SLUJBA DE INVIERE sau Sfanta Liturghie este cea mai importanta slujba din Saptamana Sfanta si, alaturi de Sarbatoarea Craciunului, reprezinta cel mai asteptat eveniment de catre toti credinciosii.
Multe din simbolurile crestine care se regasesc in Biblie le intalnim in decursul acestei slujbe. Prima parte a Sfintei Liturghii imbina doua elemente arhaice binecunoscute de catre toti credinciosii, focul si apa. Inceputul slujbei este marcat de binecuvantarea focului si de catre aprinderea lumanarii pascale. Important este ca focul nu trebuie aprins de la alt foc, ci doar cu ajutorul cremenei. Focul poate avea mai multe intelesuri, insa toate simbolizeaza intr-un final acelasi lucru, bucuria unui nou inceput sau aparitia unei noi vieti care a invins moartea. Focul mai poate avea de asemenea si alte intelesuri. Spre exemplu, poate simboliza puterea, dinamismul – de unde se foloseste expresia de caracter focos – sau poate simboliza chiar forta divina, din acest motiv el trebuie cucerit de om de la divinitate.
Insusi Iisus Hristos vorbeste despre un botez al focului, iar in ziua de Rusalii Duhul Sfant coboara pe pamint sub forma unor limbi de foc. Sfanta Liturghie continua cu vestirea solemna a Invierii prin aprinderea lumanarii pascale. Lumen Christi il reprezinta pe Iisus Hristos care reinvie din morti. Bucuria reinvierii este cantata apoi in Exultet, imn care tresalta de bucurie. Lumanarea pascala ramane aprinsa in apropierea amvonului pana de Rusalii. In partea a doua a Sfintei Liturghii se recreeaza scena prin care primii crestini asteptau revarsatul zorilor citind Sfintele Scripturi si cantand cele sapte lecturi biblice din Vechiul Testament, totul intr-o atmosfera cufundata in semiintuneric, dupa care se intoneaza imnul cantat de ingeri la nasterea lui Cristos. Abia acum se citeste prima lectura din Noul Testament si rasuna cantecul solemn care se canta numai cu aceasta ocazie, Aleluia.
Urmatoarea procesiune in cadrul Sfintei Liturghii este Liturghia Apei. Pornind de la faptul ca in trecut, crestinii se botezau o data pe an, in noaptea Pastelui, dupa ce credinciosii treceau printr-o pregatire temeinica. Desi in zilele noastre, postul urmareste mai mult o curatire sufleteasca, apa si-a pastrat aceleasi simboluri ca in antichitate. Popoare precum evreii, babilonienii, egiptenii sau chiar musulmanii foloseau apa pentru a se purifica de greseli sau pacate. De asemenea, apa mai este considerata un izvor de viata, de fertilitate, dar si aducatoare de moarte, precum potopul din Biblie. S-a pastrat obiceiul ca in noaptea de Paste sa se sfinteasca apa de botez si aghiasma. Ca o reinnoire a botezului, toti crestinii sunt stropiti in noaptea Sfintei Liturghii cu apa sfintita. Insusi Iisus Hristos este botezat in apa si oranduieste botezul cu apa, apa avand un rol dublu: moartea pentru pacat si renasterea la o viata noua.
Alte simboluri des intalnite sunt: cenusa care se pune pe capul credinciosilor la inceputul Postului Mare, in Miercurea Cenusii si simbolizeaza faptul ca omul este nascut din tarana si in tarana se va intoarce, dar este si un semn de cainta; si untdelemnul care in liturghie are o semnificatie spirituala sau divina. Preotii sunt unsi la investire cu untdelemn ca semn al investirii lor cu autoritate de la Dumnezeu.
Sursa foto: adevarul.ro
