ROMANIA este un loc ORIBIL, dar, totodata, MINUNAT – Editorial The New Yorker

[sociallocker] Scriitorul american Andrew Solomon (FOTO) relateaza intr-un amplu editorial aparut in publicatia The New Yorker despre modul in care sunt priviti homosexualii in Romania, despre stramosii sai evrei care au trait in Dorohoi, precum si despre situatia copiilor de etnie roma care traiesc in tara noastra.

Scriitorul american Andrew Solomon, care, in luna iunie, s-a intalnit cu cititorii din Romania cu ocazia lansarii la editura Humanitas a volumului “Demonul amiezii. O anatomie a depresiei”, povesteste intr-un amplu editorial aparut in cunoscuta publicatie americana The New Yorker despre intamplarile prin care a trecut in timpul vizitei sale in tara noastra, de la anularea conferintei despre identitatea gay pe care ar fi trebuit sa o sustina la Biblioteca Centrala Universitara din Bucuresti si pana la intalnirea pe care a avut-o cu copii de etnie roma si modul in care a fost marcat de aceste evenimente.

De asemenea, Andrew Solomon povesteste despre stramosii sai din Dorohoi si vizita pe care a facut-o in aceasta localitate din Romania.

Andrew Solomon incepe articolul din The New Yorker, intitulat “Gay, Jewish, Mentally Ill and a Sponsor of Gypsies in Romania” (Homosexual, evreu, bolnav mintal si un sponsor al romilor in Romania”), povestind o intamplare petrecuta in adolescenta sa. Scriitorul spune ca, in acea perioada, a intrebat-o pe matusa sa Rose de unde anume din Romania provine familia sa, aceasta sustinand ca nu-si aminteste. “I-am spus: «Matusa Rose, ai trait acolo pana la 19 ani. Cum adica nu-ti amintesti?» Ea a spus: «A fost un loc oribil si am fost norocosi sa plecam de acolo. Nu exista niciun motiv pentru ca cineva sa se intoarca»”, isi aminteste Andrew Solomon, precizand ca, desi a intrebat-o pe matusa sa care este numele locului de unde provine familia sa, aceasta i-a spus ca nu-si aminteste si astfel conversatia dintre cei doi a luat sfarsit.

Bunicul din partea tatalui – fratele matusii Rose, un fermier – a urmat-o pe aceasta in Statele Unite ale Americii, cand avea 16 ani, fugind de pogrom si saracie, mai scrie Andrew Solomon in publicatia The New Yorker. Acesta, spune scriitorul, s-a stabilit in cele din urma in New York, unde a facut cravate din resturi de rochie. Astfel, bunicul s-a asigurat ca tatal lui Andrew Solomon va primi o buna educatie, iar familia sa a trait o viata prospera de atunci.

“M-am intrebat adesea despre viata pe care bunicul meu a lasat-o in urma. Probabil, stramosii mei aveau minti curioase si cuprinzatoare, la fel ca mine si ca tatal meu si, de multe ori, m-am gandit cum ar fi fost sa fim noi si sa traim asa”, mai scrie Andrew Solomon.

De asemenea, acesta povesteste despre prietena sa Leslie Hawke, care s-a mutat in Romania in urma cu 15 ani si a fondat un ONG, OvidiuRo, pentru a le oferi o educatie copiilor de etnie roma.

“M-am alaturat echipei sale, in principal pentru ca am vazut o paralela intre opresiunea stramosilor mei evrei si opresiunea romilor. Ne-am imbunatatit vietile primind educatie din afara Romaniei; ei (copiii romi, n.r.) ar putea sa si le imbunatateasca pe-ale lor (vietile, n.r.) prin accesul la scolarizare in Romania”, spune Andrew Solomon in The New Yorker.

Curiozitatea despre stramosii sai si Romania a revenit in mintea autorului in momentul in care editura Humanitas a cumparat drepturile de publicare pentru cartea sa “The Noonday Demon: An Atlas of Depression”, aparuta in limba romana cu titlul “Demonul amiezii. O anatomie a depresiei”, si a decis sa plece intr-un turneu de promovare.

“Am vazut o circularitate eleganta in contrastul dintre plecarea in saracie a bunicului meu si intoarcerea mea ca autor publicat”, scrie Solomon.

Andrew Solomon mai spune ca a vorbit pe Facebook cu o verisoara de gradul al II-lea, care i-a spus ca ea crede ca familia lor provine din Dorohoi, un oras mic situat in apropiere de granita cu Ucraina.

“O prietena, genealog amator, s-a oferit sa faca cercetari in continuare si a descoperit documente care confirma ca familia mea provine intr-adevar din Dorohoi; bunicul meu si doi frati de-ai sai au calatorit cu vaporul, la clasa a treia, de la Hamburg, in 1990, trimitand dupa parintii si rudele lor, patru ani mai tarziu”, mai scrie Andrew Solomon.

