Desi democratia este, poate, cuvantul cel mai utilizat in politica romaneasca, proasta intelegere a continutului duce la inevitabile interpretari, de multe ori atat de originale incat se indeparteaza pana la negare, de originea lor.Cea mai frecventa dintre ele o constituie, indiscutabil, echivalenta atotcuprinzatoare intre democratie si egalitate, negand implicit o stare de fapt a societatii moderne si anume ca, educatia si informatia nu sunt distribuite unitar si egal pe cap de locuitor decat eventual statistic, cu titlu de beneficiu.Cea de-a doua interpretare, la fel de paguboasa momentan pentru societate, este aceea ca democratia inseamna conducerea efectiva de catre popor. Aceasta, e o consecinta a negarii inegalitatii produse de distributia educatiei si informatiei si presupune ca reprezentativitatea unui ales care are in spatele lui mii de entitati, nu ar diferi de cea a entitatii singulare. Tentatia egalitatii, indiferent care ar fi originea ei, face trimitere la o relatie directa intre popor si personalizarea puterii. Scoaterea, chiar si ipotetica a institutiilor democratice din relatia popor- putere, se face trecand cu prea multa usurinta peste faptul ca o concentrare a puterii in mana unui numar restrans de reprezentanti, face ca puterea acestora sa creasca iar folosirea ei discretionara sa fie doar o chestiune de timp. Iar istoria recenta ar trebui sa fie un argument-avertisment in acest sens.Si in fine, cea de-a treia greseala a momentului e legata de comunicare – stabilita voit sau inconstient la nivelul dialogului intre surzi, pe cai artificiale, ocolitoare si vulnerabile, intre cei doi jucatori: conducatori si condusi. Intermediarul unui dialog stabilit initial de comun acord, nu s-a ridicat la nivelul provocarii. Folosirea unor filtre, abdicarea de la principiul neutralitatii sau artificii gazetaresti, au transformat cainele de paza al democratiei intr-un participant mascat la jocul puterii.Acestea fiind datele conjuncturale, poate fi radicalismul nihilist o solutie salvatoare si de perspectiva sau doar o refulare a frustrarilor acumulate, neavand nimic coerent si viabil de pus in loc? Sacrificam copilul pentru ca este bolnav sau cautam sursa bolii si incercam sa o inlaturam, insanatosind trupul firav?Mai exista posibilitatea redresarii celor trei derapaje, trecand dincolo de faza declarativa, trecand macar cu un pas in directia materializarii intentiei?Se pare ca da! Luni seara am asistat la un astfel de pas. Curajos in intentie dar timid prin implicare, insa plin de speranta unui inceput. Lansarea unui ziar, chiar a unui “altfel de ziar“, care sa incerce prin transparenta intentiei si acuratetea informatiei sa contribuie la o maturizare a consumatorului de presa, de implicare si de iesire a lui din starea vegetativa de asteptare.O incercare curajoasa, unica in peisajul jurnalistic romanesc, de a aduce intr-un dialog direct politicienii si alegatorii lor. Un dialog care va sparge tabu-uri, care ar trebui sa faca politicienii sa inceteze a mai vedea in cetateni doar cifre de sondaj, iar cetateanul sa constientizeze ca participa prin atitudinea sa la actul de decizie. Un prim pas spre respectul acordat celuilalt, urmat de responsabilizare.Nici o scoala nu da certificat de Politician sau de Cetatean, arta si competenta de a fi unul sau celalalt se dobandeste prin exersarea valorilor democratice, prin dialog deschis, prin demitizarea omului politic si pozitionarea cetateanului in postura de PARTENER al primului. Materializat prin dublul beneficiu.Felicitari Mondo News!