Supravietuitorii blocadei de la Leningrad, decorati de ambasadorul Federatiei Ruse la Bucuresti, Oleg Malginov

Ambasadorul Federatiei Ruse in Romania, Oleg Malginov, a inmanat, miercuri, medalii comemorative „in cinstea celei de a 70-a aniversari a eliberarii totale a orasului Leningrad de blocada fascista” cetatenilor rusi care locuiesc permanent in Romania si cetatenilor romani care au supravietuit evenimentor tragice din acea perioada.

Ceremonia s-a desfasurat la sediul Ambasadei Federatiei Ruse la Bucuresti, in ajunul celebrarii celei de a 70-a aniversari a eliberarii totale a Romaniei de trupele fasciste, sarbatorita pe data de 25 octombrie, zi in care in anul 1944 trupele sovietice si romane au luat ultimele puncte de sprijin ale adversarului: orasele Satu-Mare si Carei.

La 27 ianuarie a.c. s-au implinit 70 de ani de cand Leningradul (actual Sankt Petersburg) a spart blocada nazista, in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Rusii isi amintesc in fiecare an de cele aproape 900 de zile de oroare traite de locuitorii orasului Leningrad (de la 8 septembrie 1941 pana la 27 ianuarie 1944).

Hitler a condamnat orasul Leningrad la infometare, desi istoricii sustin ca nu dorea sa cucereasca acest simbol al Rusiei. Asediul s-a soldat cu peste doua milioane de morti si alte mii de oameni aflati la limita subzistentei. Condamnarea la moarte a orasului a fost una fara precedent in istorie. La 27 ianuarie 1944, la exact 871 de zile de la inceperea asediului, sute de mii de locuitori au murit de inanitie, inghetati sau aparand Leningradul.

Celor care au mai ramas pe Neva (raul care traverseaza Sankt Petersburg) le-au trebuit doi ani si jumatate pentru a se ridica din infern.

O supravietuitoare a infernului de la Leningrad: Ne-a anuntat la radio si dupa aceea a inceput

Din pacate, in fiecare an raman in viata tot mai putini martori ai acelor evenimente. Ei, supravietuitorii blocadei de la Leningrad, au fost decorati, miercuri, de ambasadorul Federatiei Ruse la Bucuresti, Oleg Malginov, in semn de pretuire si recunoastere.

Cativa dintre supravietuitorii de la Leningrad traiesc astazi in Romania. Emotionati, dar cu bucuria ca nu au fost uitati, in salonul in care si-au primit medaliile au povestit franturi din momentele cumplite pe care le-au trait atunci. Erau copii si nu stiau prea bine ce li se intampla. Simteau doar teama, foame si frig. Desi au trecut 70 de ani, sunt amintiri care dor si astazi.

„Eram mica, stiu ca fugea toata lumea spre casa. Ne-a anuntat la radio si dupa aceea a inceput totul. Totul era inchis, lumina, apa… Imi amintesc o cladire bombardata de sus pana jos, foarte multi morti. Aveam ratie, 125 de grame de paine pe zi. In curtea noastra doar un proiectil a cazut. (…) Mai tarziu m-am casatorit si am venit in Romania, dupa sot, fiind studenti”, si-a amintit o supravietuitoare.

„Ne bombardau noaptea si de multe ori am dormit in picioare. Dupa ce a inceput bombardarea orasului, a murit sora mea, apoi fratele, si asa am ramas in viata doar eu cu mama”, isi aminteste o alta supravietuitoare.

Simfonia Leningradului

In februarie 1942, compozitorul rus Dmitri Sostakovici scria intr-un articol pentru ziarul Izvestia: „Visul meu este ca a 7-a mea Simfonie sa fie cantata, nu peste multa vreme, in orasul iubit, care m-a inspirat pentru creatia ei”. Sostakovici scria de la Kuibisev, orasul de pe Volga, unde fusese evacuat impreuna cu familia, dupa luni teribile petrecute in Leningradul asediat de armata germana de la 15 septembrie 1941.

Visul i s-a implinit la 9 august 1942, cand singura orchestra de muzica clasica ramasa in Leningrad, cea a radiodifuziunii, decimata de foametea ucigatoare, dar completata prin ordinul autoritatilor cu instrumentisti din alte orchestre, din armata si oameni adusi de pe front, condusa de tanarul ei dirijor Karl Eliasberg, a intonat simfonia in sala Filarmonicii, intr-un concert transmis la radio in intreaga Uniune Sovietica. A fost un gest simbolic si eroic, in felul sau, o sfidare la adresa armatei germane care bloca orasul infometat si ale carei baterii de tunuri se aflau la mai putin de zece kilometri.

La ora la care autoritatile aprobau concertul special leningradean cu Simfonia a 7-a a lui Sostakovici, in iulie 1942, populatia orasului se redusese de la 2,3 milioane in octombrie 1941 la numai 775 de mii de persoane. La sfarsitul lui ianuarie 1944, cand ofensiva Armatei Rosii a pus capat complet asediului, in Leningrad mai traiau doar 560.000 de persoane.

Foto: Mondo News