TOP 10 RIVALITATI CARE AU INTRAT IN ISTORIE

TOP 10 RIVALITATI CARE AU INTRAT IN ISTORIE. Multe RIVALITATI au ramas in istorie in decursul timpului, insa vom incerca zece dintre acestea care au marcat decisiv cursul omenirii in plan politic, istoric si religios.

1. Atena si Sparta. Cele mai importante cetati ale Greciei Antice. Pe cat de celebre, pe atat de diferite. Sicanandu-se in permanenta una pe cealalta. Ele nu s-au putut intelege nici macar in momente de mare primejdie, spartanii lasandu-i  pe atenieni cu ochii in soare in fata sutelor de mii de persi ai lui Darius, pretextand nu stiu ce interdictie de la zei. Rivalitatea mocnita dintre bogata Atena si militarizata Sparta a erupt in timpul razboiului peloponesiac, care a aruncat intreaga Grecie in haos. O rivalitate de pe urma careia nimeni nu a avut de castigat.

2. Romulus si Remus. Doi frati gemeni care au intemeiat un oras spre care se spunea ca duc toate drumurile. Fratii ca fratii se mai si cearta; numai ca acestia doi, dupa ce s-au alaptat amandoi de la aceeasi… lupoaica, au indurat impreuna viata grea de pastor si au luptat umar la umar ca sa-si repuna bunicul in drepturi, au ajuns rivali de moarte din cauza unui… nume. Si pentru ca Romulus avea avantajul binecuvantarii divine, nimeni n-a avut nimic de zis cand i-a crapat capul lui Remus, pentru a da numele sau cetatii si a deveni primul rege al Romei.

CITESTE SI: TOP 10 – CELE MAI MARI FORTE MILITARE DIN LUME

3. Diadohii. Alexandru cel Mare a pus bazele unei imense imparatii. Pe care a lasat-o cu limba de moarte “celui mai bun”. Si cum toti generalii lui aveau pretentia ca indeplinesc cerinta marelui Macedon, au inceput sa se omoare intre ei, pentru a pune mana pe mostenire. In vreo douazeci de ani, s-a ales praful de Imperiul Macedonean, pentru ca dupa inca atatia ani (281 i.H.), sa-si dea obstescul sfarsit, dar in ton cu ceilalti, asasinat, ultimul diadoh, Seleucos. Cei mai castigati au fost Ptolemeu, care s-a ales cu Egiptul si Seleucos, care a pus bazele unui puternic stat in Orientul Apropiat si Mijlociu.

4. York si Lancaster. Rivalitatea dintre cele doua familii engleze, care doreau sa ocupe tronul, a degenerat intr-un razboi civil de toata frumusetea, la scurt timp dupa terminarea ostilitatilor cu Franta. “Razboiul celor doua roze” (trandafir rosu – Lancaster, trandafir alb – York), reprezinta reflectarea fidela a zicalei “cand doi se cearta, al treilea castiga”, pentru ca de pe urma conflictului a profitat Henric de Richmond, care avea sa devina rege in 1485, sub numele de Henric al VII-lea, punand astfel bazele dinastiei Tudorilor.

5. Crestinii. Lumea crestina a fost dominata de certuri si rivalitati. La inceput, s-a dat “lupta” pentru stabilirea “naturii” lui Hristos, fiind necesare patru consilii ecumenice si mai multe campanii de condamnare a “ereticilor” ariani, monofiziti si nestorieni, pentru a impune varianta oficila. Dupa impartirea Imperiului Roman, rivalitatea s-a dezvoltat intre papa de la Roma si patriarhul de la Constantinopol. Pentru ca nici unul nu recunostea superioritatea celuilalt, situatia s-a “rezolvat” in anul 1054, cand, dupa ce cei doi prelati s-au afurisit si excomunicat reciproc, fapt ce avea sa consemneze impartirea oficiala a lumii crestine.

CITESTE SI: TOP 10 AL CELOR MAI PERICULOASE TARI DIN LUME

6. Englezi si francezi. In anul 1066, Wilhelm de Normandia cucerea Anglia. Fiind nobil francez, stapanind (el si urmasii lui) teritorii in Hexagon, era prin urmare vasal al regelui Frantei. Adica, ditamai regele, care avea posesiuni in Franta, mai insemnate chiar decat regele, sa fie vasal! De necrezut si, mai ales, de neacceptat! Dar nici suveranul de la Paris nu putea tolera ca un supus al sau sa-i dea cu tifla. Asa ca razboaiele franco-engleze au devenit ceva obisnuit in Evul Mediu. Unul dintre ele l-au intins pe durata a  116 ani, ca la sfarsit nici nu mai stiau de ce au inceput. Invingatori la “puncte” intr-un final au fost francezii, dar o victorie foarte chinuita si foarte costisitoare. Si pentru ca erau experti in conflicte lungi, natiunile despartite de Canalul Manecii s-au mai angrenat intr-un “razboi de sapte ani”, prin secolul XVIII, care avea ca substrat o alta rivalitate, cea pentru colonii si in urma caruia Franta a ramas fara Canada. Desigur, nu trebuie sa uitam razboaiele napoleoniene, cu “blocada continentala”, cu Bonaparte, cu Nelson, cu Wellington, cu Waterloo sau cu Sfanta Elena. In fiecare vom regasi un sambure al rivalitatii celor doua popoare. Rivalitate care, cel putin la nivel politic, avea sa se transforme la inceputul secolului XX intr-o alianta trainica.

