Scott Eastman, fotograful american care promoveaza Romania reala “in afara”

Fotograful american Scott Eastman s-a stabilit la Sibiu, in urma cu 8 ani, dintr-o pura intamplare. Aici si-a cunoscut si sotia, iar intr-un an a realizat 40.000 de fotografii pentru a arata Romania reala “in afara”, cu instantanee infatisand copii in scoli, nunti, botezuri, inmormantari, oameni lucrand din greu in fabrici sau pe camp, pe care le-a expus la Washington, Stockholm si Luxemburg.

Mediafax a realizat un reportaj care prezinta povestea de viata a lui Scott Eastman. O poveste frumoasa, mai ales prin ceea ce face. Americanul are la Sibiu o familie fericita, un copil caruia i-a pus nume romanesc si se mandreste cu tara in care traieste peste tot in lume. Desi strainii nu au auzit decat de Nadia Comaneci si de Nicolae Ceausescu, Scott reuseste sa promoveze Romania cu un talent fabulos si cu o daruire uimitoare.

Acum, viata americanului Scott Eastman este in Romania. Iar Sibiul este este casa sa. Un loc minunat, plin de istorie, cu oameni frumosi si deschisi, asa cum chiar el spune. Mediafax a realizat un reportaj despre viata fotografului american stabilit la Sibiu, va invitam sa il parcurgeti in cele ce urmeaza.

A venit, a vazut, a fotografiat, s-a indragostit si a ramas – asa ar putea fi rezumata povestea fotografului american Scott Eastman, care a ajuns in Romania pentru prima data in 2005 si si-a facut un scop din a arata lumii, prin fotografiile sale, ca, pretutindeni, oamenii sunt la fel. Acum in varsta de 44 de ani, Scott Eastman s-a nascut in Oregon, un stat american care are aproape aceeasi dimensiune ca Romania, avand insa doar patru milioane de locuitori.

Fotografia a fost pasiunea sa inca de mic, incepand sa invete sa faca asta din clasa a patra: “Am primit un aparat la care totul se facea manual. Am fost invatat de tatal meu. El nu stie fotografie, dar este profesor. Mi-a dat un aparat vechi si un carnetel si a zis: «Ia notite. De fiecare data cand faci o fotografie, scrie ce ai facut si dupa ce vezi fotografia, daca iese rau, stii ce ai facut gresit». Acesta a fost invatamantul sau. Asa am invatat fotografie”.
Buchiseala de la inceput a fost completata cu studii de specialitate si perfectionata cu mii si mii de fotografii realizate in decursul anilor pentru ziare, reviste, companii, arhitecti, ministere, ambasade sau muzee.

Scott Eastman spune ca a fost intotdeauna fotograf independent, nu a lucrat niciodata pentru o companie, dar a colaborat cu o agentie care avea rolul de a-i gasi contracte si de a vinde fotografiile pe care le realiza. Fotografiile sale au ajuns in New York Times Magazine, dar si in revista Elle din Londra. Fotografia nu a fost insa intotdeauna principala sa ocupatie.

“Tatal meu era profesor, dar pe timpul verii, cand nu erau cursuri, zugravea case. Dupa ce am terminat scoala, nu era prea mult de munca in domeniul fotografiei, asa ca m-am apucat de zugravit case. Mi-am deschis o companie”, povesteste el.

Chiar si aici latura artistica si-a spus cuvantul, cele mai multe dintre zugraveli avand cate ceva aparte: erau cu foita de aur sau faceau peretele sa arate ca lemnul sau ca marmura, in functie de ce-si dorea clientul.Scopul principal al companiei era strangerea de fonduri necesare vechii sale pasiuni: fotografia.

“Cu timpul, mi-am dat seama ca ideea mea functiona perfect pentru a face bani, dar nu mai functiona pentru a face poze. Activitatea de la companie imi lua tot timpul, 60 de ore pe saptamana. Prin 2003 am inchis afacerea si m-am dedicat in intregime fotografiei”, spune Scott Eastman.

A calatorit in foarte multe tari si a facut fotografii in cele mai variate domenii. In anul 2005, un prieten al sau care mai fotografiase in Romania i-a propus sa-l ajute la un proiect.

