parte dintre cele prezentate mai sus si altele, tot retrocedate, dar neprezentate in acest articol, pentru care nu avem dovada ca au fost preluate pe calea drepturilor succesorale.  Nu a consemnat niciunul in declaratia de avere depusa la Biroul Electoral. Nici macar unul!

13,6 hectare – adica peste 16 de milioane de euro, la cea mai modesta estimare – ascunse in declaratia de avere a unui debutant in politica! In anul in care a candidat la Camera Deputatilor, ILIE POTECARU lasase in fundal afacerile cu terenuri retrocedate. Intre ILIE POTECARU si Sectorul 6 mai exista doar conducta de bani a industriei de ridicare a masinilor de pe domeniul public. In cartea de munca isi trecuse chiar functia de director al Ilcor Auto Eco – compania inventata ca sa isi strecoare bratul in buzunarele celor de la care cerea acum votul.

Sursa text si foto: RISE PROJECT / Ionut Stanescu

A contribuit Sergiu Brega