Natascha Kampusch, fata tinuta prizoniera timp de opt ani intr-un orasel din Austria, rupe tacerea. In cartea sa „3.096 de zile , Natascha Kampusch a povestit cu lux de amanunte cel mai lung cosmar din viata ei: 8 ani traiti intr-un buncar. Ea a fost rapita cand avea doar zece ani si nu a vazut lumina zilei decat cand a implinit 18.„Cand m-a scos din dubita cu ajutorul careia m-a rapit, mi-a ordonat sa il urmez pana in casa. Atunci am descoperit ca usa catre primul etaj era de fapt un monstru din beton. Nu pot descrie ce am simtit cand a tras zidul de beton in spatele meu. M-am simtit zidita.”„L-am auzit tipand pe un ton gros: Incepand din acest moment nu mai esti Natascha. De acum imi apartii in totalitate. Apoi a urmat teroarea. Mi-a montat un fel de interfon in celula. Acesta repeta in continuu: Supune-te! Supune-te! Supune-te!. Pentru a ma convinge sa nu mai tip si sa nu mai opun rezistenta, ma tinea goala si nu imi dadea sa mananc cu zilele.””Ma punea sa deretic prin casa si tipa la mine: Mi-am dorit dintotdeauna o sclava. Tu esti sclava mea. M-a pus sa imi rad parul si sa il numesc Maestre sau Stapanul meu. De fiecare data cand imi poruncea sa fac ceva trebuia sa ma prezint la el in genunchi si sa am grija sa nu gresesc. Mi-a povestit ca parintii mei au refuzat sa plateasca rascumpararea pe care o ceruse el.””Nu stiam cat timp a trecut de cand m-a rapit din fata scolii. O saptamana, doua, o luna, un an?Apoi a continuat sa imi spuna ca parintii mei sunt cei mai fericiti ca au scapat de mine. Nu pot spune ca era un om rau. In prima noapte de prizonierat l-am rugat sa ma incalzeasca in pat si sa imi spuna o poveste de adormit. A facut-o.”„Uneori ma mai scotea din casa noaptea. Imi arata stelele si imi explica lucruri frumoase despre noi doi. Am vrut de multe ori sa ma sinucid. Nu mai suportam zidurile care ma apasau. Am incercat sa numar fiecare zi incepand cu 2 martie. M-am incurcat si apoi am vrut sa evadez. Simteam ca trecuse foarte mult timp de cand ma rapise.”„Corpul meu se schimbase si imi crescusera sanii. Cand m-a prins pe tunel incercand sa fug din casa, Wolfgang m-a pus sa ma uit la televizor. Am urmarit ingrozita povestea despre disparitia a doua fete: Jennifer de 11 ani, care fusese strangulata si aruncata dintr-o duba si Carla de 12 ani, care fusese inecata. Am realizat ca nu voi iesi niciodata vie din celula mea .Afla mai mutle si vezi video in Click