“Prima data am ajuns in Romania la invitatia ambasadorului roman din Suedia. Un prieten al meu care locuia in Suedia, fiind casatorit acolo, a avut de realizat fotografii in Romania si a cerut o scrisoare de recomandare pentru ca nu vorbea romaneste. O fotografie realizata in Sibiu si una la Cristian (localitate aflata la zece kilometri de municipiul Sibiu – n.r.) au fost publicate in National Geographic Traveler, iar ambasadorul a fost foarte fericit vazand revista si i-a propus sa realizeze mai multe fotografii pentru o expozitie despre Romania. Prietenul meu a fost de acord, insa i-a spus ca proiectul este prea mare pentru o singura persoana, asa ca am fost si eu invitat”, spune fotograful american.

Cei doi americani au venit in Romania in incercarea de a gasi “viata reala”, de a vedea cum traieste romanul de rand si de a surprinde aspecte inedite ale vietii din aceasta tara.

“Am venit de mai multe ori pentru a fotografia si am incercat sa mergem in locuri diferite. Ideea era de a arata viata zilnica din Romania, viata omului obisnuit – nu cel mai bogat, nici cel mai sarac, ci exact cum este viata aici in general. Am fotografiat mai mult la tara decat la oras pentru ca viata la tara este mai interesanta pentru noi decat cea de la oras. Cladiri mari, moderne, de sticla, am mai vazut. Viata la tara este mai interesanta, fie pentru ca noi nu avem asa ceva, fie pentru ca, si daca am avut, am pierdut”, rezuma Scott ideea principala a proiectului.

Scott a fotografiat diferite aspecte ale vietii: copii la scoala, munca la ferma, nunta, botez, inmormantare. A vizitat judetele Timis, Arad, Sibiu, Neamt, Mures, Maramures, dar si o parte din Moldova si Bucuresti.

“Am fotografiat oameni lucrand din greu pe camp, dar si oameni lucrand in fabrica Dacia, pentru ca Romania are foarte multa lume implicata in agricultura, dar are, de asemenea, si industrie. Am incercat sa acoperim mai multe aspecte ale vietii in Romania. Ideea generala a fost, la inceput, de a arata Romania in afara, de a o arata altora. Unul dintre scopurile mele – dupa ce am calatorit foarte mult – a fost de a face oamenii sa inteleaga ca, oriunde ne-am duce in lume, oamenii sunt la fel. Avem culturi diferite, avem in unele locuri si religii diferite, lucruri profunde, dar, in esenta, suntem la fel. Aceasta a fost si ideea de a fotografia evenimente importante din viata pentru ca emotiile esentiale din viata sunt universale. Fie ca lucreaza la ferma, intr-o fabrica, sau predau, multe lucruri sunt comune si, cand oamenii nu stiu prea multe despre o tara sau nu stiu nimic despre tara respectiva, e bine sa le arati aceste lucruri”, afirma Scott.

Intr-un an, el a realizat 40.000 de fotografii care au fost expuse in Muzeul Maryhill din Washington, institutie printre ai carei membri fondatori se afla si Regina Maria a Romaniei. Fotografiile au fost incluse apoi in colectiile permanente ale acestei institutii de arta.

De asemenea, fotografiile realizate in Romania au fost expuse la Stockholm si fac parte din colectia permanenta a Centrului Cultural Roman din localitate, dar si la Luxembourg, in Neumunster Abbey, cladire in care Romania a semnat, in 2005, Tratatul de aderare la Uniunea Europeana.
Povestea lui Scott in Romania nu s-a incheiat odata cu finalizarea proiectului, ci abia atunci a inceput.

In 2005, nu accidental, dar din cauza unui accident, Scott a ajuns la Sibiu. El nu intentiona sa viziteze aceasta zona deoarece prietenul sau realizase chiar multe fotografii acolo. Voia sa mearga de la Timisoara la Cluj si din cauza unui accident rutier a stat ore in sir in coloana, pe sosea, asteptand deschiderea traficului. In masina oprita in spatele sau era un sas care venea catre Sibiu, unde dorea sa cumpere o proprietate la Cisnadioara, iar acesta i-a propus sa-l insoteasca si sa vada zona. Scott a acceptat.

Prin intermediul aceleiasi persoane si-a cunoscut actuala sotie, Ana-Maria. De la prima intalnire au avut subiecte comune de discutie deoarece familia acesteia detine o fabrica in Sibiu, iar el, ca fost proprietar de companie in America, cunostea sectorul privat, problemele cu care se confrunta firmele, au vorbit despre asemanari si diferente, despre cat de greu este si asa, incet-incet, s-au pus bazele unei prietenii.

Un an mai tarziu, Scott si Ana-Maria erau un cuplu, iar la inceputul lui 2007 s-a nascut Alexandra. In 2008 a venit pe lume si Stefan. Scott spune ca a insistat ca fiul sau sa aiba nume romanesc.

