TRIBUNALUL MILITAR BUCURESTI: Gheorghe Ursu nu a fost un disident politic

Judecatorul care a respins cererea fiului lui Gheorghe Ursu de judecare a anchetatorului acestuia arata in motivarea deciziei ca Ursu nu a fost un disident politic, opozitia sa la regim a fost “nesemnificativa”, si-a facut facut concediile in strainatate, fiind un “privilegiat”.

Parchetul Tribunalului Bucuresti a dispus, printr-o rezolutie din 21 ianuarie 2013, neinceperea urmaririi penale a fostului ofiter de securitate Marin Parvulescu, cel care a coordonat ancheta in cazul disidentului Gheorghe Ursu. Solutia a fost contestata de fiul lui Gheorghe Ursu la Tribunalul Militar Bucuresti, care in 16 octombrie 2013 a respins definitiv cererea de judecare a fostului ofiter de securitate Marin Parvulescu.

Potrivit Gandul, colonelul Gabriel Gunescu, judecatorul Tribunalului Militar Bucuresti care a respins solicitarea fiului disidentului anticomunist Gheorghe Ursu, de a desfiinta decizia procurorilor de a nu-l ancheta pe maiorul de Securitate Marin Parvulescu, cel care a coordonat anchetarea disidentului inainte de moartea acestuia in 1985, a oferit cateva justificari incredibile pentru sentinta data.

Judecatorul sustine, in motivarea deciziei, obtinuta de Gandul, ca Gheorghe Ursu nu a fost cu adevarat un disident politic, opozitia sa la regim fiind “nesemnificativa”. Mai mult, Gunescu spune ca Ursu a fost chiar “un privilegiat” al regimului: si-a facut concediile in strainatate, “neexistand practic tara din Europa nevizitata de acesta”, nu a fost dat afara de la serviciu, iar fiul sau era stabilit in SUA. Judecatorul Gunescu nu precizeaza sursa acestor informatii despre Ursu si nici sursa aprecierilor sale despre practicile regimului comunist.

Gheorghe Ursu a murit in arestul Militiei Capitalei, in 1985, fiind batut sistematic de anchetatori si de colegii de arest, tocmiti de organele de ancheta. Pe 1 iulie 2014, el ar fi implinit 88 de ani.

Procurorii au respins sistematic, in ultimii ani, plangerile penale ale fiului lui Ursu, Andrei, motivand fie ca infractiunea nu exista, fie ca fapta s-a prescris – omor calificat sau crime impotriva umanitatii. Colonelul Gabriel Gunescu a mentinut toate aceste decizii, aducand insa in plus niste motivari deosebite prin continutul lor.

Astfel, judecatorul militar arata, in motivarea sentintei sale, ca nu se poate pune problema unei crime impotriva umanitatii in cazul mortii disidentului Gheorghe Ursu, din mai multe motive. Unul dintre acestea este ca “aceasta exterminare sistematica trebuia sa fie facuta din motive politice”.

“Or, in speta, este totusi dificil de considerat ca victima a fost un adevarat «dizident politic». intr-adevar este de notorietate ca in regimul comunist orice parasire a tarii era o adevarata raritate, fiind facuta numai de anumiti cetateni si sub un control strict, raportand la organele de securitate orice miscare etc. De asemenea, este de notorietate la ce presiuni erau supusi cei care urmau sa paraseasca definitiv tara, precum si rudele acestora; pe de alta parte, celor plecati ilegal, li se confiscau proprietatile, cei care plecau legal erau obligati sa «vanda» statului comunist, la o valoare arbitrara stabilita de acesta, toate proprietatile detinute, iar daca le instrainasera, erau obligati sa le rascumpere si sa le vanda statului comunist la valoarea precizata mai sus. Mai mult, rudele de gradul I ale acestor persoane erau, ca regula generala, date afara din serviciu, fiind astfel obligate sa presteze munci necalificate pentru a-si castiga mijloacele de existenta. in aceste conditii insa, victima, care avea un fiu stabilit legal si definitiv in SUA, nu numai ca nu a fost data afara de la serviciu, dar a si facut toate concediile numai in strainatate, neexistand, practic, tara din Europa nevizitata de acesta, ceea ce este intr-o evidenta contradictie cu situatiile descrise mai sus, valabile pentru toti romanii de rand. (…) Dupa cum am aratat, «opozitia» victimei fata de regimul comunist a fost nesemnificativa, venind si din partea unei persoane care anterior, pentru o lunga perioada de timp, a fost privilegiata de acest regim”, arata colonelul Gabriel Gunescu, in motivarea sentintei sale, facand referire la perioada din tineretea lui Gheorghe Ursu, cand acesta a fost membru al Partidului Comunist Roman.

Magistratul militar nu precizeaza sursele pe care se bazeaza cand face aceste afirmatii referitoare la concediile lui Gheorghe Ursu si nici cele despre practicile regimului comunist fata de cei cu rude in strainatate.