7. Matei Basarab si Vasile Lupu. Doi domnitori ramasi in istorie mai ales pentru realizarile de ordin cultural inregistrate in Tara Romaneasca si Moldova in timpul lor. Dar si doi mari rivali. Pentru ca in buna traditie romaneasca au incercat (mai ales Vasile Lupu) sa-si vina de hac unul altuia. Domnitorul moldav a cautat sa-l inlature pe Matei Basarab, pe mai multe cai, fie parandu-l la Stanbul si chiar obtinand domnia Tarii Romanesti pentru sine, fie atacand Valahia, dar fiind invins la Ojogeni, Nenisori si Finta. La un moment dat, se parea ca s-au impacat, dovada fiind lacasurile de cult ridicate de fiecare in tara celuilalt. O impacare mincinoasa, facuta probabil cu scopul de a-si umili rivalul prin frumusetea si maretia bisericii ctitorite.

CITESTE SI: TOP 10 cele mai mari explozii nucleare din istorie

8. Sovietici si americani. O rivalitate de data mai recenta, consumata sub auspiciile “Razboiului Rece”. Derulata pe plan politic, militar, dar si tehnologic sau cultural. Blocheza sovieticii Berlinul, americanii fac pod aerian pana la deblocare; trimit sovieticii pe Laika in spatiu, trimit si yankeii pe Armstrong pe Luna; instaleaza unii baze militare in Occident, ceilalti construiesc zidul Berlinului; unii fac NATO, altii Pactul de la Varsovia; este razboi in Coreea, Vietnam, Afganistan – hop si americanii cu sovieticii; vin baietii “Unchiului Sam” in Europa, se duc si cei ai “tovarasului Ivan” in Cuba; fac unii o bomba nucleara, ceilalti fac doua… Din fericire, toate acestea sunt acum de domeniul trecutului.

9. Papii Si imparatii germani. Cel care a dezgropat securea acestui conflict a fost papa Nicolae al II-lea (858 – 867), care profitand de slabiciunea puterii imperiale, a proclamat suprematia autoritatii ecleziastice asupra celei laice. Numai ca imparatii germani nu se impaca cu situatia si intervin in forta, chiar destituind, cum este cazul lui Henric al III-lea, mai multi papi (Grigore VI, Silvestru III si Benedict IX). Apogeul este atins in timpul asa-numitei “lupta pentru investitura”. Henric al IV-lea si papa Grigore al VII-lea, se “dueleaza” in depuneri, excomunicari si anatemizari, castig de cauza avand in cele din urma suveranul pontif, care il obliga pe imparat sa-si cerseasca iertarea, pe care i-o acorda, dupa ce-l tine in zapada vreo doua zile in fata palatului de la Canossa (1077). O asemenea umilinta nu poate fi insa uitata, Henric revenind cu forte proaspete in Italia si alungandu-l pe papa Grigore.  Rivalitatea papa-imparat va continua pana la mijlocul secolului XIV (alte “perechi” imparat – papa fiind formate din Henric V – Pascal II, Frederic Barbarossa – Alexandru III, Otto IV – Inocentiu III, Frederic II – Grigore IX), cand principii germani declara la Dieta de la Rhens ca suveranul german poate fi ales fara aprobarea papei.

10 Brancoveanu Si Cantemir. O alta nefericita rivalitate pe plaiurile mioritice. A inceput Brancoveanu, care nemultumit de atitudinea filo-austriaca a lui Constantin Cantemir se hotaraste sa-l “curete” pe acesta. Mai intai prin metoda traditionala a paratului la Poarta, plus niste pungi cu galbeni. Apoi prin organizarea unui complot, in care au fost angrenati fratii Costin, Velicico si mult mai celebrul Miron. Complot esuat, complotistii scurtati de cap. Constantin Cantemir nu ramane dator, si organizeaza la randul lui conspiratie anti-Bracoveanu, din care fac parte multi demnitari ai domnului de la Bucuresti, care scapa numai dupa ce ii baga marelui vizir in buzunar 1.000 de pungi de galbeni! Dar si conjuratii, decoperiti, au luat-o pe coaja rau de tot! Dar lucrurile nu s-au oprit aici. La moartea lui Constantin Cantemir, Brancoveanu actiona pentru a impiedica venirea la tron a lui Dimitrie, fiul defunctului, sustinandu-l pe Constantin Duca, care de altfel si obtine domnia, dar si mana fetei domnului muntean. Nu este deci de mirare, ca in “Istoria Ieroglifica”, Brancoveanu este facut “cu ou si cu otet”, de cel a carui ascensiune o stopase, domnitorul Dimitrie Cantemir.

Sursa foto: historia.ro