de Cristian PatrasconiuUnificarea dreptei mai trebuie sa astepte. Sa astepte refacerea „cartilor“ – ar spune optimistii, dar si cei care „prefera sa piarda pe termen scurt si sa castige pe termen lung“. Sa astepte mult si bine – ar putea spune pesimistii. Proiectul de unificare a dreptei romanesti a primit, de-a lungul timpului, mai multe lovituri, sa le spunem, preventive. Intr-un interviu pe care Valeriu Stoica l-a acordat, in 2006, „Revistei 22“, fostul ministru al Justitiei spunea ca „patologia dreptei este divizarea“. Si adauga, „din iarba“, ca „din ’90 pana astazi, si cu ajutorul celor care au fost infiltrati in partidele de dreapta, si cu propriul lor ajutor, nu s-a reusit crearea unei formule de unitate politica pe termen mediu si lung“. CDR, mai intai, apoi ADA au fost cele doua mari esecuri de coagulare a dreptei, mai spune, just, dl Stoica.Dupa aceste rateuri majore a urmat o alta tentativa de a construi, pe dreapta, un mare partid. PLD s-a desirat din PNL si a incercat, pentru o vreme, sa functioneze si ca o pompa care atrage liberalii nemultumiti de confuzia ideatica si doctrinara in care se scalda si in care conti¬nua sa se scalde partidul condus de Calin Popescu Tariceanu. Dupa un inceput promitator, PLD s-a topit insa relativ repede in PD, dand nastere Partidului Democrat-Liberal, un partid care a fost in anul electoral 2008 in top, dar care nu a practicat fara echivoc gesturi politice spectaculoase care sa sustina necesitatea unificarii dreptei.Citeste editorialul complet in Cotidianul.