Judecatorul Gabriel Gunescu da o interpretare cel putin interesanta si infractiunii de crima impotriva umanitatii, in motivarea sentintei sale. Astfel, el sustine ca “subiectul pasiv al acestor infractiuni trebuie sa fie calificat, legiuitorul referindu-se generic la grupuri de persoane cazute in puterea adversarului, cum ar fi naufragiatii, personalul sanitar al Crucii Rosii. Or, din definitia data de legiuitor, rezulta clar ca aceste infractiuni presupun, ca situatie premisa, existenta unei puteri militare (straine sau nu), care administreaza un anumit teritoriu la un moment dat. in speta, nu se pune aceasta problema”.

Gunescu mentioneaza practica inaltei Curti de Casatie si Justitie de a cerceta unele persoane din regimul comunist la nivelul anilor 1950, pentru crime impotriva umanitatii. insa, crede Gunescu, nu este cazul pentru maiorul de Securitate Marin Parvulescu.

“Spre deosebire de anii 1948-1960, in care s-au produs acele atrocitati impotriva poporului roman, la nivelul anului 1985 nu se mai poate considera ca exista o intentie clara de exterminare sistematica a oricarui opozant din partea autoritatilor statului”, considera judecatorul militar, care sustine ca infractiunea careia i-a cazut victima Gheorghe Ursu este omorul calificat, iar pentru aceasta au fost deja pedepsite alte persoane – Marian Clita (infractor care l-a batut in arest pe Ursu) si ofiterii de Militie Mihail Creanga si Tudor Stanica.

Colonelul Gabriel Gunescu s-a mai pronuntat o data cu privire la acest caz, insa pe o alta cerere. si atunci, ca si acum, el a nu a fost de acord cu desfiintarea solutiei de neincepere a urmaririi penale in cazul lui Marin Parvulescu, solutie data de un procuror militar. De data aceasta, el s-a pronuntat pe o decizie de NUP data de un procuror civil. Gunescu a solicitat recuzarea de la judecarea acestui dosar, pentru a nu se considera ca se pronunta de doua ori pe aceeasi cauza, insa superiorul sau ierarhic i-a respins cererea.

Andrei Ursu, fiul disidentului Gheorghe Ursu, considera ca motivarea sentintei data de judecatorul Gabriel Gunescu este “cea mai abjecta sentinta din istoria acestui caz”. Andrei Ursu a inaintat plangeri la Consiliul Superior al Magistraturii, la Parchetul General, ministrului Justitiei si presedintelui Traian Basescu.

in plangerea adresata CSM, Andrei Ursu il acuza pe judecatorul Gabriel Gunescu de “grava neglijenta si rea credinta”, aratand ca acesta a imbratisat chiar teoriile Securitatii despre disidentul Gheorghe Ursu.

Despre “concediile” lui Ursu in Europa, mentionate fara nicio explicatie de context de catre judecatorul Gunescu, Andrei Ursu explica in plangerea adresata CSM ca tatal sau a calatorit doar de cinci ori in Europa de Vest, de-a lungul vietii sale: “calatorii despre care oricine ii studiaza dosarul, ca si cititorii cartii sale Europa mea, stiu ca le-a obtinut luptandu-se din greu cu regimul comunist, dupa nesfarsite refuzuri, urmate de plangeri la toate forurile de Partid, inclusiv scrisori la Scanteia si la Ceausescu, in care isi cerea «dreptul de cetatean liber»”.

De asemenea, Andrei Ursu arata ca judecatorul Gunescu afirma in mod fals ca el se afla stabilit in SUA in timp ce Gheorghe Ursu se bucura de “privilegiile” regimului comunist: Andrei Ursu a plecat in SUA in 1986, la un an dupa uciderea tatalui sau in arestul Militiei.

“Deci domnul Gunescu, care se pare ca nici n-a citit dosarul, care nu a audiat nici un martor, care nu a judecat cauza, fara sa aduca de fapt nici un argument, stie totusi ca nu a existat o intentie sistematica a autoritatilor de aplicarea a acestor tratamente. Adica l-au torturat si ucis ca sa-si toarne prietenii, pentru jurnalul anti-ceausist asternut de zeci de ani, pentru scrisorile la Europa Libera din anii ’70 si ‘80, pentru afisele anti-totalitare,… dar fara intentie! Mai mult decat reaua credinta, aici se citeste zelul cu care domnul Gunescu vrea sa-l scoata basma curata pe tortionarul Pirvulescu, intreaga Securitate, intregul regim Ceausescu”, scrie Andrei Ursu in plangerea sa adresata CSM.

Andrei Ursu a explicat pentru Gandul ca mai exista o speranta in ce priveste anchetarea maiorului de Securitate Marin Parvulescu pentru coordonarea anchetei care a dus la moartea lui Gheorghe Ursu: un dosar disjuns si de care nimeni nu mai stie nimic, la Parchetul Militar.

