SARBATOAREA de PASTE, in versurile marilor POETI ROMANI

Unii dintre marii nostri POETI au dedicat poezii PASTELUI, cea mai veche si mai importanta sarbatoare a crestinatatii. Mai jos le puteti citi pe cele mai frumoase dintre ele. 

MIHAI EMINESCU – Invierea

Prin ziduri innegrite, prin izul umezelii,

Al mortii rece spirit se strecura-n tacere;

Un singur glas ingana cuvintele de miere,

Inchise in tratajul stravechii evanghelii.

C-un muc in mani mosneagul cu barba ca zapada,

Din carti cu file unse norodul il invata,

Ca moartea e in lupta cu vecinica viata,

Ca de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-si prada.

O muzica adanca si plina de blandete

Patrunde tanguioasa puternicile bolti:

“Pieirea, Doamne sfinte, cazu in orice colt,

Inveninand pre insusi izvorul de viete,

Nimica inainte-ti e omul ca un fulg,

S-acest nimic iti cere o raza mangaioasa,

In palcuri sunatoare de plansete duioase

A noastre rugi, Parinte, organelor se smulg”.

Apoi din nou tacere, cutremur si sfiala

Si negrul intuneric se sperie de soapte…

Douasprezece pasuri rasuna… miez de noapte…

Deodata-n negre ziduri lumina da navala.

Un clocot lung de glasuri vui de bucurie…

Colo-n altar se uita si preoti si popor,

Cum din mormant rasare Christos invingator,

Iar inimile toate s-unesc in armonie:

“Cantari si laude-naltam

Noi, Tie unuia,

Primindu-l cu psalme si ramuri,

Plecati-va neamuri,

Cantand Aleluia!

Christos au inviat din morti,

Cu cetele sfinte,

Cu moartea pre moarte calcand-o,

Lunina ducand-o

Celor din morminte!”

GEORGE COSBUC – La Pasti

Prin pomi e ciripit si cant,

Vazduhu-i plin de-un rosu soare

Si salciile-n alba floare-

E pace-n cer si pe pamant.

Rasuflul cald al primaverii

Adus-a zilele-nvierii.

Si cat e de frumos in sat!

Crestinii vin tacuti in vale

Si doi de se-ntalnesc in cale

Isi zic:Hristos a inviat!

Si rade-atata sarbatoare

Din chipul lor cel ars de soare.

Pe deal se suie-ncetisor

Nevaste tinere si fete,

Batrani cu iarna vietii-n plete;

Si-ncet, in urma tuturor,

Vezi sovaind cate-o batrana

Cu micul ei nepot de mana.

TUDOR ARGHEZI – De Pasti

La toate lucarnele si balcoanele

Au scos din cer ingerii icoanele

Si-au aprins pe scari

Candele si lumanari.

Orasele de sus, in sarbatoare,

Au intins velnite si covoare,

Si ard in potire

Mireasma subtire.

Si din toate ferestrele odata,

Mii si sute de mii,

Heruvimii fac cu mana bucalata

La somnorosii copii.

ALEXANDRU VLAHUTA – Christos a inviat

Si-au tremurat stapanii lumii

La glasul blandului profet

Si-un dusman au vazut in fiul

Dulgherului din Nazareth!

El n-a venit sa razvrateasca

Nu vrea pieirea nimanui;

Descult, pe jos, colinda lumea

Si multi hulesc in urma lui.

Si multi cu pietre il alunga

Si rad de el ca de-un smintit:

Iisus zambste tuturora-

Atotputernic si smerit!

El orbilor le da lumina,

Si mutilor le da cuvant,

Pe cei infirmi ii intareste,

Pe morti ii scoala din mormant.

Si tuturor de o potriva.

Imparte darul lui ceresc-

Si celor care cred intr-insul,

Si celor ce-l batjocoresc.

Urasca-l cei fara de lege…

Cei pasa lui de ura lor?

El a venit s-aduca pacea

Si infratirea tuturor.

Din toata lumea asupritii

In jurul lui s-au gramadit

Si-n vijeliile de patimi

La glasul lui au amutit:

“Fiti blanzi cu cei ce va insulta,

Iertati pe cei ce va lovesc,

Iubiti pe cei ce-n contra voastra

Cu vrajmasie se pornesc”…

Cat bine, cata fericire,

Si cata dragoste-ai adus!

Si oamenii drept rasplatire

Pe cruce-ntre talhari te-au pus.

Au ras si te-au scuipat in fata

Din spini cununa ti-au facut,

Si in desarta lor trufie

Stapani desupra-ti s-au crezut…

Aduceti piatra cea mai mare

Mormantul sa-i acoperiti

Chemati sutasii cei mai ageri,

Si straji de noapte randuiti…

S-au veselit necredinciosii

C-au pus luminii stavilar,

Dar ea s-a intarit in focul

Durerilor de la Calvar,

Si valurile-i neoprite

Peste pamant se impanzesc,

Ducand dreptate si iubire

Si pace-n neamul omenesc.

Voi toti, ce-ati plans in intuneric

Si nimeni nu v-a mangaiat,

Din lunga voastra-nghenunchere

Sculati… Christos a Inviat!

VASILE VOICULESCU – Pe cruce

Iisus murea pe cruce. Sub arsita grozava

Palea curata-i frunte ce-o sangerase spinii

Pe stancile Golgotei tot cerul Palestinii

Parea ca varsa lava.

Si chiar in clipa mortii hulira carturarii

Cu fierea otelita il adapau strajerii…

Radea cu hohot gloata cu spasmele durerii

Si-l ocarau talharii.

Zdrobita, la picioare-i zacea plangand Maria

Si-adanc zbucnea blestemul din inima-i de mama

Alaturi Magdalena, in lunga ei marama,

Tipa vazand urgia.

Departe ucenicii priveau fara putere…

N-aveau decat sa fuga in lumea cea pribeaga

Cu el se naruise nadejdea lor intreaga

Si fara mangaiere.

Tarziu, porni multimea in palcuri spre cetate

Pe drumurile-nguste cu lespezi pardosite

Trecura fariseii cu fetele smerite

Si barbile-argintate.

Maslini fara de frunze dormeau mocnind pe coaste

In vale, ca-ntr-o pacla, dormea Ierusalimul,

Pe cruce somnul mortii dormea de-acum sublimul

Iisus, vegheat de oaste.

Sursa foto: dinnobolique.com