Sarbatoarea Nasterii Domnului sau Craciunul – Vezi mesajul de sarbatori al Patriarhului Romaniei

Biserica Ortodoxa sarbatoreste, pe 25 decembrie (7 ianuarie), Nasterea Domnului nostru Iisus Hristos sau Craciunul, asa cum este denumita aceasta sarbatoare in termeni populari. Patriarhul Daniel va oficia, miercuri, Sfanta Liturghie la Catedrala patriarhala. Mai jos puteti citi mesajul de sarbatori al Patriarhului Romaniei. 

Nasterea Domnului a avut loc in urma cu mai bine de 2000 de ani intr-o pestera din Betleemul Iudeii. Deasupra acestui loc strajuieste de peste 1600 de ani, Biserica ctitorita de Sfanta Imparateasa Elena. Nasterea Domnului, Praznic imparatesc cu data fixa, numita in traditie si Craciunul, este sarbatoarea anuala a nasterii dupa trup a Domnului nostru Iisus Hristos.

Sarbatoarea Nasterii Domnului, desi nu este la fel de veche precum sarbatoarea Pastelui sau a Rusaliilor, pare a fi cea dintai sarbatoare specific crestina dintre cele ale Mantuitorului. Vechimea ei se poate urmarii retrospectiv in documente pana la sfarsitul secolului III.

Mesajul de sarbatori al Patriarhului Romaniei

“Sarbatoarea Nasterii Domnului sau Craciunul are mai multe semnificatii duhovnicesti profunde. in primul rand, ea ne arata iubirea nesfarsita, smerita si milostiva a lui Dumnezeu fata de lume, potrivit cuvintelor Sfintei Scripturi: Atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, incat pe Unicul Sau Fiu L-a dat, ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.

In al doilea rand, aceasta sarbatoare este o sarbatoare a pacii, a bucuriei si a bunei intelegeri intre oameni. Asa au cantat ingerii la Betleem: Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire. Cu prilejul acestei sarbatori, noi aratam bucuria si recunostinta noastra prin multe daruri. De aceea, sarbatoarea Nasterii Domnului sau sarbatoarea Craciunului este si sarbatoarea darurilor. La darul lui Dumnezeu pentru noi aratat in Nasterea Mantuitorului Iisus Hristos, Care a venit sa se nasca, sa creasca si sa ne mantuiasca, noi raspundem cu daruri fata de cei dragi, dar si cu daruri fata de cei saraci, singuri, bolnavi, deznadajduiti sau indoliati, daruri care aduc bucurie acolo unde este intristare, speranta unde este deznadejde si comuniune acolo unde este insingurare.

In mod deosebit, ne adresam tuturor romanilor care se afla in jurul granitelor Romaniei, dar si in diaspora romana si le dorim ani multi si binecuvantati, pastrand legatura cu poporul roman prin credinta si prin toate valorile spirituale si culturale comune, mai ales prin frumoasele colinde romanesti. Tuturor le dorim ca indepartarea de casa sa nu fie o indepartare duhovniceasca, ci sa fie un prilej de a intari si mai mult comuniunea romaneasca. Cu prilejul sarbatorii Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos, cu prilejul Anului Nou si cu prilejul sarbatorii Botezului Domnului va dorim tuturor sanatate si mantuire, pace si bucurie intru multi si binecuvantati ani!”, a spus Patriarhul Romaniei, in cuvantul sau.

Preafericitul Parinte Daniel va oficia miercuri Sfanta Liturghie la Catedrala patriarhala.

Sarbatoarea Nasterii Domnului sau Craciunul 

Sarbatoarea Nasterii Domnului, cunoscuta in popor si sub denumirea de Craciun, nu a fost praznuita de la inceput pe 25 decembrie. Pana in a doua jumatate a secolului al IV-lea, Nasterea Domnului a fost serbata in aceeasi zi cu Botezul Domnului, pe 6 ianuarie. Craciunul a fost sarbatorit pentru prima data separat de Botez, in jurul anului 375, pe 25 decembrie, in Biserica din Antiohia.

Ziua de 25 decembrie a fost introdusa ca data de serbare a Nasterii Domnului si in Biserica Alexandriei, apoi in cea a Ierusalimului, in prima jumatate a secolului al V-lea. Cu timpul, s-a generalizat in intreaga crestinatate. Numai armenii sarbatoresc si astazi Nasterea Domnului pe 6 ianuarie, odata cu Botezul Domnului, ca in vechime.

