Dupa 100 de ani de la nastere, portretul lui Constantin Noica, unul uman si fragmentat de memoria celor care i-au stat in preajma sau doar l-au intuit, este reconstituit intr-un volum aniversar editat de Humanitas, din care apare silueta unui carturar si a crezului sau. Despre Noica. Noica inedit articuleaza, pe opt tonalitati, diferite din punct de vedere cultural si afectiv, statura unui filosof asezat atat la marginea cetatii, in acest caz numita straniu Paltinis, desi paltinii nu exista acolo, cat si in centrul cetatii, de asta-data pe modelul agorei grecesti, in care maestrul este ascultat si urmat. Unele texte din volum sunt doar reluate, dar ele primesc o cu totul alta lectura puse laolalta, fiind citite in oglinda si in comparatie unele cu celelalte. Din cele opt dari de seama despre Noica apare un portret in tot atatea ipostaze si nuante, acestea din urma fiind cele care dau ineditul volumului, gandit ca gest omagial, la un secol de la nasterea filosofului. Noica, reconstituit de membrii statului major Paginile semnate de Gabriel Liiceanu, din prelegerile rostite in amfiteatrul Facultatii de Filosofie pe 24 aprilie 2009, desi scrise pe un ton parca mai distant si mai rece decat celelalte relatari ale lui despre Noica, aduc in scena un registru pe care multi l-au intuit, cel al patriotismului care la Noica era structural si care, cumva, explica disidenta mult prea tacuta a acestuia. In buna lui credinta, Noica nu distingea intre deturnarea sentimentelor patriotice catre interese de grup si patriotismul lui autentic, acela care-l (…) facea sa planga in fata televizorului cand Segarceanu pierdea un meci de tenis , explica Liiceanu episoadele in care Noica, ajuns la Paris, vorbea fara critica de Ceausescu, taxat fiind ulterior de Monica Lovinescu si Virgil Ierunca. De altfel, aceasta disidenta tacuta pe care Noica se pare ca si-a asumat-o a fost cea care i-a atras criticile de dupa 1989, unele mai grave, altele doar pe ton de repros. Pe un cu totul alt ritm al afectiunii este rostit portretul lui Noica, asa cum este el reflectat in textul unui alt membru al statului lui major , Andrei Plesu. Scrise cu aceeasi afectiune care transpare din adresarea catre Noica din epistolele aparute si ele la finalul volumului, paginile lui Plesu consemneaza acea gimnastica a spiritului pe care au deprins-o ucenicii de la Paltinis, care presupune optimismul sanatos al omului de cultura si curajul de a sfida viata cotidiana cu tranformarea oricarui gest in sarbatoare. Constantin Noica a devenit o legenda, dar meritul acestei legende este acela ca ea poate permite si chiar incuraja imitarea, chiar daca, asa cum aminteste si textul lui Andrei Cornea, scoala de la Paltinis nu a reusit, poate, ce a reusit scoala de la Iabne. Impartit intre figura fiului risipitor si cea a fratelui, doua ipostaze asupra carora se opreste Sorin Vieru, Noica a impus culturii romanesti mitul scolii in care nimic nu se preda, dar toata lumea, maestru sau discipol, are ce invata. Noica, cel din afara discipolilor de la Paltinis Criticul Dan C. Mihailescu, scriitoarea Ioana Parvulescu, filosoful Sorin Lavric si, indirect, Alexandru Dragomir contureaza amintirea lui Noica fara acea patima fireasca a discipolilor, reusind sa dea un contur discret modelului cultural pe care Noica, voit, l-a impus. Dan C. Mihailescu isi intituleaza scrierea Fiti infricosatori de buni , o exigenta pe care Noica o avea de la cei care ii cereau indrumarea, alaturi de aceea a ideii proprii ( Care e ideea ta? , obisnuia acesta sa-si intrebe discipolii) si de cea mult mai academica, a deprinderii limbii germane. Modest, dar cu nostalgia celui care a trecut pragul cabanei de la Paltinis, criticul de astazi rezuma crezul lui Noica ca seriozitatea, nu genialitatea, este cea care da forta unui act cultural. Pe un ton lejer, dar serios, demersul Ioanei Parvulescu reface portretul de epoca , de asta-data al tanarului Noica, cercetand jurnalele interbelice. Reiese conturul unui intelectual elegant si fermecator, aristocrat in biografie si gesturi, din care Camil Petrescu, zgarcit in general cu elogiile facute altora, copiaza un citat si dezvolta o intreaga teorie in jurul ideii nicasiene. Dintr-o generatie mai tanara decat colegii semnatari ai volumului, Sorin Lavric consemneaza chiar modelul pe care l-a imprimat nu atat filosofia lui Noica, cat crezul acestuia ca patria este una ridicata pe cultura si traditie. Inedit in volum, atat ca prezenta, cat si ca raportare la Noica, este textul lui Alexandru Dragomir, un text oral, cum ii este propriu, consemnat atent de Sorin Lavric. Tonul nu are cum sa fie decat diferit, venind din partea unui coleg de generatie, nu a unui discipol sau invatacel, avand postura superioara a unuia dintre cei mai straluciti studenti ai lui Heidegger. Dar nu portretul uman si nici macar cel filosofic nu este major si inedit aici, ci autoportretul care transpare. Aflam nu doar de ce Dragomir se opunea faimoasei scoli a lui Noica sau aristocratiei din care acesta provenea, ci cum l-a evitat Dragomir pe Noica, de teama Securitatii. Asa cum el insusi o spune, faptul ca nu l-a vizitat pe Noica la Campulung, unde acesta avea domiciu fortat, l-a salvat de inchisorile comuniste, din care multi nu au mai iesit. Mai mult, Dragomir inca ii reproseaza (textul este consemnat in 1989) lui Noica apropierea de legionari si fascinatia pentru Nae Ionescu, amintind o vorba a filosofului, mai bine sa piara Ardealul, decat Legiunea . Cu toata retinerea lui Alexandru Dragomir, Noica ii scrie acestuia scrisori, reproduse in volum, care dovedesc nu doar o amicitie de idei, ci aproape o credinta a acestuia si un proiect personal pe care il avea pentru cel ales din generatie sa ramana acel latin care l-a fermecat pe Heidegger. Inedit este exercitiul ludic de la finele volumului, de a surpinde prin rondel povestea unei fotografii de acum celebre, care ii infatiseaza pe Noica si Liiceanu, surprinsi in mers, unul pe piciorul drept (Noica), celalalt calcand cu stangul (Liiceanu). Fotograful, tanarul Andrei Plesu, da una dintre cele mai oneste si umane variante: Pe stangul calca Gabriel/Noica pe dreptul, cu pas mare/Insa pe ambele picioare/Sta fotograful, numai el . Memoria lui Constantin Noica va fi celebrata in cadrul targului de carte Bookfest, prin doua evenimente programate vineri, de la ora 16.30, la standul editurii Humanitas: lansarea a doua volume dedicate mentorului Scolii de la Paltinis, “Despre Noica. Noica inedit”, si “Constantin Noica in arhivele Securitatii”, aparitie coordonata de Dora Mezdrea. Sursa foto: bastrix.wordpress.com