“Alo, tovarasi, stati linistiti la locurili voastre!” ” Va mai dau o suta de lei la salariu!” La 30 de ani de la 21 decembrie 1989, in memoria romanilor au ramas mai degraba aceste expresii rostite de Ceausescu la marele miting convocat de comunisti in Piata Palatului pentru a “condamna evenimentele de la Timisoara”, decat felul in care a inceput Revolutia la Bucuresti.
Si cum ar putea fi altfel daca nici dupa 30 de ani nu s-au descoperit vinovatii pentru cei peste 1000 de morti in evenimentele din decembrie 1989. Si an de an, interesul fata de ceea ce s-a intamplat in 1989 este tot mai scazut, iar participarea la manifestarile comemorative este din ce in ce mai redusa. In Bucuresti, comemorarea victimelor a avut loc in Piata Universitatii, manifestari similare desfasurandu-se si in alte orase din tara.
Scurta cronologie a REVOLUTIEI din DECEMBRIE 1989:
In ziua de 15 decembrie, un mic grup de oameni se aduna in fata casei pastorului reformat Tokes Laszlo. Acestia erau nemultumiti de decizia de mutare fortata a liderului lor religios intr-un alt oras al tarii. La un moment dat un securist – aflat la datorie, in zona – este luat la bataie. Seara se cinta (e drept ca destul de sfios) “Desteapta-te romane” si se striga lozinci contra lui Ceausescu.
A doua zi, pe 16 decembrie, demonstratia din fata casei pastorului Tokes se extinde in intregul oras si protestele capata tot mai mult un caracter anti-comunist. Intervin fortele de politie si securitate, sprijinite si de armata, si se fac primele arestari.
Represiunea continua si pe 17 decembrie, odata ce manifestatiile de protest cresc in amploare. In dupa amiaza si in seara acelei zile se trage in protestatari.
Pe 18-19 decembrie, ca urmare a represiunii brutale de pina atunci, manifestatiile scad putin in amploare. Protestatarii au intrat in Comitetul Judetean si au aruncat pe fereastra documentele partidului, brosurile de propaganda, scrierile lui Ceausescu si alte simboluri ale puterii comuniste. Au incercat sa incendieze cladirea, dar de aceasta data au fost opriti de unitati militare.
In seara zilei de 18 decembrie, cadavrele celor impuscati mortal la demonstratie, dar si ale unor raniti executati in Spitalul Judetean, au fost sustrase de la morga spitalului si duse la Bucuresti pentru ca urmele represiunii sa fie sterse. Cadavrele vor fi incinerate la crematoriul “Cenusa” din Bucuresti, cenusa a fost colectata in patru pubele de gunoi si ulterior deversata intr-o gura de canal.
Intra insa in greva muncitorii de la uzina Elba si in acelasi timp protestele incep sa se extinda in toata tara.
Pe 20 decembrie, coloane masive de muncitori intra in Timisoara. Circa 100.000 de protestatari au ocupat Piata Operei si au inceput sa strige sloganuri anti-guvernamentale: “Noi suntem poporul!”, “Armata e cu noi!”, “Nu va fie frica, Ceausescu pica!”. In foaierul Teatrului National un grup de oameni va crea Frontul Democratic Roman, cu un program politic in care se regaseau cererile celor aflati in Piata.
In dimineata zilei de 21 decembrie, Nicolae Ceausescu convoaca o mare adunare a oamenilor muncii cu gindul sa condamne “rascoala de la Timisoara”. Vorbeste de la balconul Comitetului Central (CC) din Bucuresti, evoca o serie de realizari ale “Revolutiei Socialiste”. Celebra va ramine expresia sa: “va mai dau 100 de lei la salariu”. Curind insa, manifestatia se va dispersa, iar o parte dintre participanti se regrupeaza linga hotelul Intercontinental si inceput o manifestatie de protest.
Incepea ceea ce se poate numi ultima etapa a Revolutiei care a dus la caderea regimului comunist.
Pe 22 decembrie, pe fondul pierderii sprijinului armatei si al fortelor de securitate, Nicolae Ceausescu si sotia sa vor fugi cu un elicopter de pe sediul CC-ului. Trei zile mai tirziu vor fi impuscati in urma unui simulacru de proces.
In acest timp, in Bucuresti si in mai multe orase din tara au loc confruntari violente intre protestatari si ceea ce nici pina astazi nu s-a dovedit daca au existat cu adevarat: teroristii. Regimul comunist era declarat ilegal si se constituia o misca de uniune nationala, numita Frontul Salvarii Nationale.
Conform datelor oficiale, in Revolutia romana din decembrie au murit 1142 de persoane, au fost ranite 3138, iar alte 760 au fost retinute.
Sursa text: agentii de presa
