Anul Nou este stiut de toata lumea ca momentul care marcheaza inceperea urmatorului an calendaristic. Nu a fost dintotdeauna asa si pretutindeni, insa in zilele noastre o mare parte a popoarelor sarbatoresc trecerea intr-un Nou An in noaptea de 31 decembrie.
In vechime, babilonienii impartisera anul in 12 parti, dupa mersul Soarelui si al Lunii. Ei acordau o importanta deosebita sfarsitului lunii de dinaintea inceperii anului nou, manifestata prin credinta ca, in acest rastimp, fortele misterioase ale naturii se pun in miscare, fiind in stare sa provoace atat bine, cat si rau. Acest lucru se petrecea, potrivit credintelor lor, in momentul in care ziua devenea egala cu noaptea, respectiv in timpul echinoctiului. Asadar, babilonienii sarbatoreau anul nou toamna.
La romani, dupa randuiala vechiului calendar, anul incepea la 1 martie, si numai in anul 153 i.Hr se fixeaza oficial la Roma o noua data: 1 ianuarie. Dupa caderea Imperiului Roman, data oficiala a sarbatoririi se schimba iarasi. Potrivit informatiilor oferite de folcloristul Mihai Pop in cartea Obiceiuri traditionale romanesti, Biserica Crestina porneste o adevarata lupta impotriva acestei sarbatori considerate pagane, incercand de-a lungul secolelor sa o inlocuiasca cu data nasterii lui Isus – 25 decembrie. Cu toate acestea, data oficiala bisericeasca de sarbatorire a noului an nu este recunoscuta peste tot, continuandu-se celebrarea acestuia la 1 martie in diferite locuri.
Stabilirea religioasa a datei de 1 ianuarie ca inceput de an a avut loc pentru prima data in 1691, de catre Papa Inocentiu al XII-lea.
In liturghia romano-catolica, 1 ianuarie reprezinta o octava de la Craciun; astfel, aceasta zi este dedicata Fecioarei Maria. In acelasi timp, in a opta zi de la nastere sunt amintite in Evanghelie (Luca 2,21) taierea imprejur si botezul, potrivit religiei iudaice, a pruncului Iisus — la fel si in bisericile evanghelice.
In biserica ortodoxa, la 1 ianuarie este si ziua Sfantului Vasile, episcop de Cezareea Cappadociei.
In zilele noastre, Anul Nou este intampinat in noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie — noaptea de Revelion (din limba franceza: Réveillon, ceea ce inseamna aproximativ „trezire”, aici cu sensul de ospat la miezul noptii) — cu petarde si artificii. Rudele, prietenii si cunostintele primesc urari de noroc si sanatate si se ureaza „La multi ani!”
In Romania, conform traditiei nu se arunca nimic din casa in prima zi a Anului Nou pentru ca, procedand astfel, o persoana isi arunca norocul. Tot in prima zi din an nu se iese din casa pana ce o persoana bruneta nu intra in casa respectiva (potrivit traditiilor, persoanele brunete aduc noroc si fericire, iar cele roscate si blonde ghinion).
In noaptea dintre ani, oamenii isi pun o dorinta, pentru ca aceasta are toate sansele sa se indeplineasca. Noaptea de Revelion este intampinata cu mult zgomot, pentru ca zgomotele puternice alunga spiritele rele.
Tot de Anul Nou se merge cu capra. Unii oameni desfac sampanie la cumpana dintre ani, ca sa aiba un an mai prosper. Folosirea petardelor de Anul Nou este practicata de regula de catre cei tineri.
Si nu in ultimul rand, pe 31 decembrie se colinda cu plugusorul, iar pe 1 ianuarie cu sorcova.
