Sfântul Ilie, sărbătorit pe 20 iulie de credincioși. Tradiții și obiceiuri de Sfântul Ilie

Sfantul Ilie, aducatorul de ploi, este sarbatorit astazi de crestini. Important prooroc din Vechiul Testament, Sfantul Ilie este mare facator de minuni si aducator de ploi in vreme de seceta. In traditia populara, Sfantul Ilie este considerat ocrotitorul recoltelor si a ramas in istoria Bisericii Ortodoxe ca un exemplu de credinta si curaj demn de urmat.

Lui Sfantul Ilie Tesviteanul i se cunoaste filiatia ereditara de preot apartinand prin tatal sau, preotul Sovac, de neamul lui Aaron, descendent al lui Levi, orasul Tesve al Galaadului fiind atribuit preotilor. inca de la nastere, Sfantul Ilie a fost vadit ca fiind un copil special, astfel dupa cum aflam dintr-un articol din ‘Ziarul Lumina’, Preotul Sovac, a vazut la nasterea fiului sau ‘niste barbati imbracati in haine albe, vorbind cu pruncul si invelindu-l pe el cu foc si bagandu-I vapaie de foc in gura, ca sa manance. La Ierusalim preotii i-au vestit ca pruncul va fi lacas al darului lui Dumnezeu si cuvantul lui va fi ca focul de puternic si de lucrator’.

Viata Sfantului Ilie a devenit un exemplu de efort permanent, de ravna inflacarata, pentru a actualiza si a desavarsi posibilitatile continute in ceea ce insusi Dumnezeu a sadit in om. Sfantul Ilie pe tot parcursul vietii nu iese niciodata din granitele pe care inca de la nastere Dumnezeu i le stabileste. Cand Dumnezeu ii spune ‘pleaca’, el pleaca. Cand ii spune ‘vino’, el vine. Cand Dumnezeu ii spune ‘ascunde-te’, el se ascunde. Cand ii spune ‘bea’, el bea. Cand Dumnezeu ii spune ‘mananca painea si carnea pe care ti-o vor aduce corbii’, Sfantul Ilie isi invinge firea postitoare si mananca ce-i aduc corbii.

Dumnezeu ii porunceste sfantului sa plece dinspre rasarit si sa se ascunda in pustie (3 Rg. 17,3), langa paraul Cherit – cuvantul cherit inseamna cunoastere – unde va fi hranit de corbii care ii vor aduce paine si carne dimineata si seara. Sfantul Ilie va bea astfel din preaplinul cunoasterii, iar hrana venita prin pasarile cerului va avea nu numai semnificatia intretinerii vietii pamantesti. Pentru a parcurge voiajul inflacarat de Duh al ciclului terestru, supraterestru si spiritual pentru care s-a nascut, Sfantul Ilie este indrumat apoi la vaduva din Sarepta, unde i se vadesc puterile peste cele trei lumi: a) fireasca, in care asigura vietuirea existentiala, b) suprafireasca, in care isi aprovizioneaza gazda cu uleiul si faina din surse supranaturale, nesecate si necunoscute si c) spirituala, prin invierea fiului vaduvei si transformarea lui in om duhovnicesc care va fi proorocul Iona, purtat la randul lui in pantecele chitului la Cetatea Ninive.

Minunile savarsite de Sfantul Ilie

Referitor la minunile profetului care a activat in Regatul lui Israel, in timpul regelui Ahab, parintele profesor universitar Dumitru Abrudan de la Facultatea de Teologie Ortodoxa ”Andrei Saguna” din Sibiu a oferit mai multe detalii pentru Radio TRINITAS.

„Regele Ahab s-a casatorit cu o principesa pagana, Isabela, care l-a ademenit sa cada in idolatrie. Profetul Ilie l-a abordat in chip direct pe regele Ahab si i-a spus ‘De acum inainte nu vor cadea stropi de ploaie pana ce nu se vor schimba lucrurile inspre bine”. Cuvantul lui Ilie s-a implinit iar proorocul a parasit zona. S-a intors insa, odata, tot cu un cuvant de somatie la adresa regelui Ahab si a reginei Isabela care a adus pana la 200 de preoti care au facut o mare propaganda in mijlocul populatiei din Regatul de nord. Ilie i-a facut o provocare: ‘Ca sa te convingi de adevarul cuvintelor pe care le spun’, a spus Ilie, ‘iata, in concurenta cu preotii pe care i-ai adus, sa aducem jertfa fiecare Dumnezeului sau’. S-a acceptat aceasta propunere si pe muntele Carmel au zidit fiecare cate un altar. Conditia era sa puna fiecare jertfa pe altar, iar daca zeul are putere sa trimita foc din cer si sa consume jertfa. Au adus intai jertfa preotii pagani, jertfa a ramas acolo. Ilie si-a pus si el jertfa si s-a rugat Domnului Dumnezeului sau si Domnul Dumnezeu a trimis foc din cer si a aprins jertfelnicul”.