“A rezultat recent din analiza corespondentei intre instante si parchete, aflata in dosarul de la Tribunalul Militar Bucuresti, ca dosarul de omor al lui Parvulescu de la Sectia Parchetelor Militare, disjuns de Dan Voinea in 2003 (provenea din dosarul Militienilor Stanica si Creanga), nu a ajuns inca in nicio instanta. E posibil sa fi fost pur si simplu pierdut (si atunci ar fi o fapta penala), dar mai degraba ar trebui sa fie inca la Sectia Parchetelor Militare, deoarece nu a aparut in nici unul din dosarele plangerilor noastre din toti acesti ani: nici la Sectia de Urmarire Penala si Criminalistica, nici la ICCJ, nici la Tribunalul Militar Bucuresti – instante care au solicitat acel dosar procurorului militar sef Ion Vasilache”, a explicat Andrei Ursu pentru Gandul.

Inginerul Gheorghe Ursu a murit pe 17 noiembrie 1985, in arestul Militiei Bucuresti, dupa ce a fost inchis timp de aproape doua luni si a fost anchetat aproape zilnic. Conform marturiilor colegilor de arest, Ursu venea batut crunt de la interogatorii, uneori fiind adus in celula cu patura, pentru ca nu mai putea sa se tina pe picioare.

Maiorul de Securitate Marin Parvulescu a fost cel care a coordonat anchetarea lui Ursu, in legatura cu jurnalul personal detinut de acesta si cu prietenii sai de la Europa Libera si din Romania – oameni de litere considerati si ei disidenti (precum Nina Cassian, Geo Bogza, Dan Desliu, Radu Cosasu etc.). intr-un reportaj Gandul, Parvulescu neaga ca a avut vreo implicare in moartea lui Gheorghe Ursu, spunand ca Securitatea a decis inchiderea anchetei si predarea catre un procuror civil, respectiv catre Militie. Fostul securist mai sustine ca Securitatea si el insusi nu ar fi avut puterea sa intervina peste o ancheta civila.

Totusi, Andrei Ursu, fiul disidentului, a explicat pentru Gandul ca aceasta a fost strategia de diversiune a Securitatii, pentru a linisti apele internationale. SUA si Vestul, prin postul de radio Europa Libera, urmareau cu atentie evolutia anchetei lui Ursu, astfel ca Securitatea ar fi decis ca inginerul sa fie anchetat de civili, pentru a mai demonta suspiciunile.

Toti procurorii care au avut pe mana plangerile penale depuse de urmasul lui Gheorghe Ursu, in ultimii 10 ani, pe numele securistului Marin Parvulescu, au mers pe o singura idee: infractiunea lui Parvulescu, fie ca ar fi vorba despre omor, fie de tortura motivata politic, care intra sub incidenta crimelor impotriva umanitatii, s-ar fi prescris. Deznodamantul a fost mereu acelasi: neinceperea urmaririi penale pentru Marin Parvulescu.

in dosarul pe care s-a pronuntat judecatorul militar Gabriel Gunescu, procurorul militar Octavian Opris a mers pe aceeasi idee: infractiunea de care Parvulescu este acuzat, prin plangerea facuta de Andrei Ursu, s-a prescris in iunie 2012, el calculand curgerea termenului de prescriptie incepand cu 1990.

Cu toate acestea, avocatii lui Ursu au aratat in repetate randuri, in fata judecatorilor, ca o lege din 2012 care face imprescriptibile infractiunile de omor, invalideaza teoria procurorilor. De altfel, Ursu nici nu cere cercetarea securistului pentru omor, ci pentru crime impotriva umanitatii, respectiv tortura motivata politic. in 2007, fiul lui Gheorghe Ursu a depus o plangere impotriva fostului securist Marin Parvulescu, in care cerea procurorilor sa il cerceteze pe acesta pentru tortura motivata politic, fapta care intra sub incidenta infractiunii de crima impotriva umanitatii. Plangerea a fost depusa la Parchetul Militar, care dupa trei ani a declinat-o catre Parchetul General, in 2010.

Pentru ca nu exista niciun semnal ca procurorii se ocupa de acest caz, familia Ursu a facut mai multe sesizari la Ministerul Justitiei si la Procurorul General de atunci, Laura Codruta Kovesi. in urma acestor sesizari, Parchetul General a dispus intocmirea unui dosar de cercetare penala.

Un an mai tarziu, in 2011, Parchetul General isi declina competenta si trimite dosarul la Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti, schimband totodata incadrarea juridica a faptelor reclamate din crime impotriva umanitatii in omor.

Pe 21 martie 2013, procurorul Ruxandra Ionescu de la Parchetul Tribunalului Bucuresti a dispus NUP pe infractiunea de omor, infractiune care nu facea obiectul plangerii penale initiale, insa asa au considerat procurorii ca trebuie incadrata. Andrei Ursu a atacat aceasta rezolutie a procurorului in instanta, la Tribunalul Bucuresti, care si-a declinat competenta si a trimis procesul la Tribunalul Militar Bucuresti.