Totodata, acesta spune ca editorul sau s-a temut ca romanii s-ar putea sa nu fie pregatiti sa vorbeasca despre depresie, insa “cel mai mare scriitor in viata din Romania, Mircea Cartarescu, a fost de acord sa scrie o introducere si sa participe la lansare”, mai scrie Andrew Solomon in The New Yorker.

“Chiar inainte de a ajunge eu in Bucuresti, cartea era besteseller si, in primele doua zile acolo, am acordat interviuri pentru toate cele trei retele importante de televiziune, pentru Radioul Public National si pentru mai multe ziare de top”, mai spune scriitorul despre vizita sa in Romania, mentionand ca la evenimentul de lansare a cartii sale au fost prezente foarte multe persoane.

“Dar totul nu a mers asa de bine cum a fost planificat”, mai scrie Andrew Solomon. Acesta povesteste ca, inainte de sosirea sa, Leslie Hawke a vorbit cu Florin Buhuceanu, care conduce Asociatia ACCEPT, o organizatie romaneasca ce sustine drepturile homosexualilor, si s-a stabilit ca scriitorul sa tina o prelegere despre identitatea gay la Biblioteca Centrala Universitara din Bucuresti.

“Prietena lui Leslie, Genevieve, (…) a aranjat o intalnire cu directoarea bibliotecii, care, din ceea ce spun Leslie si Florin, dupa o discutie foarte cordiala de o ora, a confirmat ca sala este libera si ar fi incantata ca dezbaterea sa aiba loc acolo. Florin i-a multumit pentru curajul de a sustine o organizatie LGBT, a semnat si a returnat contractul si a publicat detaliile despre eveniment pe Facebook”.

“Umbra homofoba a lui Putin cade asupra Europei de est si, la inceputul lunii iunie, Camera Deputatilor din Romania a respins un proiect de lege care ar fi garantat recunoasterea legala a cuplurilor gay, cu 298 de voturi impotriva, 3 abtineri si doar 4 in favoarea (proiectului de lege, n.r.). In aceeasi saptamana, Genevieve a spus ca directoarea bibliotecii i-a telefonat furioasa, acuzand-o ca a mintit in legatura cu natura dezbaterii si a spus ca biblioteca n-ar gazdui niciodata un eveniment in care identitatea gay sa fie un subiect de dezbatere. Dupa aceea, ea (directoarea BCU, n.r.) nu a mai raspuns la niciunul dintre multele mesaje pe care Florin si Leslie i le-au trimis”, mai scrie Andrew Solomon in articolul din The New Yorker.

In cele din urma, Asociatia ACCEPT a organizat prelegerea pe 14 iunie, in sala de cinema a Universitatii Nationale de Arta Teatrala si Cinematografica “Ion Luca Caragiale” din Bucuresti (UNATC). Dupa discursul sau, a urmat o sesiune de intrebari si raspunsuri care a durat aproximativ o ora, iar multe dintre intrebari s-au referit la familia scriitorului, la modul in care a gasit intelegere din partea familiei si a societatii. Multi dintre cei prezenti au spus ca viseaza sa migreze intr-un loc unde sa gasesca acest tip de intelegere.

“Prea multi au descris depresia severa ca un rezultat al opresiunii sociale si cativa au facut aluzie la schimbarea locului de intalnire pentru prelegerea mea ca un exemplu la aceasta problema. Desi (situatia, n.r.) este greu de comparat cu un pogrom, incidentul m-a ajutat sa inteleg cum ar fi fost pentru familia mea sa apartina unui grup pe care majoritatea romanilor il considera respingator”, mai scrie Solomon.

In acelasi articol, Andrew Solomon povesteste despre o vizita, alaturi de Leslie Hawke, la o ferma de cai din nordul Moldovei, unde au stat peste noapte, “consumand mancare traditionala si rachiu de mure de casa”, dar si in cimitirul evreiesc din Dorohoi unde au fost ingropati membri ai familiei sale.

