de Tudor Octavian Mai rau decat sa nu citesti nici un ziar e sa le citesti in fiecare zi pe toate. Chiar si cand nu se intampla nimic, titlurile de pe pagina intai iti aduc o neliniste: nu se intampla nimic, dar se pune la cale ceva. Intr-o zi, in teancul de cotidiene luat acasa din redactie pentru o citire profesionala , s-a nimerit si unul vechi de mai bine de doi ani. L-am parcurs, ca si cum ar fi fost un ziar la zi si abia spre sfarsit m-am uitat la data aparitiei. Daca n-ar fi fost anuntul despre internarea in stare grava a unui actor, pe care-l stiam mort de mult, nu mi-as fi dat seama de greseala.In Romania se intampla tot ce s-a mai intamplat.In Romania se intampla tot timpul mai mult decat cel mai mult. Oricat de socante ar fi dezvaluirile din ziare, stii ce urmeaza: nu urmeaza nimic. Cel mult reluarea unui subiect vechi spre a se confirma ca nu urmeaza nimic.Ziarele noastre publica inceputuri de povesti. Sfarsitul ar trebui sa-l scrie Justitia, primariile, statul, dar Justitia, primariile si statul nu termina niciodata ceea ce incep. In Romania, presa dezvaluie numai neterminari. In cei optsprezece ani de presa libera, cititorul de ziare a consumat toate categoriile posibile de neterminari. (…) Cititorul de orori e un om la casa lui, un anonim de treaba care nu le da de lucru tribunalelor, care nu devine niciodata subiect de pagina-ntai pentru paparazzi, dar care compenseaza in buna parte cenusiul vietii consumand grozavii, implinindu-se pe ascuns cu nevoia de eveniment, de altceva decat serviciu, casa si pensie. Doamne intre doua varste si batrane respectabile citesc cu nesat istoriile cu dezmaturi din lumea celor cu bani, se simt razbunate prin esecurile in amantlac si in concubinaje ale divelor de televiziune, au tresariri perverse la stirile cu dezastre, violuri si deraieri morale.Nu-i o nevoie de orori tipic romanesti.Citeste editorialul complet in Jurnalul National.