Personalitatile care-i aduceau elogii cosmetizate lui Ceusescu, fara a se sfii sa prostitueze cuvintele , devenind astfel complicii unui regim care rasturna ordinea umana a lucrurilor, sunt taxate de Gabriel Liiceanu ca fiind mancatori de rahat dublu-rafinat .Pe langa cei mici, adica oamenii obisnuiti care, din oportunism, lasitate sau vacuum cultural, semnau adevarate elegii ale comunismului, scriitori sau mari actori apar acum intr-o Antologie a rusinii dupa Virgil Ierunca , un adevarat volum de morala practica , lansat vineri de Humanitas, la targul Bookfest. Delatiunea si complicitatea fara de care comunismul nu ar fi putut exista primesc acum un nume, dar nu unul generic, ci unul la plural, care-i insiruie pe pacatosi, alaturi de pacatul lor.Unii sunt cei la care ne asteptam, care au mai fost urecheati , fie si periodic, de societatea civila, cum ar fi Corneliu Vadim Tudor sau Adrian Paunescu, spun editorii volumului. Altii sunt cei care au dezbracat haina rusinii sau care au putut fi iertati, pentru ca au lasat ceva mai mare in urma lor, cum ar fi poetul Nichita Stanescu sau actorul Amza Pelea. Alaturi de acestia, insa, exista si categoria celor multi, fara chip notoriu, care raman solidari in mizeria lor , potrivit lui Dan Talos, unul dintre coordonatorii volumului si membru al Institutului National pentru Memoria Exilului Romanesc. N-am putut sa iertam niciun nume, pentru ca ne plangem de 20 de ani de lipsa reformei morale , justifica istoricul Nicolae Merisan gestul de-a nu ceda cererilor mai mult sau mai putin nuantate de a-i ignora pe unii sau pe altii, omitand prezenta lor in lista Ierunca . Laudatorii lui Ceausescu, complici ai ororii totalitare, sunt cei care au facut ca inchiderea societatii sa fie cu putinta, spune Gabriel Liiceanu, pentru ca prostituarea cuvintelor nu are cum sa fie decat impotriva constiintei. In lipsa constiintei si a cuvintelor cu sens, libertatea este auto-suprimata, iar dictatura capata trup. Dincolo de cei multi, care aveau la indemana doar sabloane pentru a aduce omagii Conducatorului unic, exista categoria grea a laudatorilor care cosmetizau mizeria spusa, cei care mancau rahat dublu rafinat , cum ar fi actorul Radu Beligan si scriitoarea Zoe Busulenga, a exemplificat Liiceanu.Mai foloseste la ceva acum publicarea numelor rusinoase, la doua decenii de la caderea comunsimului? Cei care au muncit titanic la volum, scotocind presa de exil a epocii lui Ierunca, spun ca travaliul lor nu este in zadar, prin el recuperandu-se, de fapt, memoria sociala. Mai mult, daca numele sunt tiparite, nu doar intuite, anatemizarea publica a complicilor regimului comunist este o tinta suficient de sanatoasa pentru societatea romaneasca.Institutul National pentru Memoria Exilului Romanesc a fost fondat in 2003, avand misiunea de a recupera si edita textele de presa ale membrilor diasporei romanesti.