“Cimitirul era in stare de paragina – dar la fel era si orice altceva din apropiere de Dorohoi. O vaca ratacea printre pietrele funerare, dintre care multe erau inconjurate de urzici. Leslie a reperat primul mormant Solomon. In curand am gasit mai multe, multe ale unor persoane nascute dupa ce bunicul meu a emigrat. Este imposibil sa stiu sigur daca acestea sunt rudele mele, dar comunitatea evreiasca nu a fost niciodata enorma (exista aproximativ 40-50 de morminte ale evreilor in judet) si pare plauzibil ca cei cu numele meu sa fie rudele mele. Am pus pietre pe unele dintre morminte (traditia evreiasca spune sa pui o piatra mai degraba decat sa aduci o floare) si m-am gandit la acesti oameni care ar fi putut sa plece si n-au facut-o. (…) Unul dintre morminte avea o inscriptie in memoria unui Solomon care a murit «in mainile lui Hitler». (…) Am auzit vocea matusii Rose spunand: «Am fost norocosi ca am plecat de acolo». Am sperat sa nu aiba dreptate in totalitate, ca aceasta parte europeana a familiei va fi cel putin pitoreasca, ca as avea un simt surprinzator de identificare cu locul. Nu am stiut cat de deznadajduit as fi sa-mi imaginez ca as fi prins in acea viata”, mai scrie Andrew Solomon.

Andrew Solomn vorbeste si despre situatia romilor, spunand ca, dupa ce a vazut cum traiesc, situatia din Dorohoi nu i se mai pare atat de rea. “In timp ce taranii din nordul Romaniei mananca prost, romii din Colonia fac foamea, in timp ce taranii traiesc putin, romii arata semne evidente de boala. Taranii poate n-au grupuri sanitare bune, dar romii n-au deloc; si-au facut nevoile in pasunile din jur, iar locul mirosea pana la cer. In acest moment, ca rezultat al muncii (Asociatiei, n.r) OvidiuRo, 1.500 de copii romi au parte de o educatie timpurie care i-ar putea ajuta sa iasa din saracie. Am intalnit acei copii cu ochi luminosi si plini de voie buna si sper ca ei sa nu devina ca acei adolescenti morocanosi si adulti cu ochi sticlosi care traiau in mizerie in Colonia”, a scris Andrew Solomon.

Solomon mai povesteste ca, odata ajuns in Capitala, a fost sunat de Duane Butcher, insarcinatul cu afaceri al Ambasadei SUA la Bucuresti, care i-a spus ca agentia MEDIAFAX a scris despre incidentul petrecut la Biblioteca Centrala Universitara, iar stirea a fost preluata in presa nationala. Totodata, acesta a spus ca va scrie o scrisoare oficiala Guvernului roman despre aceasta problema.

MEDIAFAX a difuzat, pe 16 iunie, un articol in care a fost prezentat punctul de vedere al directoarei BCU, unde ar fi trebuit sa aiba loc conferinta lui Andrew Solomon, pornind de la mesajul pe care scriitorul l-a publicat pe pagina sa de Facebook.

“Cartea mea urca in lista de besteselleruri de aici, din Romania, dar conferinta mea la Biblioteca Nationala din Bucuresti a fost anulata, cand conducerea (institutiei, n.r.) a aflat ca voi vorbi despre identitatea gay. Sa nu crezi niciodata ca ai castigat bataliile”, a scris Andrew Solomon pe Facebook.

Contactata de MEDIAFAX, Voichita Dragomir, directorul adjunct al BCU, a declarat ca Andrew Solomon “a fost gresit informat” si ca “lucrurile nu au stat asa”.

CITESTE SI: NOI SUNTEM….CINE SUNTEM NOI?

“Lucrurile nu au stat asa, nu avem absolut nimic cu… nu avem niciun fel de… fiecare este liber sa-si faca optiunile sale. Noi nu am… Ceea ce a fost domnul Solomon informat nu este adevarat. Nu are nicio legatura cu optiunea dansului, nici nu am stiut despre aceasta optiune. Noi am aflat de pe Facebook acest lucru ulterior. Nu am stiut despre toate lucrurile astea si nu avem de ce sa suportam ceea ce ne acuza unii si altii. Nici nu stiu cine ne acuza de fapt si de ce ne acuza. Imi pare foarte rau. Noi nu am primit niciun punct de vedere oficial din partea cuiva ca sa stim ca suntem acuzati de ceva. Nu a avut nicio legatura optiunea domnului Solomon despre care nici nu am stiut”, a declarat Voichita Dragomir, care asigura conducerea BCU dupa ce fostul director general al institutiei, Mireille Radoi, a fost demisa pe 7 noiembrie 2013 de Ministerul Educatiei.

Intrebata daca era prevazuta sa fie organizata conferinta lui Andrew Solomon la BCU si daca nu a mai fost organizata dintr-un alt motiv, Dragomir a spus: “A fost doar o discutie, a fost o proasta comunicare. Noi nu am semnat absolut niciun contract de comodat sau de parteneriat cu organizatorii. A fost doar o discutie. Ca nu s-a finalizat din cauza unei proaste comunicari, a unei proaste abordari…”.