“Alexandra este un nume international. La Stefan, in America, unii i-ar spune Steven ori Steve, dar nu asta este dorinta mea. Eu vreau sa i se spuna stefan, dar noi nu avem litera «s». Cand va fi mare va putea alege cum vrea sa i se spuna. Al doilea sau nume este Peter, si nu Petre, pentru ca este numit dupa bunicul meu, dar mai are un nume – Ioan, ceea ce in engleza s-ar traduce John. Ioan este dupa bunicul sau de aici. Numele sau este o combinatie de nume romanesti si englezesti, pe baza istoriei familiei”, explica Scott.

La Sibiu, copiii urmeaza invatamantul in limba germana. Ana-Maria, care a studiat si ea germana, vorbeste cu ei doar in aceasta limba, iar Scott doar in engleza. Bunicii, bona si prietenii sunt cei care vorbesc romaneste cu Alexandra si Stefan, astfel incat copiii vorbesc fluent toate cele trei limbi.
Intrebat de ce a ales sa se stabileasca el in Romania si nu si-a dus familia in America, Scott spune ca asa a fost mai usor.

“Familia Anei-Maria are o fabrica in Sibiu. Asta nu se poate muta, iar eu, ca fotograf, puteam lucra oriunde. Mi-am pus lucrurile intr-un container, inclusiv masina, si le-am trimis in Romania. Ana-Maria a trait intreaga viata in Sibiu. Eu am trait in diferite locuri din America, chiar si in Anglia, si eram obisnuit sa-mi impachetez lucrurile si sa plec. Tot a fost o adevarata aventura. Chiar si sa ma adaptez in Anglia a fost greu, cu atat mai mult aici”, mai spune americanul stabilit la Sibiu.

El recunoaste ca una dintre frustrarile sale a fost necunoasterea limbii, insa “pentru ca foarte multa lume vorbeste foarte bine engleza la Sibiu” nu a fost obligat sa invete prea bine limba, progresul sau fiind lent.

Intelege tot romaneste, dar vorbeste destul de putin, fiindu-i greu sa formeze propozitii. Spune insa ca a invatat repede lucrurile pe care a fost efectiv fortat sa le invete, cele fara de care nu s-ar fi descurcat: se poate duce singur sa faca cumparaturi la magazin, se intelege cu medicul, iar meniurile restaurantelor le intelege in romaneste. S-a trezit si in America strigand dupa chelner “Nota, va rog”, pentru ca asta a devenit un reflex.

Americanul stabilit la Sibiu spune ca deseori lumea il intreaba ce cred oamenii din tara sa natala despre Romania.

“Le raspund ca americanii stiu, probabil, de Nadia Comaneci si Ceausescu. Cei din generatia mea stiu de ei, dar vine din urma o generatie care poate n-a auzit nici de Nadia, iar despre Ceausescu stiu doar cei care sunt cat de cat interesati de politica. in rest nu stiu nimic, dar sunt deschisi. Nu au neaparat o impresie: buna sau rea. Cei mai multi poate stiu ca este in sud-estul Europei, unii poate stiu ca este o fosta tara comunista, dar nu neaparat. Chiar daca nu stiu multe despre Romania, nu vor spune…«Ooo, esti roman!», cu o tenta negativa. O vor spune in sensul bun: «A, interesant, ia zi-mi ceva despre tara ta»”, afirma Scott, adaugand: “Eu stiam unde este Romania, auzisem de Revolutia din 1989, imi aminteam ce se spusese la televizor, stiam cate ceva, dar foarte putin. Nici macar pe Dracula nu-l asociam cu Romania, nici macar nu stiam exact ca Transilvania este in Romania, desi eu stiu mult mai multa geografie decat majoritatea oamenilor si am calatorit mult mai mult. Transilvania credeam ca este in Cehoslovacia”.

Despre Sibiu, orasul care este acum casa sa, Scott spune ca este un “minunat, plin de istorie, dar are si oameni extrem de deschisi, interesati sa pastreze si ce este vechi, dar si sa faca lucrurile sa mearga, sa inainteze, sa se dezvolte”.

Intreaga viata a lui Scott este acum in Romania. La Sibiu, el preda Antropologie la Catedra de Studii Americane a Universitatii “Lucian Blaga”, dar este implicat si in mai multe proiecte cu fonduri europene derulate de diferite organizatii si institutii din judet.