Sinistratii din satele inghitite de zapada, la capatul puterilor, fara alimente si apa

Localnicii din satele buzoiene Boboc si Tarlele izolate de nameti inca de sambata, multi in varsta si nevoiasi, au ajuns la capatul puterilor in casele batranesti inghitite de omat. Nu mai au alimente, apa o dramuiesc pana la ultimul strop, iar animalele din grajduri nu au mai mancat de zile intregi.

Fara sa se mai poata descurca singuri cu troienele care i-au lovit si in urma cu doi ani, oamenii din cele doua sate apartinand comunei Cochirleni au acum nevoie de ajutor mai mult ca oricand, in conditiile in care au ramas fara alimente si fara apa, iar animalele nu au mai putut fi hranite de cateva zile, de cand a inceput viscolul, transmite corespondentul Mediafax. 

In sprijinul acestor oameni au mers, joi, militarii din Garnizoana Buzau. Dupa ce miercuri au incercat fara succes sa deszapezeasca un drum judetean, joi, militarii au pornit cu forte proaspete pentru a sparge bariera alba si a ajunge la oamenii din cele doua sate izolate: Boboc si Tarlele, unde de sambata, de la prima ninsoare, nu a mai calcat picior de om strain.

Citeste si: Prefectul de Constanta a demisionat din cauza proastei gestionari a efectelor cauzate de ninsori si viscol

Este ora 7.30. Misiunea debuteaza in forta, cu multa incredere in autofreza construita special de catre inginerii militari pentru acest tip de operatiuni, insa dupa doar trei kilometri masinaria se defecteaza, iar deschizator de drumuri ramane o vola din dotarea MApN. in spatele utilajului, 20 de militari dau la lopata, infruntand gerul aprig, pentru a largi drumul. La minus 15 grade Celsius orele trec greu.

La ora 10.00, dupa ce militarii reusesc sa deszapezeasca doar cateva sute de metri de drum, un autoturism abandonat in nameti blocheaza soseaua spre cele doua sate izolate. Militarii raporteaza obstacolul si in doar cateva minute la fata locului ajunge comandantul Diviziei 2 Infanterie Getica, generalul Lucian Foca.

“Putem fi intarziati, dar nu putem fi opriti. inainte!” este ordinul pe care militarii il urmeaza fara sa comenteze, desi se poate observa pe fetele lor ca marea alba si gerul naprasnic ii afecteaza si pe ei ca pe toti ceilalti oameni. in tot acest timp, de pe drumul acoperit de zapada incep sa apara oameni, iar acest lucru ii motiveaza pe militari dandu-le incredere ca satul este aproape.

Dupa alte zeci de minute de munca la lopata, militarii reusesc sa scoata autoturismuldin nameti, dar, cu toate acestea, inaintarea cu vola este destul de greoaie, iar timpul trece anevoios.

Generalul Lucian Foca are solutia: “Suplimentam numarul militarilor, iar acestia vor pleca pe jos catre locuintele oamenilor ca sa-i ajute la deszapezirea caselor, in timp ce utilajele vor continua sa curete drumul spre Boboc”.

Alti o suta de angajati de la toate unitatile militare din judetul Buzau ajung la fata locului si, inarmati cu lopeti, “ataca” frontul alb.

Este ora 12.00 si un prim obstacol este depasit. Militarii trec de calea ferata si incep sa zareasca primele case, care nu par chiar atat de inzapezite.

Primarul comunei, aflat in convoiul salvator, cu un Duster al Primariei plin ochi cu paine si conserve, ii calmeaza rapid pe militari spunandu-le ca pana la cele doua sate mai sunt vreo sase – sapte kilometri. Drumul pare bun, iar militarii se urca in masini sperand ca vor putea ajunge mai repede la cei care au nevoie de ajutorul lor, insa dupa doar cateva sute de metri drumul se infunda si militarii incep o noua lupta cu nametii.

La ora 13.30, militarilor li se ordona sa coboare din camioane si sa-si continue deplasarea pe jos catre satul Boboc. Urmeaza peste sase kilometri de mers pe jos, prin zapada care in unele zone este intarita, iar in altele afanata, inalta pana la brau. Dupa aproape doua ore, militarii ajung in sfarsit in sat si, cu lopetile, incep sa deszapezeasca gospodariile oamenilor care nu au reusit inca sa isi croiasca drum prin zapada.

