Incompetenta si imoralitatea guvernantilor i-au adus pe romani in pragul disperarii, compromitand sansele de relansare a unei economii deja subminate de o tranzitie epuizanta si nu rareori in contradictie cu interesele reale ale tarii. Aceasta este perceptia romanilor asupra realitatii, surprinsa de cercetatorii Institutului de Cercetare a Calitatii Vietii (ICCV) si prezentata cititorilor „Financiarul” de Catalin Zamfir, director al ICCV si membru corespondent al Academiei Romane.Directorul Institutului pentru Cercetarea Calitatii Vietii considera ca situatia sociala devine explozivaIntrebare (I): Domnule profesor, ICCV va lansa foarte curand un nou studiu, „Calitatea Vietii in 2010 , care releva inrautatirea dramatica a conditiilor de trai a majoritatii romanilor, concomitent cu scaderea optimismului la cote minime si cresterea nemultumirii fata de prestatia clasei politice. Cum comentati aceste rezultate?Catalin Zamfir (R): Concluziile studiului sunt si nu sunt o surpriza. Datele referitoare la modul in care oamenii isi evalueaza starea economica au fost predominant negative in ultimele doua decenii, cu mici exceptii. Este firesc acest lucru? Nu. Intr-o societate relativ stabila, cum sunt societatile europene, cei mai multi cetateni sunt multumiti de viata, ponderea celor nemultumiti nedepasind 16%. Specificul romanesc, acela al nemultumirii cvasigenerale si de lunga durata, este cauzat de decalajul dintre asteptari si realitate. Oamenii au crezut ca viata lor se va imbunatati, dar cresterea rapida a aspiratiilor, inregistrata dupa 1989, a fost puternic contrabalansata de realitate. Tranzitia romaneasca, ultimii 20 de ani, nu a justificat, din pacate, nici macar asteptarile cele mai realiste.I: Sunt oamenii nerealisti in asteptarile lor?R: Sa stiti ca oamenii nu au asteptari utopice. Ei doresc o construire simpla, rationala, previzibila a tuturor aspectelor vietii sociale si economice. Au capatat in schimb un proces de tranzitie dominat de evolutii negative in toate domeniile.Romanii nu au sperat irational, in sensul de a crede ca se poate si mai bine pentru ei, dar de fapt sa nu se fi putut. Nu. Sperau si spera ca guvernantii sa aiba o abordare a actului guvernarii rationala si centrata pe interesul colectiv. De fapt, factorul irational nu este cel al expectatiilor nerealiste ale populatiei, ci cel indus de lupta permanenta pentru putere si resurse a grupurilor politice si de interese, iar proba, dovada, acestui factor este coruptia profunda care macina structurile statului. Perceptia colectiva este si ca lucrurile nu merg bine pentru ca abordam problemele in mod irational si ca actul decizional este dominat de incompetenta si incultura celor care au ajus sa conduca aceasta tara.I: Este aceasta tranzitie negativa o caracteristica general comuna a fostelor tari comuniste din centrul si estul Europei?R: Nu. Cu mici exceptii, toate celelalte tari in tranzitie au parcurs, asemeni Romaniei, o perioada de cadere. Dar, spre deosebire de noi, aceasta etapa a fost foarte scurta si a fost urmata apoi de o crestere constanta a economiei si nivelului de trai. Noi insa ne-am confruntat periodic cu caderi: in 91-93, in 97-99, acum in 2009-2010 si foarte probabil si in 2011. Amploarea caderilor a fost si ea diferita fata de alte tari in aceeasi situatie. Polonia a fost prima tara fosta comunista care, in ’98, dupa 10 ani de tranzitie, a reusit sa atinga nivelul de dezvoltare din 1989. Romania a reusit acest lucru abia in anul 2000. Ca sa rezum, costul economic si social al tranzitiei a fost enorm pentru noi. Inrautatirea perceptiei publice privitor la conditiile de viata si la prestatia clasei politice corespunde perioadei premergatoare taierii salariilor si cresterii fiscalitatii.Citeste interviul integral in Financiarul