Prin serbarea Craciunului pe 25 decembrie, a fost posibila si inlocuirea cultului inchinat lui Mithra, zeul soarelui. Sarbatoarea pagana era legata de solstitiul de iarna, 22-23 decembrie, considerata a fi momentul in care se naste Soarele, numita Dies natalis Solis Invincti – Ziua de nastere a Soarelui nebiruit. Sunt istorici si liturgisti care sustin ca sarbatoarea Nasterii Domnului a existat inaintea celei pagane. Acestia afirma ca Aurelian a introdus in anul 274 sarbatoarea inchinata lui Mithra, ca o incercare de a inlocui Craciunul. Ei tin seama de marturiile provenite din arhivele romane, care indica data de 25 decembrie ca zi a recensamantului imperial la care Fecioara Maria si Dreptul Iosif au participat.

In troparul praznicului, Hristos e numit “Soarele dreptatii”, “Rasaritul cel de sus”: “Nasterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, rasarit-a lumii Lumina cunostintei; ca intru dansa cei ce slujeau stelelor, de la stea s-au invatat sa se inchine Tie, Soarelui dreptatii, si sa Te cunoasca pe Tine, Rasaritul cel de sus, Doamne, slava Tie”.

Noi suntem obisnuiti sa vedem soarele iesind parca din pamant si apunand in acelasi fel. Dar e cazul sa privim acest rasarit altfel, caci e “Rasaritul de sus”. Prin acest rasarit, lumea primeste lumina neinserata, lumina pe care intunericul nu o mai poate cuprinde. Este cazul sa retinem ca Hristos nu este luminat, caci nu este creat. El nu simte lumina venind de la altcineva, caci El insusi este Lumina. De aceea mormantul Sau a ramas gol, semn ca firea omeneasca a fost creata sa se impartaseasca de lumina, nu de intuneric.

Nasterea Domnului nu a inlocuit doar sarbatoarea pagana inchinata lui Mithra, ci si Saturnaliile (sarbatoarea lui Saturn) si Juvenaliile (sarbatoarea tinerilor sau a copiilor), care faceau parte din sarbatorile de iarna. Initial, Saturnalia era celebrata intr-o singura zi, pe 17 decembrie. Cu timpul, sarbatoarea s-a extins, ajungand sa dureze o saptamana intreaga. La Saturnalii, orice respect fata de lege si moralitate disparea complet. Sarbatoarea era un prilej pentru sclavi sa manance, sa bea si sa se distreze impreuna cu stapanii.

Pentru ca vine sarbatoarea Craciunului, e cazul sa reamintesc ca Dumnezeu Se intrupeaza si ramane Dumnezeu. Nu a avut trup aparent si a unit in Sine firea umana cu cea divina intr-un mod neamestecat, neschimbat, neimpartit si nedespartit. Din iubire. Sa nu uitam ca iubirea lui Dumnezeu fata de cel mai mare pacatos, e mai mare decat iubirea celui mai mare sfant fata de Dumnezeu, dupa cum spunea Parintele Arsenie Boca.

Minunea Nasterii Domnului

Istoricii s-au straduit sa gaseasca, in diferitele anale si documente ale vremii, vreo mentiune privitoare la nasterea lui Hristos. Incercare zadarnica! Nasterea Fiului trebuia sa fie ignorata de puternicii si invatatii acestei lumi. Si totusi, in noaptea aceea sfanta s-au deschis cerurile si, pentru o clipa, lumea puterilor netrupesti a patruns in universul nostru material. Eveniment ascuns pentru contemporani, nasterea Pruncului sfant apare totusi inconjurata de un nimb stralucitor. Minunea, mai presus de fire, are loc sub cele mai smerite aparente. Aceste trasaturi, care dau evenimentului un caracter paradoxal, se explica prin intentia Providentei de a pastra ascunsa, pana la o anumita vreme, intruparea Fiului.

De altfel, de-a lungul intregii existente terestre a lui Iisus se va constata mereu o tendinta de acoperire a divinitatii Sale, iar paralel cu aceasta, dezvaluirea treptata a originii Sale divine. Lucrul se explica, desigur, prin grija permanenta a Divinitatii de a nu ingadui manifestari prea evidente ale dumnezeirii lui Iisus decat fata de aceia care credeau in El, spre a nu grabi convertirile pricinuite doar de existenta unor fapte miraculoase.

Intruparea Cuvantului are un caracter esentialmente bipolar: luand trup de om, Fiul isi ascunde natura divina acceptand limitele impuse de firea umana, dar in acelasi timp descopera oamenilor ceva din slava dumnezeiasca.