Peste jertfa adusa de sfant “s-a pogorat foc de la Domnul si a mistuit arderea de tot si lemnele, si pietrele, si tarana si a mistuit si toata apa care era in sant” (III, Rg. 8,38). Aceasta ardere de tot a tuturor regnurilor, animal (vitelul), vegetal (lemnul) si mineral (pietrele) si chiar a elementelor (apa, aer, foc, pamant) se petrece pentru a se obtine cunoasterea pe care o cere sfantul: “Auzi-ma Doamne, auzi-ma cu foc, ca sa cunoasca astazi poporul acesta ca Tu Doamne esti Dumnezeu…’ (III Rg. 8,37). intr-adevar, poporul lui Dumnezeu cunoaste si marturiseste: ‘Domnul este Dumnezeu. Domnul este Dumnezeu’ (III Rg. 8,39). Urmeaza punctul culminant de pe Carmel, al rugaciunii pentru ploaia care este nu numai pentru pamantul uscat, ci si pentru sufletele insetate de Mila lui Dumnezeu. Aici sfantul isi indeplineste functia contemplativa: ‘…in varful Carmelului s-a aplecat la pamant pana a atins genunchii cu fata sa’ (III Rg. 8,42). Aceasta prosternare totala intr-un singur punct – varf – exprima o concentrare adanca si o scufundare in abisul Fiintei.

Sfantul Ilie si inaltarea la cer

„Atat de mare a fost personalitatea lui incat Domnul i-a facut aceasta favoare de a se muta din viata pamanteasca la viata cea cereasca fara a trece prin poarta mortii, a mai spus parintele profesor Dumitru Abrudan, referitor la Sfantul Prooroc Ilie care nu a trecut la cele vesnice, ci a fost ridicat la cer: „Este a doua personalitate a Vechiului Testament despre care Sfanta Scriptura ne spune ca s-a inaltat cu trupul la cer. Minunea a fost vazuta de catre ucenicul sau Elisei. Ilie s-a inaltat fiind luat, rapit, dupa cum spune textul sacru, de catre un car tras de cai, caruta care avea rotile de foc”.

Sarbatoarea proorocului Ilie Tesviteanul este si ziua Aviatiei Romane, acest sfant fiind considerat, incepand din 1913, ocrotitorul si patronul aviatorilor.

Traditii si obiceiuri de Sfantul Ilie

Potrivit traditiei, de Sfantul Ilie se mananca, pentru prima data, roada noua de mere si de struguri, nuci si alune. El este considerat si ocrotitorul apicultorilor: in aceasta zi, la sate, apicultorii recoltau mierea de albine, activitate cunoscuta sub denumirea de „retezatul stupilor”, informeaza Trinitas TV.

In ajunul zilei cand este sarbatorit Sfantul Ilie, fetele se duceau noaptea pe ogoarele semanate cu canepa, se dezbracau si, goale, se tavaleau prin cultura, apoi se imbracau si se intorceau acasa. Iar daca in noaptea dinspre Sfantul Ilie ele visau canepa verde, acesta era semn ca se vor marita cu flacai tineri si frumosi. Dacan vis vedeau canepa uscata, se zicea ca se vor marita cu oameni batrani.

Potrivit traditiei, in dimineata zilei de Sfantul Ilie, se culegeau plante de leac, in special busuioc, se puneau la uscat in podurile caselor, sub stresini sau in camari. si tot de Sfantul Ilie, erau adunate plantele intrebuintate la vraji si farmece.

Femeile duceau in aceasta zi busuioc la biserica, pentru a fi sfintit dupa care, intoarse acasa, il puneau pe foc, iar cenusa rezultata o foloseau in scopuri terapeutice, atunci cand copiii lor faceau bube in gura.

De Sfantul Ilie nu era voie sa se consume mere pana la 20 iulie si nici nu era voie ca aceste fructe sa se bata unul de altul, pentru a nu cadea grindina, obiceiul acesta fiind pastrat si astazi. Tot in 20 iulie, merele, considerate fructele Sfantului Ilie, sunt duse la biserica pentru a fi sfintite, crezandu-se ca numai in acest mod ele vor deveni mere de aur pe lumea cealalta.

Tot de Sfantul Ilie, romanii isi aminteau si de sufletele mortilor, in special de cele ale copiilor. Femeile chemau copii straini sub un mar, pe care il scuturau ca sa dea de pomana merele cazute. Astfel, se considera ca mortii se veselesc.