TRADITIILE ANCESTRALE de INVIEREA DOMNULUI

Saptamana Mare este o perioada a reculegerii si a smereniei, care a inceput cu Duminica Floriilor, cand credinciosii au rememorat intrarea lui Isus Cristos in Ierusalim si au mers in biserici cu ramuri inflorite de salcie. La catolici, aceste ramuri sunt pastrate la icoane, apoi, dupa ce se usuca, sunt arse in Miercurea Cenusii, iar cenusa obtinuta si-o toarna in cap in semn de penitenta. In Bucovina, ortodocsii pun salcia in apa, iar cele care prind radacini sunt rasadite apoi pe malul apelor, intr-un ciclu care aminteste de Invierea Mantuitorului. In Saptamana Mare, credinciosii ortodocsi, romano-catolici si greco-catolici se spovedesc si se pregatesc spiritual de Inviere.

In traditia bizantina, impartasita de ortodocsi si de greco-catolici, sunt oficiate mai multe slujbe speciale, care celebreaza instituirea Euharistiei in Joia Mare, Prohodul Domnului si liturghii ale darurilor inaintesfintite, adica in acele slujbe ei folosesc euharistia care a fost consacrata in cadrul unor liturghii anterioare. Si aceasta deoarece traditia spune ca in zilele in care Mantuitorul a fost coborat in mormant nu trebuie oficiata liturghia obisnuita, care produce transsubstantierea, adica transformarea painii si vinului in Trupul si Sangele Mantuitorului.

Tot in aceasta saptamana este oficiata slujba celor 12 denii, care aminteste tradarea Mantuitorului si Patimile Sale. In traditia latina, care a fost preluata si de greco-catolici, este oficiata o rugaciune speciala, numita Calea Crucii, cu 14 opriri, care reaminteste credinciosilor suferintele lui Isus Cristos. La Cluj, in Miercurea Mare, episcopul greco-catolic organizeaza o procesiune prin centrul orasului, care porneste din Piata Unirii si se incheie in Catedrala Schimbarea la Fata. Un tanar poarta o cruce de lemn, supravegheat de alti doi tineri, costumati intr-o maniera care aduce aminte de imbracamintea legionarilor romani care l-au insotit pe Isus Cristos. In catedrala, participantii la procesiune prind de crucea de lemn cruciulite de hartie, care semnifica rascumpararea pacatelor omenirii prin jertfa Mantuitorului.

In Joia Mare, in aceeasi catedrala, episcopul greco-catolic spala picioarele a 12 studenti la Teologie, in amintirea gestului similar facut de Mantuitor celor 12 apostoli. In toate comunitatile crestine, din Vinerea Mare, oamenii pregatesc masa de Pasti, de pe care nu trebuie sa lipseasca ouale rosii.

Inconjorul bisericii si Cina Domnului

In noaptea de Pasti, cel mai important moment este acela cand este oficiata Utrenia Invierii. Ortodocsii si catolicii de ambele rituri participa la procesiuni cu lumanari in maini si inconjoara bisericile. Apoi, dupa anuntarea Invierii, oamenii se saluta cu „Cristos a Inviat!”, iar raspunsul este ”Adevarat ca a Inviat!”. Oamenii ciocnesc oua rosii, iar dupa Utrenia Invierii primesc ”pasti”. Este vorba de un amestec de paine si de vin, neconsacrate, care este, de fapt, Cina Domnului din traditia calvina. In perioada in care romanii din Transilvania aveau episcopi calvini (episcopii protestanti Gheorghe din Sangeorz, Pavel Tordasi si Mihai Tordasi au preluat conducerea bisericii bizantine a romanilor orientali si au incercat sa ii impuna Reforma calvina), in Biserica lor a intrat aceasta traditie, in contextul in care calvinii nu au decat patru mari sarbatori pe an: Pastele, Craciunul, Rusaliile si Sarbatoarea Reformei.

Pentru ca ei nu cred in euharistie, impart oamenilor paine si vin binecuvantate. Traditia a fost pastrata si dupa ce romanii ardeleni au renuntat la ierarhia protestanta, iar unii dintre ei au revenit la biserica greco-orientala, care a devenit azi Biserica Ortodoxa, iar altii s-au unit cu Biserica Romei si au devenit greco-catolici. In Moldova, Muntenia si Dobrogea, in prima zi de Pasti, oamenii duc cosulete cu bucate in biserica, iar alimentele sunt binecuvantate de preoti.

In Bucovina, in dimineata de Pasti, batranii pun intr-un bol cu apa un ou rosu si o moneda, iar copiii sunt indemnati sa se spele pe fata cu aceasta apa, pentru a ramane sanatosi si frumosi. In tot spatiul romanesc, inclusiv in Basarabia, sunt organizate adevarate competitii de spart oua rosii. Copii ciocnesc ouale pregatite din vreme, iar castigatorii iau ouale sparte ale invinsilor. 

Fetele se stropesc cu apa, traditie din Saptamana Luminata

In anumite sate din Maramures, Crisana, Banat si Transilvania, a doua zi de Pasti, cete de tineri merg la udat sau la stropit. Ei stropesc cu apa scoasa din fantana sau cu parfum tinerele fete, in timp ce rostesc diferite poezele prin care asemuiesc tinerele fete cu florile care trebuie udate pentru a nu se ofili. Udatorii sunt rasplatiti cu oua rosii, prajituri, cozonac si vin. Traditia a fost adusa in Transilvania de sasii colonizati in Evul Mediu, apoi a fost preluata deopotriva de maghiari si de romani.

”Stropitul este un rit care tine de renasterea naturii, de purificarea cu ajutorul sarbatorilor pascale si de fertilitate”, spune etnograful Paul Macrea. O alta traditie este cea a colindelor pascale. Spre deosebire de cele de Craciun, colindele pascale sunt intonate doar in biserica, in cadru liturgic, in timp ce se cumineca credinciosii. Aceste colinde sunt inspirate de imnurile neoprotestante pe care emigrantii ardeleni le-au descoperit in America de Nord, in timpul Imperiului Austro-Ungar, in conditiile in care multi dintre ei plecasera peste Oceanul Atlantic pentru a munci. Intorsi acasa, ei au adus cu ei aceste imnuri si le-au adaptat traditiei muzicale bizantine. Astfel de colinde sunt intonate in Bisericile Ortodoxa si in cea Greco-Catolica. 

Perioada Pastilor este una care readuce in actualitate traditii ancestrale. Unele dintre ele provin din perioada precrestina. Altele au fost imprumutate si adaptate de la alte comunitati care traiesc in spatiul romanesc.

Sursa text: romania libera