Voichita Dragomir a mai spus ca discutiile privind organizarea conferintei nu au fost purtate nici cu Asociatia ACCEPT si nici cu editura Humanitas, ci cu o alta asociatie a carei denumire nu si-o mai aminteste. “Tocmai asta este. Lucrurile au fost atat de intortochiate, incat noi am avut discutia cu o alta asociatie”, a mai spus Voichita Dragomir.

La randul sau, Asociatia ACCEPT a precizat, ca urmare a unei solicitari MEDIAFAX, ca BCU a fost solicitata ca partener institutional de ACCEPT pentru gazduirea unei prelegeri publice sustinute de Andrew Solomon, cu tema “Cine suntem – sexualitati si identitati in secolul 21”, care avea ca punct de plecare volumul “Demonul Amiezii. O anatomie a depresiei”.

Reprezentantii BCU au participat la o intalnire cu directorul ACCEPT, Florin Buhuceanu, si Leslie Hawke, prietena si reprezentanta a autorului, in care a fost discutata formal posibilitatea organizarii prelegerii lui Andrew Solomon in aula bibliotecii, se precizeaza in raspunsul Asociatiei ACCEPT. In urma discutiei, reprezentantii BCU au oferit un acord informal si instructiuni privind realizarea formalitatilor pentru a putea beneficia de spatiu.

Parteneriatul ar fi trebuit concretizat prin semnarea unui contract de comodat intre ACCEPT si BCU, insotit de o solicitare formala pentru utilizarea aulei bibliotecii. Ambele documente au fost depuse la sediul BCU de ACCEPT, insa nu s-a primit niciodata un raspuns formal de refuz la solicitarea organizatiei si nicio explicatie ulterioara pentru lipsa de comunicare.

“Ce ar trebui inteles din asta? O organizatie de drepturile omului care apara persoanele LGBT din Romania nu poate beneficia de un spatiu in cea mai importanta biblioteca din Bucuresti? Un eminent scriitor si jurnalist american nu ar trebui sa vorbeasca despre identitate si sexualitate intr-o institutie de cultura? Cartile autorilor gay romani si straini vor fi dezavuate in mediul academic si literar din cauza orientarii sexuale a scriitorilor?”, a declarat Florin Buhuceanu, director al asociatiei ACCEPT.

De asemenea, Andrew Solomon precizeaza in articolul publicat in The New Yorker ca Mircea Cartarescu i-a cerut scuze, in timpul unei intalniri cu publicul, pentru situatia creata. “Putem doar spera ca celalte experiente ale tale in Romania ti-au aratat adevaratele inimi ale poporului nostru”, a mai spus Cartarescu.

In finalul articolului, Andrew Solomon spune ca, desi Romania este “un loc oribil”, este, de asemenea, “un loc minunat”.

“Societatile in tranzitie reprezinta intotdeauna studii contradictorii. Cum s-a raportat Romania la evrei, la bolile mintale, la persoanele homosexuale, la romi? Tot ceea ce reprezint pare sa atraga prejudecati aici. Nu am nicio intentie sa provoc un scandal, nici n-am anticipat cat de trist ma vor face sa fiu cele sase zile de calatorie. Dar nici nu mi-am imaginat valul de bucurie (…). Sustinatorii liberalizarii sociale intr-o tara saraca, conservatoare si religioasa nu sunt la moda. Acele femei cu sape de langa Dorohoi nu o sprijine niciodata casatoriilor gay sau pe bolnavii mintali si probabil ele nu agreeaza evreii sau romii. Dar romana este o limba latina si romanii combina caldura italienilor cu scanteia combativa a slavilor. Mai multi romani au precizat ca, intrucat bunicul meu a fost nascut acolo, as putea obtine pasaport roman si unii chiar mi-au spus sa fac asta. Ma gandesc serios la asta. Este un loc oribil si am fost norocosi ca am plecat de acolo, dar este, de asemenea, un loc minunat si sunt norocos ca m-am intors”, a incheiat Andrew Solomon articolul sau din The New Yorker.

Andrew Solomon, nascut in 1963, si-a facut studiile la Yale si Cambridge si traieste la New York si Londra. Este doctor in psihologie si scrie literatura de factura politica, culturala, psihologica si de fictiune. Articolele acestuia apar in mod regulat – cu o larga si diversificata sfera de subiecte despre depresie, artistii sovietici, renasterea culturala afgana, politica libiana si altele – in New Yorker, New York Times Magazine, Artforum, Travel and Leisure si in alte publicatii.

Printre cartile scrise de Andrew Solomon se numara “The Irony Tower: Soviet Artists in a Time of Glasnost”, “A Stone Boat” si “Far from the Tree: Parents, Children, and the Search for Identity”.

Sursa foto: jurnalul.ro [/sociallocker]