In paralel, continua lupta utilajelor cu nametii, insa inaintarea in marea de zapada se face in pas de melc.

In tot acest timp, afland de venirea unui convoi salvator catre satul lor, copiii din Boboc o iau pe camp si ies inaintea masinilor. 

Primarul comunei Cochirleanca, Nicolae Ilie, ii vede si ii cheama la masina: “Luati paine si conserve ca sa aveti ce manca acasa. Tu, asta mic, cum te cheama? Ia de-aici, ca voi sunteti noua frati acasa, nu o sa-ti ajunga doua paini”.

“E greu tare iarna. De cateva zile mancam doar turte si mamaliga. E foarte multa zapada si nu mai este paine la magazin. Am ajutat si noi cat am putut, dar abia am reusit sa ne dam zapada din curte”, spune Leonard, un baiat de vreo opt ani, care mai are acasa opt frati.

Pe ulitele care duc spre marginea satului Boboc, zapada este neatinsa si inaintarea se face extrem de greu. Stratul de zapada depaseste, in unele zone, gardurile gospodariilor. Din cand in cand din nameti apare cate un chip curios sa vada daca va primi vreun ajutor.

“Daca ma credeti nici nu mai stiu de cand suntem izolati, acum doi ani am fost in aceeasi situatie, azi de-abia au ajuns cei de la Primarie sa ne ajute. Eu sunt vaduva, mama e vaduva si mai sunt acasa fiica mea cu copiii, pentru ca ginerele este plecat la Bucuresti la munca, l-a prins acolo iarna si nu a mai putut veni acasa. O singura data am fost la magazin intre primul si al doilea viscol, insa nu am apucat sa iau paine. Am mai luat biscuiti pentru nepoti, am avut faina si am facut turte, am avut cartofi, fasole, omul nu poate sta fara nimic in casa. Cu apa ne-am descurcat greu, vecina a avut si ne-a dat peste gard”, spune o femeie in varsta din sat.

Cativa metri mai in fata, un barbat, alaturi de fiica sa, este complesit de marea de zapada. “Suntem izolati aici de sambata, de la primul viscol. Azi am vazut lumina zilei, animalele sunt nemancate, vai de lume. Ne-au mai ajutat de la Primarie, au trecut niste militari pe aici, era nevoie de ajutorul lor, suntem batrani, asta-i situatia, nu te pui cu natura”, spune Radu Blandu, din satul Boboc.

La o alta gospodarie, un barbat de 44 de ani, caruia i se vede doar crestetul capului dintre nameti, isi curata singur zapada de langa casa. Barbatul nu are niciun venit si traieste alaturi de mama sa din pensia acesteia.

“De vineri suntem blocati, am mai avut mancare, cat de cat, ce sa facem? Eu sunt singur, am fost multumit ca au trecut pe-aici militarii si mi-au curatat zapada de la poarta. Ne descurcam cum putem din pensia mamei”, spune Marian Nedelcu.

”Vai de noi, am facut economie ca sa traim, am vazut la televizor ca vine urgia si ne-am aprovizionat. Zapada a fost pana sus, la acoperis, dar asta este, ce-o vrea Dumnezeu trebuie sa ducem”, completeaza Sanziana Nedelcu, mama barbatului.

Este ora 18.00, iar intre timp s-a lasat seara si volele au spart si ultimul dop de zapada deschizand calea catre satul Boboc. Militarii care le-au condus rasufla usurati si coboara de pe utilaje la locuinta unui satean care le ofera un ceai cald si cate ceva de-ale gurii.

“A fost greu. Nu ne asteptam la atat de multa zapada. De acolo de sus (nr. – din cabina utilajului) se vedea doar o mare alba. Cand am plecat, speram sa mergem mai repede, nu ne asteptam la asa ceva, nu stiam ce e aici”, a spus, cu greu, un militar care a stat mai bine de zece ore in cabina unui utilaj de deszapezire.

S-a facut noapte si, din pacate, militarii nu ii mai pot ajuta pe sateni pentru ca se pregatesc de plecare catre cazarma, nu inainte insa de a-i asigura ca a doua zi vor reveni sa continue treaba.

Foto: Pro TV